Primele reprezentaţii ale operelor lui Wagner pe pământ românesc
0
În perioada dintre anii 1863-1920, chiar pentru o truop profesionistă, a interpreta noua dramă muzicală a lui Richard Wagner era un act de mare curaj.
Articol realizat de Cristina Sârbu
Aparatul orchestral uriaş, corurile supradimensionate necesitau o anumită unitate de ansamblu, ce cu greu putea fi găsită în cadrul acestor trupe – de fapt, teatre ambulante, cu toate caracteristicile inerente acestui statut. Totuşi, de multe ori, cu ajutorul unor forţe locale, operele wagneriene erau temerar înscrise în repertoriul lor. O edificatoare imagine a acestor spectacole – ne referim la repertoriul de operă la modă, în general, nu numai la montările wagneriene – ne oferă Sextil Puşcariu în evocarea vieţii muzicale a Braşovului de altădată: „Reprezentaţiile acestea însemnau adevărate acrobaţii de regie pe scena cea minusculă a teatrului braşovean, fără lumină electrică şi cu un cor de şase până la opt bărbaţi, şi tot atâtea femei... Decorurile erau totdeauna aceleaşi şi aceiaşi corişti, în care braşovenii recunoşteau pe cutare croitoreasă sau pe cutare calfă de şelar...“1. Dacă vom ţine cont, pe parcursul consemnării noastre, de aceste condiţii obiective, vom privi cu cel mai adânc respect realizările unor artişti care, de cele mai multe ori, nu au avut alt sprijin pe scenă decât entuziasmul, talentul şi credinţa în arta lor.
7 martie 1863
Primii paşi ai artei wagneriene pe pământul românesc au fost făcuţi sub semnul parodiei. La 7 martie 1863, pe scena Teatrului Maghiar din Cluj, are loc spectacolul cu titlul Tannhäuser – clauneria viitorului – o prelucrare după partitura originală a Tannhäuser-ului wagnerian, cu muzica semnată de Carl Bruder şi traducerea textului realizată de Pákoydi.Din păcate, nu am putut depista ecouri ale acestei reprezentaţii. Ea ne rămâne doar ca un amănunt consemnat de istoria teatrului muzical maghiar clujean, amănunt însă pentru noi încărcat de semnificaţii. Căci cum ar fi putut primi un public lucrarea originală, când înaintea ei i-a fost prezentată caricatura?! Este poate principalul motiv pentru care prima reprezentaţie scenică cu o operă wagneriană, la Cluj, a avut loc pe scena aceluiaşi teatru maghiar, abia după multe zeci de ani, la 2 ianuarie 1913, cu opera Olandezul Zburător.
13 ianuarie 1866
Un început de drum adevărat, de astă dată: prima reprezentaţie scenică integrală a unei opere de Richard Wagner pe teritoriul ţării noastre la Timişoara, în interpretarea unei trupe vieneze, „Königlich freies Theater”, condusă de E. Reimann. Este vorba de Tannhäuser – acelaşi Tannhäuser parodiat la Cluj. Această operă a fost prima lucrare wagneriană cunoscută la noi, şi va rămâne una dintre cele mai dragi publicului român.
În deceniul opt al aceluiaşi secol, o nouă trupă vieneză poposeşte tot la Timişoara. Este trupa de operă condusă de Wilhelm Sasse. Repertoriul său va include, începând cu 19 decembrie 1877, şi opera Lohengrin, sub bagheta dirijorului Emil Keyser.
Wagner, privilegiat la Sibiu
Cel mai activ centru de promovare a operei wagneriene va fi la noi oraşul Sibiu. În anumite luni, primăvara şi toamna, trupele de teatru făceau loc unor scurte stagiuni de operă organizate în aşa-numitele „Opern-zyklus“. Muzica lui Wagner figura în repertoriu. Astfel, în interpretarea trupei conduse de Berger, în luna mai a anului 1891 s-au prezentat operele Tannhäuser şi Lohengrin dirijate de Edgar Krones. În stagiunea de toamnă, aceeaşi trupă oferă publicului, la 17 decembrie 1891, premiera Olandezului Zburător.
În 1894, trupa de operă condusă de celebrul Leo Bauer va prelua şi continua tradiţia wagneriană pe scena Sibiului, reprezentând la 17 aprilie un Lohengrin dirijat de Friedrich Korolani. Trupa Bauer va juca timp de 22 de ani în oraş. Următorul spectacol wagnerian va fi opera Tannhäuser, dirijată de acelaşi F. Korolani, prezentată la 1 mai 1894. Operele vor fi apoi mereu reluate, în timp. În afară de aceste două lucrări, trupa Bauer a mai prezentat Olandezul Zburător la 6 iunie 1899, dirijor R. Staps, şi opera Siegfried în mai 1908 – data exactă a premierei rămâne necunoscută.
La Timişoara, încă din stagiunea 1894-1895, trupa Raul Emanuel lucra la montarea Olandezului Zburător. Premiera va avea loc la 17 martie 1894. La Bucureşti, primele informaţii asupra unor reprezentaţii wagneriene apar în paginile României muzicale (1893), când se anunţă că ansamblul Operei din Praga, condus de Angelo Neuman, va da la Bucureşti şase reprezentaţii numai cu opere de Wagner.5 Din presa anului 1894 aflăm şi că „Trupa italiană din Bucureşti va reprezenta Lohengrin“. În rolul Elsei va apărea cântăreaţa Cerne Valmann.
Este interesant a încadra opera Lohengrin în şirul reprezentaţiilor pe care Opera Italiană le-a susţinut în stagiunea 1893-94, unde „noutăţile sezonului au fost, pe lângă partitura wagneriană, lucrările Otello de Verdi, Paiaţe şi Amicul Fritz de Leoncavallo şi Cavalleria Rusticana de Mascagni. Un repertoriu dominat de muzica italiană. Este explicabilă, în aceste condiţii, reacţia publicului în urma premierei cu Lohengrin! La a treia reprezentaţie... sala era cam goală, fapt care-l face pe cronicarul revistei muzicale „Arta“ din Iaşi (nr. 2, 1894, 15 ianuarie, p.v32) să scrie: „Pentru bucureşteni, muzica lui Wagner e încă muzica viitorului!“
Virtuozitatea tenorului Giovanni Dimitrescu
Deşi activau în condiţii deosebit de grele, cântăreţii români de la Teatrul Naţional includ în repertoriul stagiunii 1897-1898 Tannhäuser şi Lohengrin, pentru prima oară cântate în limba română. În rolurile titulare – tenorul Giovanni Dimitrescu, care s-a dovedit remarcabil în evoluţia sa. Rolul Elsei a fost încredinţat sopranei românce Nuovina6. Iniţiativa aparţine dirijorului Eduard Wachmann care, în 1896, fusese numit director al acestui ansamblu de operă. Muzicianul se străduieşte să completeze orchestra, corpul de solişti, biblioteca de partituri. Desigur, printre preocupările sale imediate a fost montarea unor opere wagneriene. În acest scop, în stagiunea 1898-1899 a încercat să-l angajeze pe Dimitrie Popovici-Bayreuth, dar n-a reuşit. „Pentru Tannhäuser... operă pe care dorea neapărat să o reprezinte, în dorinţa sa de a împrospăta repertoriul, a comandat costume la croitoria teatrală Chiappi din Milano, în timp ce decorurile erau lucrate în atelierele Teatrului Naţional din Bucureşti”.
Ne întoarcem la Sibiu pentru a urmări cea de-a doua pistă indicată – activitatea amatorilor din cadrul „Männermusikverein“. Alcătuită din diletanţi, asociaţia a reuşit totuşi să realizeze spectacole remarcabile. Sub bagheta dirijorului Jan Levoslav Bella, în anul 1901 se montează şi se prezintă în public, de şapte ori consecutiv (8, 10, 12, 14, 16, 18 şi 21 aprilie), opera Olandezul Zburător de Wagner. Acţiunea este temerară, căci, pentru prima oară, nu o trupă profesionistă, ci o societate de muzicieni amatori pune în scenă o dificilă partitură de operă. În 1905, spectacolul se reia, fiind prezentat de cinci ori – în lunile aprilie şi mai 9.
Walkiria, la Braşov
Sub bagheta lui Alfred Novak, în lunile mai-iunie 1908, se realizează o nouă montare: Lohengrin, spectacolul fiind repetat de opt ori. Iar în mai 1909 – opera Tannhäuser poate fi ascultată de zece ori consecutiv. Ea va fi reluată în 1913 – în lunile martie-aprilie, de nouă ori – şi în 1931.
Corespondentul asociaţiei sibiene era în Braşov „Männergesangverein Kronstadt“. Mult mai redus, în ceea ce priveşte operele lui Wagner, repertoriul acestei asociaţii include doar două opere aparţinând marelui compozitor. În colaborare cu Asociaţia Filarmonică, sub bagheta dirijorului şi compozitorului braşovean Paul Richter, la 14 mai 1910 se prezintă Olandezul Zburător, spectacolul fiind reluat la 16 mai în acelaşi an.
Cel de-al doilea spectacol wagnerian are loc trei ani mai târziu, la 12 iunie 1913, tot sub bagheta lui Paul Richter. Este vorba de astă dată de Tannhäuser, operă reluată de trei ori după premieră, la 14, 15 şi 17 iunie. Spectacolul este realizat în cadrul manifestărilor comemorative închinate celor 100 de ani de la naşterea compozitorului. În viaţa muzicală a Braşovului, în toamna anului 1928, are loc un eveniment deosebit: o trupă vieneză de operă, pe lângă cunoscutele partituri ale lui Tannhäuser şi Olandezului Zburător, prezintă şi premiera operei Walkiria. Este primul contact al braşovenilor cu una dintre părţile tetralogiei Inelul Nibelungului.
Olandezul Zburător, la Cluj
În primele decenii ale secolului XX, centrul de greutate al vieţii muzicale româneşti este clar localizat în capitala ţării, Bucureşti. În ce priveşte spectacolele de operă wagneriană, tradiţia iniţiată în 1897-98 de Eduard Wachmann este continuată. În 1902, două anunţuri informează asupra spectacolului de deschidere a stagiunii Operei Române din cadrul Teatrului Naţional. „Stagiunea ansamblului de operă de la Teatrul Naţional se va deschide la 2 decembrie cu Lohengrin de Wagner“; „Soprana Luisa Tetrazzini (foto) va cânta trei reprezentaţii extraordinare“, scrie România muzicală10 . Se pare că rolul principal a fost interpretat de italianul Vincenzo Coppole.
Stagiunea 1904-1905 cuprinde Lohengrin şi Tannhäuser. În rolurile titulare apare din nou tenorul Giovanni Dimitrescu11. În 1910, opera Vasul Fantomă este cântată la Bucureşti de către un ansamblu german. Se poate asculta în această interpretare pentru prima oară în capitala românească şi opera Walkiria. Dirijor – Edmund von Strauss.
Am început articolul nostru cu parodia lui Tannhäuser ce a avut loc pe scena clujeană (Teatrul Maghiar) în 1863. Încheiem acest articol tot cu un spectacol al cântăreţilor clujeni, de astă dată, o partitură în variantă originală, Olandezul Zburător – una dintre premierele stagiunii 1912-1913. Spectacolul este considerat „Cel mai mare eveniment al anului, prima dramă muzicală wagneriană la Cluj“.
Se încarcă comentariile...
