În ciuda avalanşei de potenţiali candidaţi, unii cu scopul de a câştiga, alţii cu scopul de a încurca principalii candidaţi, discuţia rămâne destul de sterilă, fiind mai degrabă axată pe disputele politice cotidiene şi scandaluri mediatice fără consistenţă politică sau ideologică. 

În acest context se pune problema obiectivelor pe care candidaţii doresc să le atingă în contextul în care vor ocupa funcţia de Preşedinte al României. Astfel, candidatura este mai degrabă prezentată ca o consecinţă a unei stări de fapt mai mult decât o misiune destinată atingerii unor problematici acute pentru candidat şi pentru societate.

În mijlocul acestor carenţe evidente de consistenţă politică, lansez spre dezbatere 10 idei progresiste de stânga pentru viitorul preşedinte al României:

  1. Viitorul Preşedinte al României trebuie să joace un rol activ în planul politicii externe (şi europene) şi de securitate căutând să protejeze interesele României şi să promoveze o viziune şi o acţiune internaţională consistentă şi consolidată ca urmare a unui amplu proces de dialog interinstituţional şi civic. Vocea unui Preşedinte este mai puternică pe plan internaţional dacă deciziile sale de politică externă sunt luate transparent prin consultarea instituţiilor şi prezentarea publică a opţiunilor strategice de acţiune. România trebuie să joace un rol activ la nivelul Uniunii Europene, trebuie să devină un factor activ de stabilitate şi un promotor al democraţiei, trebuie să îşi folosească creativ parteneriatele strategice oferind în acelaşi timp securitate românilor şi regiunii.
     
  2.  Viitorul Preşedinte al României trebuie să se implice în dezvoltarea unei Românii mai echitabile în care disparităţile sociale şi de venit să fie reduse iar oportunităţile, mai ales la nivelul accesului la educaţie, să fie disponibile tuturor. Şeful Statului nu trebuie să ignore aceste probleme, trebuie să militeze pentru combaterea sistemică a sărăciei şi să se implice în combaterea decalajelor existente (rural/urban, centru/periferie, decalajele regionale etc.). O educaţie de calitate, accesul la sănătate, dezvoltarea infrastructurii sunt câteva direcţii strategice ce pot sta la baza unui astfel de demers.
     
  3. Viitorul Preşedinte al României trebuie să fie reprezentantul tuturor românilor asumându-şi diversitatea populaţiei (gen, etnică, religioasă, condiţie socială şi fizică sau opţiune personală) în ansamblu său dar şi opţiunile politice personale ale societăţii. Niciun cetăţean nu trebuie lăsat în urmă. Dincolo de culoarea politică a unui Parlament sau a unui Guvern trebuie să primeze lucrurile bune care pot fi făcute pentru populaţie. Combaterea discursului incitator la ură, a rasismului, a xenofobiei, a segregării politici, etnice sau profesionale trebuie să fie clar exprimate în acţiunea şefului Statului, iar derapajele trebuie condamnate cu consistenţă.
     
  4. Viitorul Preşedinte al României trebuie să înţeleagă mizele şi provocările lumii actuale fie că vorbim de schimbările climatice, tranziţia energetică sau dezvoltarea noilor tehnologii (robotizarea, industria 4.0, blockchain, etc.). Preşedintele României este însărcinat de populaţie să dea o direcţie strategică şi politică ţării şi de aceea trebuie să îşi asume responsabilitatea în a ghida societatea în direcţia care va permite României să facă faţă acestor noi provocări.
     
  5. Viitorul Preşedinte al României trebuie să fie Garantul Constituţiei, a literei şi spiritului legii, depunând eforturi pentru protejarea echilibrului puterilor în state, a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti. Un Stat poate deveni mai puternic numai dacă oferă garanţia respectării legii de către toţi protejând cetăţeanul împotriva abuzurilor de putere. Puterea nu trebuie să corupă sau să devină un scop în sine şi în acest sens instituţiile trebuie să funcţioneze transparent şi în litera legii.
     
  6. Viitorul Preşedinte al României trebuie să ofere o soluţie la scăderea demografică a României fie ca vorbim de exodul masiv sau de lipsa de încredere privind constituirea unei familii în ţară. Şeful Statului nu mai poate ignora această problemă şi trebuie să găsească calea de dialog pentru a-i convinge pe românii din afara ţării să analizeze posibilitatea de a se întoarce în ţară, trebuie să genereze o dezbatere activă şi implicarea mai ales a tinerilor în definirea României de mâine pentru a le da încredere în viitorul lor în ţară şi nu în ultimul rând trebuie să susţină acele politici prin care familiile biparentale sau monoparentale să simtă că societatea le protejează şi le oferă un viitor lor şi copiilor lor.
     
  7. Viitorul Preşedinte al României trebuie să pună accent pe spiritul antreprenorial, pe capacitatea şi entuziasmul unei părţi importante a populaţiei în a genera idei şi proiecte noi fie în mediul privat, fie în mediul asociativ, universitar sau sindical. O idee simplă poate uneori schimba lumea iar românii trebuie să aibă încredere că ţara le oferă cadrul în care îşi pot exprima liber ideile pentru că într-o lume a viitorului creativitatea va deveni cea mai de preţ competenţă.
     
  8. Viitorul Preşedinte al României trebuie să unească, fiind un mediator la nivelul societăţii, dar şi între diferitele opţiuni politice. Modestia poate fi un atu în exercitarea acestui rol stipulat în Constituţie, dar deseori ignorat de ocupanţii postului de la Cotroceni. Medierea presupune un rol activ de facilitare a consensului şi de clădire a încrederii că prin dialog şi diversitatea de opinii se pot atinge cele mai importante obiective. Protejarea independenţei presei şi a jurnaliştilor devine astfel esenţială.
     
  9. Viitorul Preşedinte al României trebuie să fie prin sine un exemplu. Integritatea, morala, modestia, simplitatea, toleranţa sunt doar câteva criterii prin care şeful Statului poate inspira încredere la nivelul societăţii şi poate îndruma România spre dezvoltare. Orice persoană este supusă greşelii şi cu siguranţă este greu de găsit cineva fără limite sau carenţe, dar ne aşteptăm din partea unui lider să vorbească deschis despre ele, să le explice şi să aibă încredere că populaţia este capabilă să înţeleagă aceste lucruri.

Viitorul Preşedinte al României trebuie să restabilească coeziunea societăţii şi să anime o viziune coerentă pentru viitorul României. Tineri şi seniori, activi în mediul privat sau în sistemul public, majoritari sau minoritari, din mediu urban sau din mediu rural, sunt doar câteva din faliile adânci care divizează societatea românească. Pentru a clădi România de mâine este nevoie ca aceste răni adânci să fie vindecate printr-o viziune credibilă, consistentă şi umană pentru viitorul României. Pentru a deveni o societate echilibrată nu este suficient să clamăm aceste lucruri într-un slogan. Pentru a clădi o ţară de care să fim cu toţii mai mândri este nevoie de un preşedinte care să se implice în mod real, care să nu evite subiectele dificile din motive electorale, care să înţeleagă importanţa rolului său în societatea şi care să se dedice cu responsabilitate în vederea atingerii acestui deziderat de viaţă mai bună în România şi pentru români oriunde trăiesc ei.