„Siegfried“, Wagner la puterea a treia

Orchestra Simfonică Radi din Berlin a fost înfiinţată în 1923 FOTO: Arhiva Festivalului „George Enescu“

Orchestra Simfonică Radio din Berlin, condusă de dirijorul Marek Janowski, va interpreta azi, la Sala Mare a Palatului, partea a treia din tetralogia „Inelul Nibelungului“, de Richard Wagner.

Cu Tetralogia Inelul Nibelungului, Wagner împlineşte cel mai măreţ proiect al istoriei teatrului muzical. Important este şi modul în care recitirea surselor inspiratoare l-a îndemnat spre propriile sale interpretări, filosofice, culturale şi sociale. Ceea ce lasă moştenire, spre înţelegerea urmaşilor, este o modalitate de a interpreta existenţe, de a supune dezbaterii confruntările esenţiale privind acceptarea sau sfidarea destinului, lupta pentru obţinerea dominanţei prin putere, locul pe care îl are în existenţa umană aurul, drept mijloc de corupere a vieţii sociale. Wagner ridică la un înalt grad de comunicare utilizarea laitmotivelor care circulă de-a lungul întregii epopei, revenind semnificativ acolo unde dramaturgia o solicită, de la Aurul Rinului până la Amurgul zeilor. 

Actul I. În adâncul pădurii, nibelungul Mime încearcă zadarnic să refacă sabia fulgerată de Wotan. Speră că forţa copilului Siegfried crescut de el, fiul Sieglindei, va fi atât de mare încât să-l ucidă pe Fafner şi să-i ia aurul. Tânărul  vine de la vânătoare şi sfărâmă sabia lucrată la forjă de Mime. Apoi îl obligă pe pitic să-i povestească soarta părinţilor săi şi îi ordonă să-i refacă Notungul. 

Un bătrân călător soseşte (Wotan travestit), prezicând că sabia nu va fi refăcută decât de un erou care nu cunoaşte frica. Mime încearcă în zadar să-i strecoare frica în suflet lui Siegfried. Acesta începe să lucreze la refacerea Notungului şi Mime îl încurajează, gândind că, după uciderea lui Fafner transformat în balaur, îl va otrăvi, scăpând la rându-i de el. Siegfried reuşeşte să refacă sabia invincibilă. 

Tetralogia Inelul Nibelungului este una dintre cele mai complexe creaţii muzicale.

Actul al II-lea. Nu numai Mime, ci şi Alberich pândeşte aurul lui Fafner. Mime îl conduce pe Siegfried până la 

grota balaurului. Deodată se aude cântecul unei păsări. Eroul ascultă o clipă, apoi sună din corn trezind balaurul. Mai înainte că acesta să-l poată arde cu flăcările sale, îi străpunge inima cu sabia. Un strop de sânge îl atinge şi, deodată, Siegfried înţelege graiul păsărilor. În cântul lor află de existenţa inelului şi a coifului ce-i vor asigura stăpânirea lumii, dar şi că băutura pe care i-o va oferi Mime este otrăvită. Siegfried îl ucide. 

Pasărea cântă din nou despre cea mai frumoasă femeie, care doarme înconjurată de flăcări, aşteptându-şi alesul. Siegfried porneşte către ea, îndrumat de cântecul păsării. 

Actul al III-lea. La poalele muntelui unde doarme Brünnhilde, Wotan o întreabă pe Erda care va fi viitorul. Răspunsurile sunt tulburi, lăsând să se înţeleagă că sfârşitul zeilor se apropie. Wotan o alungă. Apare Siegfried, condus de pasăre şi Wotan încearcă să-i bareze drumul, căci ştie că victoria acestuia grăbeşte sfârşitul zeilor. 

El este neputincios faţă de voinţa şi arma omului, lancea sa se frânge lovită de Notung. Nebănuind că l-a înfrânt pe stăpânul zeilor, Siegfried urcă muntele, o descoperă pe Brünnhilde şi, cuprins de emoţie, o sărută. Walkiria se trezeşte şi salută zorii. Şi-a pierdut nemurirea, dar iubirea îi cuprinde sufletul. Uitând de destinul zeilor, Brünnhilde îl îmbrăţişează pe Siegfried. 

Stefan Vinke - Siegrfied

În anul 2000, tenorul german Stefan Vinke a fost denumit, de revista Opern-welt Magazine, „Cel mai bun cântăreţ tânăr al anului“. Cu un succes fulminant (după aprecierile presei), în perioada 1999 – 2005, Stefan Vinke a interpretat pe scena Teatrului Naţional din Mannheim, unde era angajat, rolurile Tristan, Lohengrin, Parsifal, Siegmund, Erik, Idomeneo, Don José, Florestan, Hoffmann. Acestor personaje le-a dat viaţă şi în multe alte oraşe din spaţiul european. 

Pentru cariera sa, este remarcabilă şi importantă participarea la câteva ediţii ale festivalurilor de la Salzburg şi Bayreuth în cadrul cărora a excelat în operele Amurgul zeilor, Maeştrii cântăreţi din Nürnberg, Tristan şi Isolda. 

Stefan Vinke a atins performanţa de a fi acoperit toate rolurile principale de tenor din tetralogia Inelul Nibelungului de Richard Wagner. Stefan Vinke a lucrat alături de dirijori renumiţi, precum Jeffrey Tate, Sir Simon Rattle.

Catherine Foster - Brünnhildea

Încă din anul 2009, soprana engleză Catherine Foster a reuşit să interpreteze rolul Brünnhildei din operele Walkiria, Siegfried şi Amurgul zeilor de Richard Wagner pe scenele de la Helsinki, Riga, Hamburg, Berlin, Köln, Weimar, Shanghai (la Expo 2010).

În publicaţia Der Neue Merker din octombrie 2009, după spectacolul de la Hamburg cu opera Siegfried, cronicarul Klaus Billand nota: „Foster este o nouă şi promiţătoare soprană spinto, potrivită pentru dificilul teritoriu muzical al lui Wagner“. Artista va continua să o întruchipeze pe Brünnhilde şi în anul 2013, rol cu care va debuta în Festivalul de la Bayreuth, apoi îl va cânta la Amsterdam, Barcelona, Tokyo, Bucureşti în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu“ (în opera Siegfried).

Este prezentă şi în principalele teatre europene, unde cântă în opere de Mozart, Beethoven, Strauss, Verdi, Pucini, la care a adăugat alte roluri wagneriene ca Elisabeth din Tannhäuser şi Senta din Olandezul zburător.