22 milioane de români sunt prizonierii a doi infractori: Dragnea şi Vâlcov

Cei doi decid soarta noastră. Ceilalţi sunt slugile lor, în guvern, în CEx, în CN, în parlament, la CCR, în instituţiile stăpânite de Dragnea. Vâlcov nici să fure nu ştie dacă şi-a ascuns ce a furat în cavouri. Dragnea este la a doua condamnare şi urmează procesul Tel Drum. Ciudată este democraţia, dacă a oferit o ţară întreagă pe mâna a doi infractori. Care fac ce vor cu societatea românească.

Ultima demonstraţie, OUG privind lăcomia nu se ştie a cui

O ţară întreagă, voci din străinătate, spun că ultima ispravă cu OUG este o aberaţie economică şi va avea consecinţe nefaste, numai Dragnea şi Vâlcov o ţin langa. E bună pentru cetăţenii români, deşi nu pot da nici măcar un singur exemplu în ce sens este bună. Încearcă să ascundă o realitate cruntă. Încasările la buget în lunile noiembrie şi decembrie sunt mult sub visele exotice ale celor doi. Iar bugetul pe 2019 nu se poate închide, pur şi simplu. Cum măririle de pensii şi salarii nu mai pot fi retrase, cum de la investiţii nu mai e mare lucru de luat, cum costurile împrumuturilor cresc încet dar sigur, asistăm la măsuri pompieristice, într-o ţară care arde deja. Inclusiv din neputinţa de a face ceva pentru a opri piromanii.

Sloganul PSD pentru 2019: „Hoţie fără puşcărie”

Anihilarea justiţiei este pe cale să reuşească, şi fără OUG de amnistie şi graţiere. Amputarea prerogativelor preşedintelui, decizii ale CCR date la dispoziţia infractorului Dragnea, un parlament format din mulţi potenţial infractori care netezeşte calea eliberării infractorilor din puşcării. Sigur că se mai produc şi erori judiciare. În toate ţările se produc. Justiţia nu e matematică şi magistraţii nu sunt sfinţi. Dar de aici până la a demoniza toate instituţiile din justiţie, din serviciile de informaţii, este calea ce duce la destrămarea societăţii româneşti. O societate fără instituţii puternice şi independente este sortită eşecului.

Ce mai avem de făcut?

Nu mi-am imaginat că în democraţie o ţara poate ajunge la cheremul a doi infractori. Este, pur şi simplu, inimaginabil. Şi totuşi se întâmplă. Preşedintele Iohannis are limite de acţiune dictate de legi şi de Constituţie, CCR adaugă la Constituţie şi la legi fără nicio ruşine, majoritatea parlamentară funcţionează doar la ordinele lui Dragnea. Până şi cei câţiva „pucişti” din PSD au fost puşi cu botul pe labe. Manifestaţiile de stradă s-au redus ca intensitate, gazarea şi bătaia aplicată oamenilor paşnici în 10 august şi-au făcut efectul.

Pentru că suntem, totuşi, într-o democraţie, există o singură soluţie: votul. Deja 65% dintre români se declară nemulţumiţi de actuala coaliţie de guvernare. În mai 2019 avem o importantă rundă de alegeri, cele europarlamentare. Apoi, la sfârşitul anului, alegerile prezidenţiale. Dacă vor mai fi libere aceste episoade electorale, nu se poate ca, de data aceasta, cei 65% dintre cetăţenii nemulţumiţi de actuala coaliţie să n-o alunge de la guvernare.

Mai rămâne şi presiunea UE. În Polonia a avut succes. Să sperăm că şi în România. Nu văd cum partenerii României ar sta cu braţele încrucişate văzând cum se scufundă tara într-o depresiune economică şi socială.

Dar, mai presus de orice, de puterea noastră de înţelegere, decizie şi acţiune depinde soarta României. Şi de votul nostru.