Chiar Enescu se trăgea dintr-un sat obscur din nordul Moldovei. De trei ani, la Piatra Neamţ se organizează un festival care, concomitent cu fratele său mult mai mare de la Bucureşti şi fără pretenţia de a-i face concurenţă, are ambiţii la fel de mari. Nu e loc decât pentru ceea ce, preţios spus, se cheamă excelenţă. Iniţiatorul său, nemţeanul Daniel Ciobanu, e un tânăr care reprezintă el însuşi o ştire. Avem pianist! Apărut de nicăieri în 2017, când a câştigat Premiul al II-lea şi Premiul Publicului la Concursul Arthur Rubinstein de la Tel Aviv (un fel de campionat mondial pentru pian), Daniel Ciobanu umple golul lăsat de dispariţia prematură a Mihaelei Ursuleasa şi promite de unul singur un viitor strălucit pianisticii româneşti. În mod simbolic, l-a înlocuit de curând pe Radu Lupu, care şi-a anulat participarea într-un concert cu Filarmonica din Hamburg. 

Daniel Ciobanu a reuşit într-un timp foarte scurt să facă miracole într-un oraş care nu dispune nici măcar de un pian de concert, cu atât mai puţin de o orchestră şi de o stagiune simfonică. Cu fonduri publice şi private, cu sprijinul mentorilor, admiratorilor şi prietenilor români şi străini ai pianistului, festivalul a câştigat rapid un profil internaţional remarcabil. Echipa se compune din interpreţi câştigători de mari concursuri, profesori excepţionali şi orchestre recunoscute - în 2018 Filarmonica din Iaşi, anul acesta Orchestra Română de Tineret, de fiecare dată sub bagheta lui Gabriel Bebeşelea, veritabil enfant terrible al dirijatului românesc. 

Ediţia actuală, ce se desfăşoară între 12-15 septembrie, surprinde exact intenţiile lui Daniel Ciobanu: un festival scuturat de ritualuri, care face spaţii de concert din cinematografe, ştranduri şi monumente istorice, cu muzică clasică, de jazz şi contemporană, ultima dintre ele special scrisă de un compozitor invitat, belgianul Pierre Audiger. Concertul de deschidere a combinat sonoritatea a două piane, mânuite formidabil de Daniel Ciobanu şi Petras Geniušas din Lituania, completate de dans contemporan şi video design, care au reinventat partituri bine cunoscute, din baletele semnate de Stravinski şi Ravel - Ritualul primăverii, Daphnis şi Chloe, Valsul. A rezultat un cocktail de virtuozitate, ritm, senzualitate a mişcării şi proiecţii de imagini, care a avut un impact imediat asupra publicului. 

La Neamţ Music Festival, redescoperi farmecul intimităţii. Nu doar îi aplauzi pe artişti, dar stai cu ei la masă. Printre invitaţi am regăsit regizori, mecena particulari, patroni şi aristocraţi, artişti de casă, aflaţi deja la a treia participare, alcătuind o mică familie informală. O doamnă din Israel, fină cunoscătoare a lumii muzicale, mi-a relatat experienţa de a-l fi văzut pe Dinu Lipatti în concert iar un domn din Franţa, fidel susţinător al lui Daniel Ciobanu,  a descris în treacăt împrejurările care l-au adus pe Georg Friedrich Händel în casa strămoşului său direct, unde compozitorul a locuit timp de doi ani. Dincolo de nivelul artistic foarte ridicat, dimensiunile reduse ale festivalului, comunicarea directă şi aerul familiar care îi uneşte pe participanţi modifică felul în care se face şi se percepe muzica. Interpreţii şi publicul sunt mai relaxaţi, implicarea pare mai vie şi muzica ocupă mai convingător centrul, în lipsa regiei marilor scene, care produce artişti larger than life. 

Urmează încă trei zile de festival, care la această ediţie are drept motiv dualitatea. După dualitatea muzică-dans din prima seară, urmează aceea formată din clasic şi modern, într-un recital împărţit de un pianist concertist şi unul de jazz; sâmbătă, vechi şi nou, într-un concert de jazz oferit în cadrul medieval al Cetăţii Neamţului, iar în ultima seară dualitatea muzicii celor mai celebri compozitori romantici pentru pian, Chopin şi Liszt, într-un maraton de concerte pentru pian şi orchestră.