Vladimir Jurowski şi rolul intelectualului în societate

Vladimir Jurowski

Dar până la tema din titlu, câteva impresii despre concertul de după amiază, de la Ateneu. A fost al doilea recital al tinerilor baltici, cu un program aşa cum sunt ei obişnuiţi să cânte...

Într-o marţi, 31 August, la Ateneul Român
Program: Nordic Swans
Pärt: Swansong
Pärt: Passacaglia (pentru vibrafon şi instrumente cu coarde)
Pärt: Fratres
Ceaikovski: Lacul lebedelor (simfonie dramatică, ar. Kristjan Järvi)
Filarmonica Mării Baltice
Viktoria Mullova – vioară
Kristjan Järvi – dirijor

Dar până la tema din titlu, câteva impresii despre concertul de după amiază, de la Ateneu. A fost al doilea recital al tinerilor baltici, cu un program aşa cum sunt ei obişnuiţi să cânte, fără partitură, în picioare (cei cărora le permitea instrumentul), uzând de clişeele teatrale inventate de orchestra Simón Bolivar a lui Dudamel. Şi cu acelaşi efect asupra publicului: seducţie, ovaţii în picioare etc.

Viktoria Mullova (c) Romeo Zaharia(2015)

Compoziţiile lui Arvo Pärt sunt aproape necunoscute în sălile noastre de concert, deşi muzica e atmosferică şi nu prezintă dificultăţi tehnice deosebite. Passacaglia şi Fratresau fost cântate împreună, fără pauză, pentru a pune în valoare şi mai bine personalitatea Viktoriei Mullova. O violonistă celebră, dublă câştigătoare a premiilor Sibelius şi Ceaikovski, apoi protagonista unei evadări în Occident (1983) demnă de un scenariu de film de acţiune. A confirmat, înregistrând practic toate marile concerte pentru vioară pe discuri premiate şi lăudate. Am avut ocazia s-o vedem la Festival în 2015, când a venit tot la Ateneu, cu Accademia Bizantina a lui Ottavio Dantone, pentru un întreg ciclu de concerte pentru vioară de Bach (unele dintre ele transpuse de pe alte instrumente), una dintre marile seri de la Ateneu în Festival, imposibil de uitat pentru sinceritatea şi simplitatea interpretării. Din păcate, muzica lui Arvo Pärt s-a dovedit insuficientă pentru a crea aceeaşi emoţie, pentru că pur şi simplu a durat prea puţin pentru o artistă atât de mare. Însă bucuria regăsirii aceleiaşi simplităţi în Passacaglia, dublată de o expresivitate reţinută  în Fratres, rămâne nealterată.

Balticii au continuat cu un aranjament simfonic pentru muzica din baletul Lacul lebedelor sub gestica de break dance a lui Kristjan Järvi. Multă exuberanţă, e şi normal, atâta vreme cât suntem într-o sală de concert şi muzica nu trebuie să servească ritmului balerinelor, dramă, bucurie, apoteoze la tot pasul, camuflând bine erorile cornilor, dar a funcţionat. Publicul a capitulat fără luptă şi fără morgă, apreciind şi multele bisuri de la final.

apoi, la Sala Palatului
Anatol Vieru: Memorial op. 118
Stravinski: Concertul pentru pian şi instrumente de suflat
Şostakovici: Două piese pentru octet de coarde op. 11 (versiune pentru orchestră de coarde)
Hindemith: Simfonia Mathis der Maler
Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin
Yeon-Min Park – pian – câştigătorea Concursului Internaţional George Enescu 2020/2021
Vladimir Jurowski – dirijor

Concertul de la Sala Palatului a avut o cu totul altă dimensiune, mult mai dramatică. Mai întâi Memorial, compoziţie târzie a lui Anatol Vieru, dedicată pogromului evreilor din Iaşi de la 1941. O lucrare contemporană din 1990, cu sonorităţi care vorbesc despre moartea oamenilor, dar şi despre moartea muzicii.

Citeşte continuarea articolului pe blogul Despre Opera.