Violonista Anne Sophie Mutter, mereu altfel

0
Publicat:
Ultima actualizare:

Există vedete despre crezi că ştii totul, când le priveşti de departe, de pe coperţile unor discuri sau în articole din ziare şi reviste străine. Şi totuşi, întâlnirea cu ele în realitate se poate dovedi copleşitoare...

Probabil a fost una dintre cele mai aşteptate după-amieze la Ateneu din cadrul prezentei ediţii a Festivalului Enescu: în fine, celebrissima Anne Sophie Mutter venea la Bucureşti! Am avut mici emoţii la ora 16.45, când sala era doar pe jumătate plină, dar la ora 17.00, se umpluse, ca de obicei, de altfel, până la refuz.

Anne Sophie Mutter chiar este o vedetă despre care crezi că ştii totul: trăieşte în lumina reflectoarelor de la 13 ani: atunci a debutat, sub conducerea dirijorală a unuia dintre cei mai influenţi muzicieni din secolul XX, Herbert von Karajan. La 15 ani înregistra primul disc alături de acelaşi Herbert von Karajan. Nu a fost unul dintre copiii-minune care s-au pierdut pe drum: cariera ei a urmat acelaşi traseu spectaculos. La un moment dat, a anunţat că vrea să se retragă când va împlini 45 ani, dar a renunţat să o mai facă.

Aşa că iat-o în 9 septembrie 2015, păşind pe scena Ateneului Român ca un fashion icon, într-o rochie verde care-i sublinia talia de viespe. Are 52 ani, dar cine ar putea bănui asta?

Era de la sine înţeles că Anne Sophie Mutter va include în programul ei şi lucrări contemporane, cred că ţine deja de bradul ei personal să facă acest lucru. Probabil a contribuit mult la această alegere şi mariajul ei dintre 2002 şi 2006 cu unul dintre cei mai cunoscuţi compozitori (şi dirijori) contemporani, André Previn, cu care menţine în continuare relaţii foarte bune de prietenie, însă sunt numeroşi alţi compozitori care i-au dedicat opusuri interpretate de ea în premieră. Este şi cazul celor două lucrări care au figurat în partea întâi a concertului de la Ateneu: un Duo concertant de Krzysztof Penderecki, opus din 2010 dedicat chiar celor care l-au interpretat în faţa noastră, Anne Sophie Mutter şi contrabasistul Roman Patkolo, şi o lucrare a cărei premieră a avut loc în august 2015, un Nonet în trei părţi de André Previn.

Nu însă aceste lucrări au fost o surpriză, ci interpreţii lor; nu Anne Sophie Mutter, excepţională de altfel, ci acei tineri care alcătuiesc “Mutter’s Virtuosi”; ba da, şi Anne Sophie Mutter, însă nu în calitate de violonistă, ci de Om care a ales să împărtăşească din experienţa ei şi celor mai tineri, dar care au nevoie de ajutor pentru a pătrunde în lumea din ce în ce mai complicată şi mai competitivă a scenelor muzicale internaţionale.  Nici nu a fost nevoie ca Mutter să ridice o privire către ansamblu, fiecare ştia exact ce are de făcut. Şi pentru că activitatea Fundaţiei Mutter, care susţine acest ansamblu “Mutter’s Virtuosi”, mi se pare atât de lăudabilă, aş cita doar câteva dintre numele celor care au fost bursieri de-a lungul anilor şi care acum desfăşoară cariere internaţionale: violonista Vilde Frang, violoncelistul Daniel Müller Schott, violonista Arabella Steinbacher.

Toată lumea aştepta însă cu sufletul la gură Bach şi Vivaldi din program. Firesc, erau două dintre cele mai cunoscute opusuri baroce: Dublul concert de Bach şi ciclul “Anotimpurile” de Vivaldi.

Şi din nou surprinzător, Anne Sophie Mutter a ales să cânte acest emblematic Concert în re minor pentru două viori şi orchestră de Bach alături de trei tineri violonişti: Mihail Ovrutsky (partea I), Ye-Eun Choi (partea a doua), Albrech Menzel (partea a treia). Tempo-urile din părţile întâi şi a treia, draconic de rapide, au fost stăpânite suveran doar de Mutter, care reuşea să mai facă şi acea ornamentică specifică interpretărilor celor specializaţi în muzica veche. Mutter însăşi s-a reinventat pe sine, pentru că Bach-ul ei din 9 septembrie 2015 era altul decât cel de pe discul apărut în 2008.

Şi apoi, Vivaldi şi “Anotimpurile”... într-o interpretare care a pus accentul pe programatismul lucrării, pe crearea concretă a imaginilor sugerate de partitură. Aceleaşi tempo-uri ameţitoare în părţile rapide, momente în forte strălucitoare, mici probleme de corelare între clavecinist şi restul ansamblului, senzaţia că Mutter guvernează peste un mic univers care-i aparţine.

Muzica barocă este astăzi un teritoriu al explorărilor interpretative: între o interpretare în stil autentic şi una, să-i zic, normală, se creează un spaţiu al tuturor posibilităţilor – important este ca interpretul să fie convingător, ceea ce Anne Sophie Mutter şi “Mutter’s Virtuosi” au reuşit, dacă e să ţinem cont de reacţia publicului care a ovaţionat-o până când au venit şi aşteptatele bis-uri: din nou, “Iarna” vivaldiană şi apoi celebra Arie din Suita nr.3 de Bach: pentru mine, tocmai acest din urmă bis a recreat Bach aşa cum îl simt mai aproape: cald, filosofic, profund.

A fost surprinzător că interpretarea lui Mutter şi a ansamblului ei pentru Vivaldi mi-a amintit de o seară la Filarmonica din Berlin când am ascultat aceleaşi “Anotimpuri” cu Nigel Kennedy şi membri ai filarmonicii berlineze: iată însă o doamnă a viorii care a ales, corect în opinia mea, să fie în continuă schimbare într-o lume care şi ea se schimbă atât de repede. Cine şi-ar fi închipuit-o pe Mutter susţinând cu un fulminant succes un concert (cu muzică clasică), într-un club berlinez (înregistrare păstrată pe cel mai recent disc al ei apărut în august 2015)? Cine ştie că unul dintre concertele ei din turneul 2015 cu “Mutter’s Virtuosi” este dedicat strângerii de fonduri pentru restaurarea palatului de la Versailles?

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite