Robert Cazanciuc, ministrul Justiţiei: „Sprijinim un concert pentru rolul central al Justiţiei“
0
Pentru prima oară, Palatul Justiţiei a găzduit luni-seară un concert extraordinar, cu unul dintre cei mai mari violonişti ai lumii, Pinchas Zukerman, în cadrul Festivalului „George Enescu“.
Luni a avut loc o premieră în lumea judiciară surprinzătoare pentru mulţi: un trio ad-hoc format din mari muzicieni canadieni: Pinchas Zukerman (vioară), Amanda Forsyth (violoncel, soţia lui Zukerman) şi Angela Cheng (pian) au interpretat, de la ora 20.00, la Palatul de Justiţie, un program muzical de excepţie. Magistrat de profesie, Robert Cazanciuc (41 de ani) este ministru al Justiţiei din aprilie 2013. Într-un interviu acordat suplimentului Festivalului „Enescu“, ministrul spune că ideea de a introduce Palatul Justiţiei pe agenda Festivalului „George Enescu“ a pornit de la „dorinţa de a asocia două simboluri cu încărcătură puternică“.
Aţi înscris Palatul de Justiţie, un loc cunoscut mai degrabă pentru procese, pe harta Bucureştiului Creativ, pe care îl pune în lumină Festivalul „Enescu“ în acest an. De ce acest concert la Palatul Justiţiei? Ce mesaj vreţi să transmiteţi?
Derulăm un proiect prin care încercăm să aducem în atenţia opiniei publice 27 de clădiri de patrimoniu care adăpostesc sedii de instanţe de judecată pe întreg cuprinsul ţării, adevărate bijuterii arhitecturale construite în mare parte la început de secol 20, multe dintre ele purtând semnătura unor arhitecţi celebri. Aceste clădiri, printre care şi Palatul Justiţiei, au reflectat la momentul edificării, prin amplasarea lor în zonele de referinţă ale oraşelor, prin soluţiile arhitecturale, rolul central pe care justiţia îl avea în societatea românească. Ideea de a introduce Palatul Justiţiei pe agenda Festivalului „George Enescu“ a pornit de la dorinţa noastră de a asocia două simboluri cu încărcătură puternică, dar foarte diferite ale societăţii româneşti: Festivalul „Enescu“, un proiect de succes în plan naţional şi internaţional, şi Justiţia care trebuie să-şi recâştige încrederea societăţii româneşti, şi nu numai.
Dar ce reprezintă Palatul Justiţiei pentru lumea judiciară şi pentru Bucureşti?
Cum spuneam, principalul simbol este cel al rolului central pe care justiţia l-a avut la momentul construirii Palatului (1895) în societatea românească şi pe care trebuie să îl aibă nu numai prin plasarea sa constituţională printre puterile statului, ci prin încrederea de care trebuie să se bucure în societate. Vorbind de încredere nu putem să uităm solemnitatea locului în care se desfăşoară judecata. Mă gândesc la emoţia ce m-a cuprins când am fost repartizat să-mi încep activitatea ca tânăr procuror în Palatul Justiţiei, simţindu-mă de multe ori copleşit de măreţia acestui edificiu, în care s-au luat decizii în cei peste 100 de ani de activitate ce au marcat vieţile a milioane de oameni. Zeci de generaţii de jurişti şi-au legat carierele şi vieţile de acest loc, pentru mulţi dintre ei a reprezentat şi reprezintă o a doua casă. Reprezintă, dacă vreţi, identitatea vizuală nu numai a Justiţiei din Bucureşti, ci din intreaga ţară.
Este un concert pe care îl oferiţi pentru profesiile juridice. Ce înseamnă acest lucru pentru relaţia pe care o construiţi cu acestea, la nivelul ministerului?
Deşi adesea opinia publică are aşteptări de la Ministerul Justiţiei ca şi cum ar avea un rol major în înfăptuirea actului de justiţie, rolul său se limitează la administrarea infrastructurii de justiţie. Este adevărat că, de multe ori, aceasta are o contribuţie fundamentală la o bună înfăptuire a justiţiei. Încrederea în justiţie este dată în primul rând de soluţiile pronunţate de magistraţi şi de respectarea unor standarde europene recunoscute. Cei care sunt chemaţi să asigure acest deziderat sunt cei care înfăptuiesc justiţia, adică profesiile juridice în ansamblu. Ei sunt actorii sistemului: judecători, procurori, avocaţi, notari, dar şi mediul academic, jurişti, grefieri, executori, personalul penitenciarilor etc. Profesionalismul fiecăruia, relaţia pe care aceştia o dezvoltă la rândul lor cu cetăţenii şi cu alte organizaţii contribuie la credibilitatea actului de justiţie. Am vrut ca prin acest concert să transmitem acest mesaj: refacerea credibilităţii Justiţiei este un efort comun.
Justiţia nu are cea mai bună imagine în România şi într-adevăr este o mare aşteptare la nivelul opiniei publice şi la nivelul specialiştilor pentru corectarea acestei situaţii. În aceste condiţii, poate oare un concert să schimbe această percepţie?
Ştiţi că formarea percepţiei publice reprezintă un fenomen complex, la care contribuie nu numai calitatea actului de justiţie, dar şi mulţi alţi factori care nu ţin de înfăptuirea în sine a actului de justiţie. Evident că acest concert nu poate schimba percepţia actuală asupra justiţiei, dar poate fi parte a unui asemenea proiect, plecând de la încrederea pe care actorii sistemului trebuie să o aibă în ei înşişi, conştienţi că fac parte dintr-o galerie de valori de la care societatea este îndreptăţită să aibă aşteptări. Este important ca reprezentanţii acestor profesii juridice să asume o conştiinţă comună, legată de rolul pe care îl au în recredibilizarea Justiţiei, cam cum face un public, care trăieşte la unison, un concert excepţional. Aş fi foarte mulţumit dacă pe parcursul acestui mandat aş reuşi să revitalizez spiritul şi tradiţia corpului judiciar, care, mai ales în circumstanţele actuale, are datoria să redevină o comunitate de elită, în avangarda societăţii şi în slujba cetăţeanului şi a idealului de dreptate.
Soţii Zukerman cântă pentru „oamenii dreptăţii“
Un trio ad-hoc format din mari muzicieni canadieni: Pinchas Zukerman (vioară), Amanda Forsyth (violoncel, soţia lui Zukerman) şi Angela Cheng (pian) interpretează în această seară, de la ora 20.00, la Palatul de Justiţie, un program muzical de excepţie. Cei trei vor cânta lucrări de Mozart, Schumann, Kodály şi Mendelssohn-Bartholdy, după următorul program: W. A. Mozart – Sonata pentru vioară şi pian în Sol Major K 301; R. Schumann – Adagio şi Allegro pentru violoncel şi pian în La bemol Major op. 70; Z. Kodály – Duo pentru vioară şi violoncel op. 7; F. Mendelssohn-Bartholdy – Trio pentru pian în re minor op. 49. Text scris de Doinel Tronaru
Se încarcă comentariile...
