2% din PIB pentru apărarea României

0
0
Publicat:
Ultima actualizare:

Conflictul armat din Ucraina - pe fondul căruia Rusia a anexat Crimeea, iar rebelii coordonaţi de Kremlin ţin sub control regiuni însemnate – a făcut din înzestrarea şi modernizarea ţărilor din flancul estic al Europei, de la Marea Baltică la Marea Neagră, o problemă de maximă urgenţă.

Finanţarea în Alianţa NATO

Finaţarea aliaţilor din NATO s-a făcut diferit până în prezent şi mai mult ca o reacţie la evenimentele militare şi non-militare neprevăzute. Întrebarea este cum se transformă această finanţare întruna care să acopere întreaga gamă de nevoi militare? Există la ora actuală o linia de demarcaţie care influenţează situaţia geopolitică actuală şi care desparte Europa de Est de Europa de Sud.

Dacă Polonia, România şi Ţările Baltice văd Rusia ca o ameninţarea predominantă, fapt subliniat şi de strategiile de securitate sau apărare ale ţărilor respective, cei din sudul Europei sunt îngrijoraţi de imigraţia din Nordul Africii care este cea mai rea de la al II-lea Război Mondial încoace. Acest subiect poate fi detaliat astfel (actorii adică aliaţii sunt plasaţi pe paliere de interese diferite):

Anglia este confruntată cu propria existenţă în UE (The Guardian- a publicat un studiu realizat de oamenii de afaceri englezi cu titlul Schimbă sau pleci destinat premierului Cameron în vederea referedumului din 2017 sau chiar 2016), de aceea bugetul armatei a fost redus în mod drastic;

Franţa este un partener stabil pe care te poţi baza dar este orientată spre Sahelul din Africa;

Italia este cu ochii pe criza din Libia şi Siria care provoacă o imigraţie insuportabilă pentru ei, aceştia cerând insistent un program special al UE de contracarare, inclusiv o forţă de peacekeeping în zona nord africană;

Polonia a crescut finanţarea armatei cu 18% anul acesta fiind afectată în mod vizibil de provocarea venită din partea Rusiei;

Germania sub conducerea ministrului Apărării doamna Ursula von der Leyen, unul dintre cei mai activi lideri din Europa care deţin portofoliul apărării, şi-a apropiat mult punctele de vedere de ale partenerilor americani sprijinind deciziile acestora, astfel încât Ash Carter a fost primul secretar al Apărării al SUA, în ultimii 10 ani, care a vizitat Berlinul şi a ţinut un discurs de politică militară externă a SUA acolo.

Din păcate, această competiţie de interese diferite crează o cacofonie strategică atunci când vorbim de asigurarea apărării colective în Europa. La nivelul Produsului Intern Brut alocat apărării, doar 4 state membre ating sau depăşesc pragul de 2% (Grecia 2.5%-deşi este în plină criză financiară, Estonia – 2%, Marea Britanie – 2% şi Statele Unite – 3.6%). Peste 70% din exerciţiului financiar al NATO este aportul adus de SUA. E drept, dacă comparăm PIB-urile statelor membre vom observa că, de fapt, contribuţiile acestora nu se disting prin procente, ci prin sume reale. Cu alte cuvinte, 1.3% din PIB-ul Germaniei acordat apărării este net superior celui de 2.5% al Greciei. Până la urmă, securitatea este cu mult mai costisitoare în momente de cumpănă decât în fazele cooperării.

Finanţarea în România

Consensul politic obţinut de către preşedinte Klaus Iohannis în problema alocării a 2% din PIB pentru cheltuieli de apărare este, fără nicio îndoială, un lucru bine făcut într-o Românie care-şi caută normalitatea. Ar putea fi şi mai bine dacă domnul Preşedinte ar continua acordul politic cu o lege care să consfinţească această obligaţie.

De asemenea, ar fi importantă organizarea sub înaltul său patronaj a unui grup de lucru, cu participare politică, academică, militară, patronală şi sindicală, în vederea elaborării unei strategii de cheltuire a procentului destinat înzestrării, procent din totalul sumei alocate armatei prin 2%, nu numai în interesul apărării ci şi al dezvoltării şi modernizării economiei româneşti.

Acest lucru ar crea o certitudine a utilizării banilor şi s-ar concretiza în Directiva de planificare a Armatei prin programele multi-anuale care vor putea fi derulate în cadrul propriei industrii de apărare. Procesul ar evita achiziţiile sută la sută din exterior şi ar duce în timp la retehnologizarea propriei industrii de apărare. Cooperarea cu firme de armament din cadrul Alianţei în cadrul conceptului Smart Defense şi transferul tehnologic către partenerul român ar duce la crearea de locuri de muncă şi la dezvoltarea unei industri orizontale care să participe la efortul de înzestrare. Producţia de echipamente performate pentru forţele proprii ar putea reconstitui la un moment dat tradiţia exportului din surplusul creat, ceea ce ar compensa într-o oarecare măsură o parte a cheltuielilor de investiţii. Offset-ul trebuie să devină un imperativ al fiecărei achiziţii de tehnică militară iar mentenaţa şi service-ul vor trebui să devină componente ale beneficiarului. România trebuie în primul rând să termine programele de înzestrare deja aflate în finanţare astfel încât tehnica de aviaţie sau navală să devină pe deplin operaţională.

Militari romani in cadrul misiunii KFOR - foto mapn.ro

Militari români în cadrul misiunii KFOR -  versiunea românească a SPG-9, montată ARO FOTO mapn.ro

Ca urmare a faptului că în ianuarie 2015 s-a încheiat acordul politic naţional privind creşterea finanţării pentru Apărare în perioada 2015 – 2026, un progres real la nivelul întregii Armate Române, atât în privinţa instruirii luptătorilor, cât şi în domeniul înzestrării, ar putea fi obţinut abia din anul 2017, când MApN va primi 2% din PIB. După 2017, pentru încă zece ani, 2% va reprezenta un prag minim pentru bugetul anual al Apărării. Spre deosebire de aliaţii europeni şi transatlantici, care deţin capabilităţi militare solide, România este în etapa generării acestora, în condiţiile în care ne aflăm la frontiera estică a NATO. Procesul de generare şi de repunere în stare de operativitate a capabilităţilor militare nu este unul care să se realizeze peste noapte, chiar în situaţia alocării a 2% din PIB. Dacă profesionalizarea cadrelor militare s-a putut face cu rezultate bune, fiind o chestiune mai mult de organizare şi efort propriu, în schimb dotarea a rămas un deziderat. Bugetele armatei au fost mereu prea mici pentru a putea acoperi necesarul de achiziţii, mai ales că armamentul modern costă bani grei, iar industria românească nu-l poate produce, fiind necesare importuri.

Un zvon circulă cu insistenţă printre militari şi anume că bugetul ministerului Apărării va fi micşorat cu 96 milioane de lei, crescându-se plafonul aprobat de îndatorare la aproximativ 150 milioane euro. Deşi suma este importantă, raportata la programele de înarmare care tot asteapta să fie demarate (rachete AA cu raza lunga, modernizarea fregatelor, autovehicule 4×4 blindate si neblindate, etc) este mică. Dacă ar fi însă să vorbim din experienţa anilor trecuţi, este posibil ca ministerul Apărării să nu împrumute toată suma aprobată pentru a nu forţa deficitul, astfel că ne aflam din nou în faţa unui balon de sapun. În aceste condiţii reducerea la rectificarea ce are loc în aceste zile a bugetului armatei ne aduce din nou în lumea lui Caragiale. Nu vi se pare că de ani buni clasa noastră politică traieşte din plin dilema onorabilului Farfuridi, din O scrisoare pierdută?( Ori să se revizuiască, primesc! dar să nu se schimbe nimica; ori să nu se revizuiască, primesc! dar atunci să se schimbe pe ici pe colo, şi anume în punctele... esentiale!)  În concluzie de la cetăţeanul de pe stradă, încă nedumerit şi intrigat că nu mai ştie cu cine să voteze, şi până la conu’ Fanică de la perfectura prefecturilor, onorabilul moftangiu sălăsluieşte printre noi în oricare respiraţie socială sau politică!

Lecţia Poloniei

După izbucnirea crizei din Ucraina şi după ce Rusia a ocupat Crimeea, Polonia a adoptat o nouă Strategie de securitate. Potrivit acestui document, Polonia este ameninţată de război şi consideră Rusia drept agresor. Bugetul militar al Poloniei pe anul 2015 atinge 2 la sută din PIB (procent la care România va ajunge abia în 2017). Banii vor fi alocaţi de Polonia pentru a cumpăra 70 de elicoptere multirol de la firma Airbus Helicopters – companie care a realizat deja investiţii în Polonia.  În paralel, Ministerul Apărării de la Varşovia a demarat negocieri pentru un nou sistem de apărare antiaeriană cu rază scurtă de acţiune. Achiziţia ar urma să se realizeze în anul 2016. O a treia decizie semnificativă este cumpărarea a trei submarine de luptă. Ele vor avea la bord rachete de croazieră, care vor fi livrate Poloniei fie de compania Raytheon (SUA), fie de firma DCNS (Franţa).

Polonia vrea să investească aproape 41 de miliarde de dolari, pe parcursul a zece ani, în sectorul Apărării. În arsenalul polonez se află deja 48 de avioane de luptă F16 de ultimă generaţie. Decizia guvernului de la Varşovia a fost anterioară crizei din Ucraina, dar aplicarea ei a fost urgentată de evenimentele anului 2014. La începutul anului 2015, ministrul polonez al Apărării a anunţat că nu reintroduce serviciul militar obligatoriu, dar oferă posibilitatea pregătirii gratuite în cadrul unor grupări paramilitare. Alocarea procentului 2% din PIB pentru administraţia de la Varşovia este consfinţită prin lege la fel ca şi posibilitatea cetăţenilor polonezi de a dona bani pentru înzestrare aramatei. Acum că avem o Strategie de Apărare Naţională coerentă putem defini strategiile sectorile inclusiv Strategia Militară astfel încât să dezvoltăm o structură de forţe bine dotată, bine echipată şi bine instruită gata oricând să aperea suveranitatea şi integritatea naţională.  Este deja de notorietate faptul că istoria care nu este învăţată, se repetă, de multe ori cu rezultate dezastruoase. Perioada interbelică e singura din istoria României care este similară din punct de vedere politic cu democraţia din ziua de astăzi. Şi din punct de vedere economic situaţia e similară. Avîntul industrial şi creşterea nivelului de trai, marea criză economică şi urmările ei, au corespondente în vremurile actuale.

avion american F-16 foto us air force

Avion american F-16 FOTO US Air Force

Dacă partidele interbelice, prin lideri precum Bratienii, au găsit soluţii viabile de ieşire din criză şi de relansare a economiei, acum apele sînt mult mai tulburi şi sistemul politic mult mai ineficient. Douăzecişişase de ani din 1989 şi peste zece guverne s-au perindat la conducerea României dar nu există niciun Proiect România. Avem nevoie de o urgentă stabilizare şi dezvoltare prin instituţii, prin măsuri economice, pentru înnoire sau modernizare, cât şi pentru un acces la un alt standard de viaţă. Aspiraţii mari, realizări modeste în raport cu evoluţia altor state din regiune. Grigore Gafencu, om politic, diplomat şi jurnalist nota în memoriile sale despre acea perioadă: Nici o conştiinţă nu s-a revoltat, nici un om de onoare nu s-a împotrivit. Simţeam în faţa acestei laşităţi generale sentimentul de ruşine care m-a cotropit când după asfaltul şoselelor europene, ajunsesem în gropile şi şanţurile şoselelor noastre naţionale. Dar cu cât mai adânc, mai dureros. Câte gropi, câte şanţuri prăfuite şi înglodate mai are biata noastră conştiinţă naţională.

Stategia de securitate a românilor şi polonezilor

NOTA BENE Tineretul Naţional Liberal a organizat zilele acestea o conferinţă, în opinia mea, extrem de interesantă şi de oportună în contextul de instabilitate regională: Strategiile de Apărare Naţională ale României şi Poloniei în contextul geopolitic actual. La întâlnire au participat diplomaţi, oameni politici importanţi dar şi specialişti militari: din staful prezidenţial, Consilierul de Stat Dudu Ionescu, prim-vicepreşedintele PNL Cătălin Predoiu, europarlamentarul Cristian Buşoi, reprezentanţii comisiilor de apărare din Senat şi Camera Deputaţilor, Marius Obreja şi Mugur Cozmanciuc, şeful ISPAIM generalul în rezervă Mihai Ionescu, reprezentantul Centrului de Strategii Avansate Cătălin Buciumanu şi nu în ultimul rând Excelenţa Sa Ambasadorul Poloniei la Bucureşti Marek Szczygiel (n. A. G. şi-a încheiat mandatul în România). Câteva observaţii referitoare la acestă conferinţă merită notate.

Excelenţa Sa Ambasadorul Marek Szczygiel a precizat că ambele strategii au o abordare globală/extinsă a securităţii naţionale. Strategia poloneză nu se referă numai la abordarea militară ea cuprinzând elemente de securitatea internă, de ordinea publică, aspectele sociale (cultura, educaţia, sănătatea, politica socială şi demografia), aspectele economice (independenta energetică şi consolidarea infrastructurii) şi financiare. Toate acestea sunt privite prin prisma noii politici a Moscovei care doreşte crearea de elemente ale fostului imperiu sovietic - URSS. Federaţia Rusă, spunea ambasadorul, foloseşte la ora actuală împotriva unor ţări estul europene elemente de presiune economică. Ce va propune Polonia la următorul summit NATO de la Varsovia din 2016: o reflecţie asupra unei noi strategii a NATO care să răspundă recentelor provocări inclusiv a celei datorate Războiului hibrid.

Polonia este printre puţinele state membre ale NATO care conform spuselor Ambasadorului Marek Szczygiel atribuie 2% din PIB armatei din care 30% sunt destinaţi înzestrării (bugetul militar al Poloniei este în jur de 10 miliarde USD). România alocă pentru înzestrare în jur 22,5% din bugetul militar care se situează undeva la 2,25 miliarde USD. Există, totuşi, speranţa ca ministerul Apărării al României să aloce în acest an cam 270 de mil. de euro pentru achiziţii, însă această sumă include şi rata pentru avioanele F-16 din Portugalia, doar aceasta depăşind 100 mil euro, dar şi rate restante pentru alte câteva achiziţii demarate acum câţiva ani (avioanele de transport C-27J Alenia, transportoarele Piranha IIIC, vehiculele 4×4 blindate uşor Panhard, etc.). Astfel, în conformitate cu strategia fiscal-bugetară 2014-2016, mare parte din puţinii bani disponibili (2,1 mld. RON planificaţi pentru investiţii) vor merge către revitalizarea şi modernizarea unor echipamente existente deja în dotare, adică suma de 1,78 mld RON. Diferenţa dintre sumele alocate de buget şi necesităţi va trebui acoperită din alte fonduri, eventual prin vânzare de echipamente sau muniţii din patrimoniu al MApN.

Consilierul de Stat Dudu Ionescu s-a referit la două chestiuni care în opinia domniei sale sunt importante şi anume: importanţa strategiei şi lecţiile rezultate din realizarea acesteia. Strategia de Apărarea Naţională este un document programatic fără de care celelalte documente sectoriale subsecvente nu pot fi elaborate. Este pentru prima dată cînd se vorbeşte în mod direct de strategie de securitate extinsă ca urmare a Programului preşedintelui Klaus Johanis. Una dintre marile probleme ale securităţii unei ţări este asigurarea resurselor, un element fără de care nu-ţi poţi îndeplini obiectivele propuse.Trebuie să ai curajul dar şi puterea analitică pentru a vedea care dintre obiective pot fi îndeplinite cu resursele avute la dispoziţie. Consilierul de Stat a precizat necesitatea întocmirii unui ghid al termenilor de securitate folosiţi în mod curent în diverse materiale dar şi urmărirea elaborării documentelor rezultate din Strategia de Apărare Naţională.

Vice-preşeditele PNL Predoiu Cătălin a remarcat faptul că Strategia Naţională de Apărare a fost prezentată în termenul legal şi adoptată de Parlament ceea ce înseamnă în opinia sa un mesaj politic în sine cu privire la o altfel de rigiurozitate pe care trebuie să o demonstrăm în exercitaerea atribubuţiunilor publice de la cel mai înalt nivel în stat şi până la ultima verigă a statului. O caracteristică a strategiei este integrarea conceptului de apărare cu cel de securitate naţională pentru că noua strategia se adaptează unui context internaţional extrem de complicat. Avem şi noi şi vecinii polonezi la est un stat pentru care unele probleme de drept internaţional au devenit opţionale. În virtutea unei dorinţe de cooperare cu toate statele şi noi şi vecinii nu putem escamota realităţile. Promovăm conceptul de securitate extins unde palierul de securiate îl legă de cel al dezvoltării ţării. Urmează o adaptare a cadrului legislativ naţional legile sunt din anii 90 şi trebuie modificate. În final a vorbit despre vulnerabilitatea numită corupţie. Fără o economie puternică nu putem asigura resursele necesare armatei iar la ora actuală economia este afectată în cel mai înalt grad de corupţie (licitaţii trucate prin caiete de sarcini prefabricate). În final prim-vicepreşedintele PNL a declarat: la ora aceasta toate semnalele pe care le avem ne idică faptul că nu putem nici să construim o economie puternică nici să aplicăm concepte noi de modernizare a armatei, de strategii moderne în domeniul securităţii, fără o reputaţie externă eliberată de o etichetă care începe să fie nedreaptă pentru România, eticheta de societate coruptă. Sunt progrese mari care s-au făcut în acest domeniu în România, sunt rezultate demonstrabile, sunt zone largi în societate care încep să funcţioneze pe pricipiile reguli de drept şi pe baza unei altfel de mentalităţi cu adevărat europene este păcat ca 99,99% din populaţia României să fie apăsată de eticheta de ţară coruptă doar pentru că anumiţi oameni sus puşi nu înţeleg că trebuie să răspundă şi să abandoneze acest sport (n.A.G. corupţia) şi să tragă o linie. Economia este cheia pentru o armată puternică.

Europarlamentarul Cristian Buşoi a vorbit în contextul conceptului enunţat în strategie O Românie puternică în Europa şi în lume despre rolul ţării în Europa. Au fost dezvoltate subiecte pe dimensiunea parteneriatului Parlamentul European-Ucraina şi pe dimensiunea politicii de securitate medicală. Este necesară menţinerea unui echilibru strategic în această zonă în care România joacă un rol împortant fiind o ţară cu o mărime semnificativă şi cu o aşezare geografică foarte importantă-spunea europarlamentarul. În ceea ce priveşte Ucraina UE a fost extrem de clară şi de fermă în a condamna agresiunea ilegală a Rusie în condiţiile în care nu toate ţările membre au fost la fel de ferme. UE s-a poziţionat de partea SUA. Există lucruri concrete care se fac pentru Ucraina şi o iniţiativă NATO care se discută şi la Bruselles este Fondul de sprijin pentru dezvoltarea capacităţii cibernetice acolo unde România joacă rol de naţiune lider prin foarte bunii specialişti pe care îi are SRI. România are un rol cheie în cooperarea regională şi cred că ar trebui să intensifice acţiunile comune cu statele vecine cu statele din flancul estic al NATO şi sigur să se preocupe de asigurarea securităţii în zona Marii Negre. Reformarea marilor sisteme însemană mult prin reducerea vulnerabilităţilor întegului. Un element elaborat de PNL şi introdus la loc de frunte în Programul de Guvernare - spune eurodeputatul-este domeniul de sănătate iar acesta este menţionat în strategia noastră care pune în mijlocul acestui sistem pacientul, cetăţeanul şi necesitatea de a-i asigura sănătatea. Putem face ca pacientul să fie centrul sistemului de sănătate dacă îi garantăm accesul la servicii medicale oriunde pe teritoriul României şi aici trebuie să facem efortul ca în zonele rurale şi mici urbane, zonele defavorizate, să existe un acces real la servicii de sănătate şi să garantăm standarde minime de calitate ale serviciilor medicale, prin implementarea practică a ghidurilor europene şi internaţionale în ceea ce priveşte afecţiunile şi mai ales printr-un traseu coerent şi eficient al pacientului punând accent înclusiv pe metode stimulative de finanţare a serviciilor  medicinei de familie  şi a medicinei ambulatorie, pentru a degreva spitalele de acele cazuri care nu sunt în competenţa lor şi care ar putea să se rezolve la nivelul medicilor de familie, spitalele urmând să se axeze pe acele cazuri extreme care necesită o soluţie spitalicească. O idee extrem de importantă menţionată de europarlamentar a fost aceea a asigurării unor politici de finanţare a sistemului medical care să reducă migraţia medicilor în afara României. Plecarea medicilor din România, 21 de mii după 1990 din care 14 mii după 2007, odată cu aderarea la UE poate fi considerată o vulnerabilitate majoră pe termen mediu şi lung, o mare vulnerabilitate la adresa sustenabilităţii sistemului de sănătate. Nu vom elimina această migraţie, dar putem s-o reducem prin politici corespunzătoare de eliminare, în primul rând, a sistemului clientelar din spitalele româneşti. Eu cred că investiţiile în sănătate sunt de fapt investiţii în viitor - a încheiat europarlamentarul.

55990310f5eaafab2c42251f png

Preşedintele Comisiei de Apărare din Senat Marius Obreja a vorbit despre momentul actual din punct de vedere al actului legislativ. Avem cinci documente care au fost elaborate şi care sunt extrem de importante pentru viitorul României: Strategia de Apărare Naţională (aprobată de Parlament), Legea Planificării (o perioada de planificare de 10 ani), legile şi normele legate de infiiţare a comandamentele, structurile NATO pe teritoriul României (comndamentul de divizie sud-est şi a unităţii prntru integrare a forţelor NATO- prima dată când Parlamentul aprobă prepoziţionarea unităţilor NATO pe teritoriul României), Programul de Guvernare al PNL (controlul democratic asupra armatei), Legea pensiilor militare (drepturi morale şi pecuniare reparate) spunea senatorul.

Noua Strategia de Apărarea Naţională reprezintă în fapt principalul document ce reglementează sistemul securităţii naţionale şi ne oferă o imagine clară asupra modernizării politicii de securitate româneşti în contextul unei instabilităţi regionale şi a unei impredictibiltăţi a evoluţiei evenimentelor internaţionale.

 

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite