O Revoluţie de cascadorii râsului. La Târgu-Jiu

O Revoluţie de cascadorii râsului. La Târgu-Jiu

Gorjenii şi-au bătut joc de Ceauşeşti abia după ce aceştia erau morţi şi îngropaţi

Gorjenii nu sunt cine ştie ce eroi. Au trăit evenimentele de acum 23 de ani cu poezii, petarde, terorişti închipuiţi şi accidente casnice. Dacă vreţi să citiţi despre o revoluţie a hazardului comic, citiţi mai jos

Ştiri pe aceeaşi temă

Nu există judeţ în România care să nu fi dat Bibliotecii Naţionale cel puţin o carte despre evenimentele petrecute în decembrie 1989 pe plan local. Dacă nu o carte, măcar o broşură, o revistă omagială, ceva cât de mărunt, care să dăinuiască peste ani. În Gorj, aşa ceva a apărut la Editura Măiastra, în 2009, sub semnătura lui Doru Şerban: „Revoluţia din decembrie 1989 în judeţul Gorj“. E o carte prefaţată de Ion Iliescu şi se prezintă în condiţii grafice de invidiat. Din ea şi din amintirile martorilor pe care le-am cules la faţa locului am recompus zilele „nebune“ ale lui decembrie 1989 în Târgu-Jiu.

Totul pare a fi o copie la scară mică a Revoluţiei de la Bucureşti. Târgu-Jiu a avut chiar şi un poet disident. Spirache Popescu, iradiant reprezentant al generaţiei sale în Gorj, nu scria versuri cu „şopârle“. Dădea cărţile pe faţă, se urca pe mesele la care beau confraţii săi şi recita poezii precum „Mai-marii zilei“: „Mai-marii zilei trăiesc ca-n basme/ Mai-micii zilei ca vai de ei/ Nu mai văd cerul dacă mă află/ Securitatea, iubiţii mei!“.

Gorjul era un judeţ care mai făcuse probleme în trecut. În toamna anului 1981, minerii din Motru s-au unit într-o revoltă  spontană din cauza raţionalizării pâinii. De la centru s-a dat ordin să fie scoasă Armata (pentru prima dată în istoria României Socialiste) în vederea represiunii. Până la urmă, minerii au fost înăbuşiţi cu câteva tunuri de apă, care în loc de apă au fost încărcate cu fecale din canalul de scurgere al oraşului.

Dar în decembrie 1989, gorjenii au stat cu urechile lipite de Radio Europa Liberă şi n-au mişcat un deget, chiar dacă la un judeţ distanţă de ei, Timişoara devenea, la 20 decembrie 1989, oraş eliberat de comunism. A fost
un pic de nemulţumire la Târgu-Jiu fiindcă se decretase stare de asediu şi nu mai era voie să se comercializeze băuturi pe bază de alcool.

La 22 decembrie 1989, după ce Televiziunea şi Radioul au transmis mesaje despre fuga Ceauşeştilor, oamenii din Târgu-Jiu au început să se anime. Dar să decupăm cu rigurozitate acest moment al declanşării revoluţiei de la Târgu-Jiu.

NUMITUL BAHAMA
Din toate mărturiile, se pare că numitul Bahama a declanşat Revoluţia la Târgu-Jiu. Numitul Bahama (nu i se mai ştie numele de botez) se afla în 22 decembrie, după prânz, în faţa Hotelului Gorj. Stătea acolo cu maşina, proprietate personală, cu toate patru uşile larg deschise şi cu radioul dat pe tare. Mai mulţi revoluţionari gorjeni mărturisesc că acolo au auzit comunicatele despre fuga lui Ceauşescu. Aşadar, Bahama!

PAULA VÂNĂ, CARE PLÂNGEA
Apoi, evenimentele s-au desfăşurat cu repeziciune. În Piaţa Comitetului Judeţean s-au adunat 10.000 de oameni. Primarul Titu Pâinişoară a povestit în cartea despre revoluţia gorjeană cum au preluat revoluţionarii conducerea în sediul Primăriei Târgu-Jiu. „Pe la ora 17.00 (n.r. – în ziua de 22 decembrie 1989) am dat un telefon la Primărie şi mi-a răspuns de la poartă Paula Vână, care plângea. Am întrebat-o de ce plânge şi mi-a răspuns că au venit la Primărie mai multe persoane în frunte cu unul brunet şi cu mustaţă – era avocatul Aurică Popescu – care i-a vorbit foarte urât: «Ascultă, fă, eu sunt acum cel mare şi de acum înainte execuţi ordinele mele!».“

Alţi revoluţionari s-au răspândit pe la Miliţie. Gorjeanul Salitas Blăniţă a păzit Inspectoratul de Miliţie
Târgu-Jiu. Împreună cu profesorul Gheorghe Caralicea şi cu miliţianul Valentin Mogoe au reuşit să stăvilească puhoiul de olteni veniţi să ia arme de la Inspectorat şi să-i elibereze pe deţinuţii de drept comun. Poate că n-am fi scris noi acum pe un ton mucalit despre Revoluţia gorjeană dacă Blăniţă, Caralicea şi Mogoe n-ar fi fost cu capul pe umeri, acolo, la Miliţia din Târgu Jiu.

VICTIMA LUI CEAUŞESCU
Bătrânul Gheorghe Diaconescu (60 de ani la Revoluţie) a fost singura victimă a Revoluţiei de la Târgu-Jiu. A leşinat după ce s-a lovit încercând să scoată în piaţă un tablou mare cu Ceauşescu. Iată cum îşi descrie el calvarul: „Tabloul era în holul mare al Judeţenei de Partid, rezemat de perete. Îl reprezenta pe Ceauşescu şi era înalt de peste 3 metri şi lat de circa 2,5 metri, înrămat cu o ramă aurie. Abia l-au împins până la uşă vreo 4-5 băieţi, dar la uşă s-a proţăpit în prag şi refuza să iasă. Trăgeam şi eu din afară şi încercam să-l înclin şi la un moment dat a ţâşnit spre exterior, lovindu-mă puternic în rotula piciorului stâng. Am scos un strigăt de durere, vederea mi s-a întunecat, m-a cuprins o ameţeală şi am simţit că mă înmoi precum ceara. După două-trei minute de leşin mi-am revenit şi când m-am uitat în piaţă am văzut un ditamai foc de tabără aprins cu tabloul răposatului“.

Dar povestea tabloului dictatorului nu se termină aici. Arhitectul I. Şocu a recunoscut recent că a furat rama tabloului lui Ceauşescu. Pusese ochii pe ea ca s-o folosească pentru confecţionarea ramelor de la stupii personali.

Nici povestea rănitului Gheorghe Diaconescu nu s-a terminat încă. După ce s-a întremat, a urcat la balconul Judeţenei şi, pentru că se înserase, a luat şi el cuvântul şi a strigat să se aprindă iluminatul public în piaţă, „să se facă lumină «a la giorne»“. Din mulţime, cineva a strigat: „Ce e aia bă, «a la giorne»?“. Diaconescu a strigat că înseamnă „ca ziua“. La care aceeaşi voce a replicat, firesc: „Vorbeşte, bă, româneşte“. Da, a fost şi aceasta o
revoluţie.

Jupuiţi şi daţi cu sare pe călăul cel mai mare.
slogan scris pe o pânză de la balconul Judeţenei de Partid din Târgu-Jiu, la Revoluţie


La Revoluţie, din balconul gorjean s-a vorbit către o piaţă goală

„Teroristul“ cubanez care frecventa o gorjeancă

Isteria a dat târcoale şi oraşului de la poalele Retezatului. Zvonul apei otrăvite a fost însă înlăturat cu ingeniozitate. Gorjenii au pus peşti în apa din bazin şi au aşteptat să vadă dacă peştii supravieţuiesc. Au supravieţuit şi asta a fost mai concludent decât orice test chimic.

Singurele focuri de armă s-au tras la Târgu-Jiu din cauza unor sticle de bere. În noaptea de 23 spre 24 decembrie, într-o sală din muzeul „Alexandru Ştefulescu” câţiva militari păzeau o expoziţie de artă contemporană şi beau bere. După ce au băut, au aruncat sticlele pe geam. Sticlele au căzut la câţiva paşi de un coleg de-al lor care păzea pe exterior. Acesta s-a speriat şi a descărcat un încărcător de mitralieră la întâmplare. Nu a fost atins nimeni de gloanţe, iar soldaţii au fost certaţi.

PANICĂ LA VĂRSĂTURI
Şi au mai fost ceva probleme cu nişte copii din satul Vărsături, care, la 24 decembrie, au aruncat cu petarde de carbid, cum se face în Ajun de Crăciun. S-a dus repede zvonul că teroriştii atacă la Vărsături, dar adevărul a triumfat până la urmă. Şi copiii au fost certaţi.

Nu terminau bine cu una, că venea alta. La 25 decembrie se deschidea oficial sezonul de vânătoare la iepuri prin pădurile de lângă oraş. Toni Greblă, care devenise noul şef al judeţului, a văzut cu ochii minţii pericolul la orizont. Aşa că, îşi aminteşte Greblă: „Pe 24 decembrie printr-un ordin semnat de mine am ridicat toate armele de vânătoare din judeţ. M-am gândit că ăştia se vor duce prin pădure şi vor trage pe acolo şi atunci se vor naşte confuzii, că sunt terorişti”.

MULATRUL ARESTAT SEARĂ DE SEARĂ
Tot au prins gorjenii un terorist, până la urmă. L-au prins de mai multe ori pe acelaşi. Lazara Popescu a fost o cubaneză care a venit în România în zorii comunismului, s-a căsătorit cu un bărbat din Târgu-Jiu şi a devenit unul dintre liderii sindicatelor din minerit. Lazara şi soţul ei, Popescu, au avut doi copii, ambii mulatri. La Revoluţie, cel mai mare avea în jur de 20 de ani. Actualul senator Toni Greblă îşi aduce aminte că în zilele acelea, „în fiecare seară mi-l aduceau pe ăla mai mare. Legat. Ziceau că e terorist şi l-au prins pe stradă. El avea o prietenă la care se ducea într-un cartier şi ăştia îl prindeau. Eu îi dădeam drumul şi în seara următoare îl aduceau iar”.

HOŢUL LAIU, INDIVID DECLASAT
În articolul „Fără violenţă” din ziarul „Gorjeanul”, ediţia din 26 decembrie 1989, se arată: „Un individ declasat, Alexandru Laiu, a pătruns prin efracţie în unitatea de alimentaţie publică «Debarcader» din Târgu-Jiu şi a sustras băuturi alcoolice, ţigări, carne şi preparate din carne, bani din tejghea. Asupra-i s-a găsit şi un videocasetofon. Imobilizat şi deferit justiţiei, hoţul a fost judecat la procedură de urgenţă şi condamnat la cinci ani de închisoare”. Alţi revoluţionari au făcut un foc mare în faţa magazinului „Parângul”, cu scopul de a-i speria pe vânzători şi a-i convinge astfel să le ofere băuturi alcoolice.

MARTIRIUL LUI FOFO: „SUNTEM NEPIŞAŢI DE TREI ZILE!”
Florin Bălan, zis Fofo, e un personaj de marcă al tranziţiei gorjene. A exportat ciuperci în Italia, s-a îmbogăţit, şi a devenit patron de „Divizia A“, sponsorizând echipa de fotbal Sportul Studenţesc (studenţii au jucat un an la Târgu-Jiu, cu sigla „Fofo Internaţional” pe piept).

Dar până să ajungă aici, Fofo s-a remarcat la Revoluţie. Ziaristul sportiv Daniel Nanu, martor ocular la evenimentele din Târgu-Jiu („că oricum n-aveam ce să fac acasă”), îşi aminteşte o intervenţie a lui Fofo de la balconul Comitetului Judeţean: „Fofo văzuse şi el la televizor cum vorbeau de la balcon ăia de la Bucureşti şi zicea şi el: «Nu mai daţi voie să urce şi alţii la balcon că noi nu ne-am jertfit degeaba. Noi suntem aicea nepişaţi de trei zile. Nici să ne pişăm n-am avut timp»”.

Daniel Nanu îşi mai aminteşte că seara se puneau discuri cu Cenaclul Flacăra: „S-au recitat poeziile «Mistreţul cu colţi de argint» şi «Treceţi batalioane române Carpaţii». S-a îngenuncheat pentru eroi, câteva zile numai aşa a fost...”
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările