INTERVIU Rudolf Buchbinder, pianist. De 5 ori Beethoven

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Rudolf Buchbinder este şi director artistic şi fondator al Festivalului de Muzică Grafenegg – organizat anual din 2007 lângă Viena – care a devenit în scurt timp unul dintre cele mai importante festivaluri pentru orchestre din lume FOTO: Arhiva Festivalului „George Enescu“
Rudolf Buchbinder este şi director artistic şi fondator al Festivalului de Muzică Grafenegg – organizat anual din 2007 lângă Viena – care a devenit în scurt timp unul dintre cele mai importante festivaluri pentru orchestre din lume FOTO: Arhiva Festivalului „George Enescu“

Pianistul Rudolf Buchbinder, care cântă azi la Ateneu Concertele pentru pian nr. 1 şi 5 ale lui Beethoven, explică de ce nici unul din aceste concerte nu seamănă cu „fraţii“ săi, la fel cum şi în succesiunea sonatelor pentru pian nu găseşti două asemănătoare ca stare sau structură

Muzicianul austriac vorbeşte despre muzica şi personalitatea lui Beethoven, despre ce consideră a fi important în relaţia sa cu publicul şi despre Festivalul „George Enescu“. După ce miercuri Rudolf Buchbinder a dirijat Concertele 2, 4 şi 3 de Beethoven, astă-seară, în programul Orchestrei Filarmonice „George Enescu“ sunt interpretate Concertele 1 şi 5, la Ateneu. Distinsul pianist a spus că Beethoven este un punct central nu doar în agenda sa artistică, ci şi în viaţa sa.

Interviu realizat de Măriuca Bojin

Se spune că primele două concerte pentru pian de Beethoven sunt influenţate de stilul lui Mozart. Este o părere unanim acceptată?

Cred că mi-aş îngădui să spun că eu nu sunt de acord cu această afirmaţie. Am vorbit deseori cu Wolfgang Sawallisch sau cu Nikolaus Harnoncourt pe această temă, şi despre cum că primele simfonii ale lui Beethoven ar fi influenţate de Haydn şi de Mozart. Ei bine, tot ce a scris Beethoven, începând cu opus 1, este deja Beethoven, Beethoven şi nimic altceva! 

Cât despre eventuala influenţă a lui Mozart, să ştiţi că Beethoven nu-i agrea nici pe Mozart, nici pe Haydn. Problema era că în Viena, Mozart era ca un zeu, şi a durat mult până ca Beethoven să primească recunoaşterea. Se tot vorbea despre Mozart, marele geniu, compozitorul pe care toată lumea îl îndrăgea – nu în ultimul rând pentru că era o persoană foarte comunicativă, avea un temperament foarte plăcut şi se descurca excelent în societate. Cu Beethoven lucrurile nu stăteau atât de bine din cauza handicapului său, al faptului că auzea prost. Dar spre final, situaţia s-a schimbat, iar atunci când s-a stins din viaţă a avut parte de funeralii naţionale.

Felix Mendelssohn a făcut din nou cunoscut publicului Concertul pentru pian nr. 4 al lui Beethoven. A fost această muzică atât de şocantă pentru urechile contemporanilor lui Beethoven, dacă n-au mai vrut să o audă vreodată?

 

Publicul s-a simţit înstrăinat faţă de muzica pe care Beethoven o scria mai ales în ultimele sale cvartete de coarde, sau în ultimele sonate pentru pian şi în special cea intitulată Hammerklavier, op. 106. Oamenii se îndreptau deja către ceea ce scria Rossini, aşadar către o muzică mult mai lejeră, iar Beethoven li se părea prea modern. 

Oricum, dacă la prima audiţie, Concertul nr. 4 pentru pian de Beethoven nu a avut succes, ei bine, acelaşi lucru s-a petrecut şi cu primul Concert pentru pian al lui Brahms. Acele sonorităţi şocau pentru că difereau de cele cu care erau obişnuiţi ascultătorii – care se aflau dintr-odată puşi în situaţia de a lua contact cu ceva absolut nou. Întotdeauna a fost nevoie de o perioadă de timp pentru ca publicul să se acomodeze cu astfel de muzici.

FIECARE CONCERT ESTE DIFERIT 

Nu doar Concertul nr. 4, ci şi Concertul nr. 5 a fost prea dificil pentru ascultătorii lui Beethoven. Este el într-adevăr chiar atât de diferit faţă de celelalte concerte pe care le-a scris compozitorul german?

Să ştiţi că fiecare concert este diferit – acesta este şi lucrul fenomenal: nici unul din ele nu se lasă comparat cu „fratele“ sau „fraţii“ săi. De exemplu primul este aproape cel mai lung, are o durată apropiată de al cincilea, şi are cea mai lungă parte mediană. Al patrulea are cea mai scurtă mişcare lentă. Deci fiecare piesă are structura ei proprie, aparte, complet diferită. 

Nu cred că Beethoven a fost influenţat de Mozart, nici măcar la început. Tot ce a scris Beethoven, începând cu opusul 1, este deja Beethoven, Beethoven şi nimic altceva!

Un alt exemplu este Concertul nr. 3, unde avem o coda extinsă, în partea I, după cadenţă, o coda incredibilă. Şi în Concertul nr. 4, după cadenţă, Beethoven a scris o coda profundă, sensibilă, unde ai sentimentul că se deschid cerurile, că răsare soarele... Între Sonata Waldstein şi cea cu numărul de opus 57 apar sonate mai scurte: op. 49, apoi op. 78, 79; avem aşadar sonate mici alternând cu sonate de mari dimensiuni. Beethoven dădea impresia că se află într-un permanent roller coaster – când sus, când jos.

„MI SE PARE MINUNAT SĂ REVIN LA BUCUREŞTI“

Interpretaţi frecvent integrala concertelor de Beethoven şi cred că, atunci când le cântaţi pe toate cinci, vă puteţi da seama foarte bine de o eventuală evoluţie a stilului său. Aşa este?

Ar fi greu de vorbit despre o evoluţie. Mi se pare dificil şi să vorbesc despre o primă, o a doua sau o a treia perioadă în creaţia sa, cum este împărţită ea îndeobşte. La Beethoven nu a existat niciodată o continuitate, o dezvoltare, au fost permanente mişcări oscilatorii – la fel cum s-a desfăşurat şi viaţa lui. Este de necrezut cât de matur era Beethoven încă de la Sonata op. 7 şi, cum spuneam, prefer să fiu precaut şi nu aş vorbi despre muzica lui în termeni de continuitate sau evoluţie.

Aveţi o colecţie uriaşă de partituri – foi cu autograf, ediţii princeps, documente originale. Cum aţi iniţiat această colecţie?

Am fost întotdeauna deranjat de faptul că, atunci când studiezi o lucrare – o sonată, să zicem –, descoperi în partitură o sumedenie de amănunte care îţi creează o stare de iritare. Îţi spui: „asta sigur nu e ce trebuie, nu poate fi aşa“. Te mai întâlneşti şi cu fragmente puse între paranteze, şi tot timpul te întrebi care o fi varianta bună, care o fi cea greşită. Am început să fac cercetări şi să adun partituri. Aşa se face că astăzi am 38 de ediţii diferite ale sonatelor lui Beethoven, cuprinzând facsimile, ediţii princeps sau ediţii vechi. 

Pentru mine, cea mai frumoasă ediţie este cea îngrijită de Franz Liszt, mare admirator al lui Beethoven: acolo se găseşte doar ceea ce a dorit Beethoven să noteze. Mi se pare uluitor faptul că Liszt – care în nici un caz nu era un pianist slab! – totuşi nu a făcut nici o completare, nu s-a amestecat deloc, a păstrat doar indicaţiile originale.

Susţineţi recitaluri, concerte camerale, concerte cu orchestra, cântaţi muzică de Johann Strauss-fiul, de Mozart, de Gershwin. Sunteţi aplaudat în toate aceste ipostaze.

Ce reacţie a publicului vă face pe dumneavoastră fericit?

 

Consider că nu este suficient să împlineşti aşteptările publicului; trebuie să i le depăşeşti. 

Nu este foarte uşor, eu însă îmi doresc să le ofer oamenilor muzica mea, cea pe care o iubesc; şi aş vrea ca ei să plece acasă mişcaţi, mi-ar plăcea să ştiu că au ascultat ceva la care se vor mai gândi o vreme. 

În vara aceasta am interpretat al patrulea 

Concert pentru pian de Beethoven de patru ori, 

cu Orchestra Simfonică din Chicago dirijată de Riccardo Muti, şi vreau să vă spun că am simţit că de fiecare dată că muzica este pur şi simplu alta, 

că în nici o seară concertul nu a fost identic cu sine, dacă vreţi. Această necontenită reînnoire 

face ca muzica să fie nemuritoare.

La finalul acestui interviu, v-aş ruga să ne spuneţi ce semnificaţie are pentru dvs. participarea la Festivalul „Enescu”, în cadrul căruia suntem fericiţi să vă auzim.

George Enescu este o personalitate a istoriei muzicii şi mi se pare extraordinar faptul că i s-a dedicat un festival. Îmi aduc aminte că acum foarte mulţi ani am susţinut în Festivalul „Enescu“ o seară de recital cu violonistul Henryk Szeryng – o experienţă pe care nu am uitat-o. Am mai interpretat altă dată Variaţiunile de Rahmaninov pe o temă de Paganini într-un concert dirijat de Dmitri Kitaenko. Mi se pare minunat să revin la Bucureşti şi mă bucur că pot împărtăşi publicului versiunea mea a concertelor lui Beethoven. 

Showbiz



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite