Vladimir Jurowski şi Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin, faţă în faţă cu "Femeia fără umbră" de Richard Strauss

Vladimir Jurowski şi Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin, faţă în faţă cu

Vladimir Jurowski va conduce un concert, care va avea proiecţii semnate de Carmen Lidia Vidu

Orchestra Simfonică şi Corul Radiodifuziunii din Berlin, condusă de Vladimir Jurowski, va avea în program opera "Femeia fără umbră”/ "Die Frau Ohne Schatten", de Richard Strauss, miercuri, 4 septembrie, de la 19. 30, la Sala mare a Palatului. Regia multimedia este semnată de Carmen Lidia Vidu, iar concertul se va bucura şi de participarea Corului de Copii al Radiodifuziunii Române, condus de Răsvan Rădos.

Text de Ligia Ardelean

Richard Strauss (1864-1949), compozitor post-romantic german, a realizat o fuziune între tradiţie şi inovaţie câştigându-şi încă din timpul vieţii o solidă şi perenă apreciere. A creat în diverse genuri pe care le-a aprofundat succesiv: muzică de cameră, poeme simfonice şi simfonii programatice, concerte, lieduri, coruri, opere. Concentrându-se asupra acestui ultim gen, i-a dăruit 16 lucrări între care „Salomeea”, „Elektra”, „Cavalerul rozelor”, „Ariadna la Naxos”, „Femeia fără umbră”, „Elena egipteanca”, „Arabella”, „Intermezzo”, „Femeia tăcută”, „Capriccio”. Ele au rămas în atenţia publicului, R. Strauss fiind, după G. Puccini, cel mai reprezentat compozitor al secolului XX pe scenele lumii şi situându-se totodată printre primii zece cei mai reprezentaţi compozitori de operă ai tuturor timpurilor. Creaţia sa se distinge prin eleganţa formei, plasticitatea uluitoare a imaginilor sonore, măiestria orchestraţiei precum şi a scriiturii vocale.

  „Die Frau ohne Schatten” – „Femeia fără umbră” – pe un libret de Hugo von Hofmannsthal inspirat de literatura fantastică scandinavă, arabă şi germană, a avut premiera absolută acum un secol la Viena (10 oct. 1919). Este una dintre cele mai sofisticate opere straussiene, cu o policromie sonoră şi o simbolistică aparte, cu scene şi monologuri ample, cu expresive interludii, cu părţile vocale complexe, de mare dificultate pentru protagonişti, cu un aparat orchestral copleşitor, nemaivorbind despre efectele scenice aferente unui subiect cu elemente supranaturale.

  Actul I. În prima scenă, desfăşurată pe terasa palatului imperial, Mesagerul trimis de tatăl Împărătesei – Stăpânul spiritelor – o anunţă pe doica ei că aceasta va trebui să se întoarcă definitiv printre spirite iar soţul ei, Împăratul, se va transforma în stană de piatră. Motivul era că, deşi convieţuia de un an cu un muritor, trupul ei rămăsese lipsit de consistenţă materială, deci nu lăsa nicio umbră; umbra fiind simbolul rodniciei, implicit al vieţii ca fiinţă terestră. Soseşte apoi Împăratul care rememorează prima sa întâlnire cu Împărăteasa; apărută la vânătoare sub forma unei gazele, în braţele lui ea a luat înfăţişare umană. Pierzându-şi puterea de a se transforma în orice fiinţă îşi dorea, Împărăteasa a rămas de-atunci captivă între lumea spiritelor şi cea a muritorilor, ameninţată fiind totodată de un blestem. Vocea şoimului de vânătoare al Împăratului i-l aminteşte: „Femeia nu are umbră, Împăratul trebuie să împietrească.” Ea hotărăşte deci să coboare printre oamenii de rând pentru a găsi, cu ajutorul doicii sale, o femeie care să-i cedeze umbra.

  Scena a II-a are loc în casa vopsitorului Barak a cărui soţie, arţăgoasă şi frustrată, pare gata să renunţe definitiv la mereu amânata bucurie a maternităţii. Ba chiar îşi alungă soţul din patul conjugal pentru a le găzdui pe Impărăteasă şi pe doica ei, sosite incognito. Flateria doicii, traiul în bogăţie şi desfătare amoroasă cu care o va tenta aceasta şi pe parcursul actului următor – minimalizându-i preţul – îi vor întări decizia de a-şi vinde în schimb „inutila-i umbră”.

 Actul al II-lea, prin situaţiile parţial neverosimile ce se perindă în cele 5 scene ale sale, reliefează pregnant profilurile personajelor. Apar pe rând în prim plan bonomia lui Barak (caracterizat muzical prin cea mai cantabilă linie vocală a operei), dragostea pasională, sfâşiată de gelozie a Împăratului (tenor eroic cu fraze expansive), abilitatea manipulativă a doicii, adevărat Iago feminin (constituind un ofertant rol de mezzosoprană), sensibilitatea introvertită, chinuită de remuşcări a Împărătesei (conştientizând treptat consecinţele nefaste ale prezenţei sale printre muritori într-unul dintre cele mai rafinate roluri straussiene de soprană), natura frustă, temperamentală a soţiei vopsitorului (exprimată într-o extrem de solicitantă scriitură de soprană dramatică).

 Actul al III-lea are 4 scene. În prima, vopsitorul Barak şi soţia sa, căzuţi într-un abis, jinduiesc la viaţa lor dinainte, preţuind-o abia acum când pare pierdută. O voce din înălţimi le indică însă izbăvitoarea ieşire.

 După ce încearcă să-i deruteze pe Împărăteasă, pe Barak şi pe soţia lui, doica este condamnată de Stăpânul spiritelor să rătăcească veşnic printre oamenii pe care-i ura.

 Între timp rugămintea Împărătesei către Stăpânul spiritelor, de a-i permite traiul printre muritori alături de soţul ei are drept unic răspuns viziunea pietrificării acestuia. Dacă ar bea din „apa vieţii” Împărăteasa ar putea avea umbra soţiei vopsitorului dar ea refuză vehement să le răpească acestor oameni – pe cale de a se regăsi – şansa împlinirii conjugale. Onestitatea sacrificiului ei ridică blestemul; propria-i umbră i se aşterne la picioare iar soţul ei iese din încremenire.

 Cele două cupluri reunite îşi împletesc vocile cu cele ale copiilor încă nenăscuţi într-un apoteotic final.

                                                                                                        

PROGRAM  

Miercuri 4 septembrie      ora 19,30             

Sala Mare a Palatului

ORCHESTRA SIMFONICĂ A RADIODIFUZIUNII DIN BERLIN

Dirijor VLADIMIR JUROWSKI

Dirijorul corului BENJAMIN GOODSON

CORUL DE COPII AL RADIODIFUZIUNII ROMÂNE dirijat de RĂZVAN RĂDOS

RICHARD STRAUSS – „DIE FRAU OHNE SCHATTEN” („Femeia fără umbră”)

Regizor multimedia: Carmen Lidia Vidu

Solişti:

TORSTEN KERL – Împăratul (tenor)

ANNE SCHWANEWILMS – Împărăteasa (soprană)

ILDIKÓ KOMLÓSI – Doica (mezzosoprană)

NIKOLAY DIDENKO – Mesagerul din Keikobad (bas)

ANDREY NEMZER– Paznicul pragului templului (contratenor)

ATJOM VESNETSOV, CHRISTOPH OLDENBURG, NN  Trei paznici ai nopţii (başi înalţi)

MICHAEL PFLUMM – Apariţia unui tânăr (tenor)

NADEZHDA GULITSKAYA – Vocea unui şoim (soprană)

KAROLINA GUMOS – O voce din cer (contraltă)

THOMAS MAYER – Barak, vopsitorul (bas-bariton)

RICARDA MERBETH – Soţia vopsitorului (soprană)

CHRISTOPH SPÄTH – Cocoşatul, fratele lui Barak (tenor)

TOM-ERIK LIE – Omul cu un singur ochi, fratele lui Barak (bariton)

JENS LARSEN – Omul cu un singur braţ, fratele lui Barak (bas)

NADEZHDA GULITSKAYA, SOPHIE KLUßMANN, VERENA USEMANN, JENNIFER GLEINIG, ALICE LACKNER, VIZMA ZVAIGZNE – Servitori, Voci de copii

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: