O revelaţie a Festivalului! Cristian Măcelaru conducând Orchestre National de France

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Dirijorul Cristian Măcelaru FOTO Virgil Oprina
Dirijorul Cristian Măcelaru FOTO Virgil Oprina

A fost unul dintre cele mai aşteptate concerte ale actualei ediţii!  A fost una dintre marile – dacă pot nota astfel – întâlniri! ...dintre unul dintre colectivele simfonice de prim rang ale Europei - pe de-o parte - şi – pe de alta – dirijorul Cristian Măcelaru, personalitate dirijorală artistică pregnantă în spaţiul artistic european şi cel american.

O ştim de mai bine de un an, pentru o perioadă importantă de timp, Măcelaru a devenit recent dirijorul artistic principal al acestui important colectiv simfonic european care este Orchestra Naţională a Franţei.

Este motivul pentru care, în actuala situaţie privind schimbarea de gardă la nivelul conducerii Festivalului enescian al muzicii, consider ca dirijorul, ca omul de suflet Cristian Măcelaru să devină directorul artistic al acestei neasemuite instituţii naţionale şi europene de cultură artistică.

Că are un suflet mare o dovedeşte – cum am observat personal -  colaborarea domniei sale cu Orchestra Română de Tineret, o dovedesc numeroasele turneele susţinute în ţară dar şi în Statele Unite; mă refer la comunicarea cordial angajată profesional cu fiecare tânăr muzician student sau elev, viitor component al colectivelor noastre simfonice. Mă refer la aceste multiple disponibilităţi, la această implicare directă care porneşte de la nivelul muzical educaţional şi până la colaborarea cu marile colective simfonice europene cum este Orchestre National de France.

Evident, cu maxim interes a fost aşteptară realizarea acestei magnifice creaţii orchestrale care este Suita a doua de balet Daphnis şi Chloe de Maurice Ravel. De la irizările sonore ale începutului primei părţi ce marchează biruinţa soarelui asupra nopţii şi până la cavalcada absolut fabuloasă a urmăritorilor, tablourile sonore capătă o veritabilă sugestie picturală pe care Măcelaru însoţit de muzicienii ansamblului au definit-o cu entuziasm cuceritor, cu o claritate realmente strălucitoare a sonorităţilor.

Sunt aspecte pe care le-am regasit pe parcursul celeilalte celebre lucrări raveliene care este poemul coregrafic Valsul sau pe parcursul lucrării  Ofrandele uitate de Olivier Messiaen; a existat pe parcursul acestei ultime creaţii o anume consistenţă spirituală pe care dirijorul, muzicienii ansamblului au ştiut a o pune în valoare cu conştiinţa faptului că toţi, împrună, erau parte a unui ritual. Sunt aspecte care depăşesc nivelul strict al unei împliniri profesionale.

Trebuie mărturisit, două au fost momentele cu totul emoţionate ale întâlnirilor bucureştene cu muzicienii francezi. Mă refer – pe de-o parte - la revenirea în viaţa noastră de concert a minunatului violonist Maxim Vengherov, cu primul Concert în la minor de Dmitri Şostakovici, şi – pe de alta - la prezentarea primului opus enescian, Poema română, prezentare realizată cu participarea Corului Academic al Filarmonicii bucurştene, formaţie condusă de maestrul Iosif Ion Prunner, moment însoţit de ambianţa vizuală multimedia imaginată de Nona Ciobanu.

Este pentru a doua oară când – în timpurile actuale - această primă importantă lucrare enesciană a fost prezentată la Bucureşti în versiune integrală. Înainte de anul 1989 Poema Română era evitată sau era prezentată cu final abreviat; căci intonarea publică a Imnului Regal era interzisă în anii regimului totalitar. Primul care a reprogramat această lucrare în debutul anilor 90, în versiune integrală, a fost Horia Andreescu, la Ateneul Român, la pupitrul Filarmonicii bucureştene.

Zilele trecute ne-am bucurat de concertele muzicienilor francezi aflaţi sub conducerea lui Cristian Măcelaru, muzician care este firesc a fi solicitat pentru a prelua conducerea artistică a Festivalului enescian al muzicii.

Materialul a apărut iniţial în publicaţia Actualitatea Muzicală.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite