INTERVIU cu pianista Alexandra Dariescu: ”A cânta în Festivalul Enescu este cea mai mare bucurie”

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Alexandra Dariescu
Alexandra Dariescu

Alexandra Dariescu locuieşte la Londra şi are deja o carieră de succes în Marea Britanie. Cel mai emoţionant moment din viaţa sa a fost debutul la Royal Albert Hall,  în luna iunie a acestui an.

Alexandra Dariescu a debutat deja pe unele dintre cele mai renumite săli de concerte din lume, cum ar fi Carnegie Hall din New York sau Royal Albert Hall din Londra, iar cu ocazia Festivalului „George Enescu” va putea fi ascultată pentru prima dată şi de publicul din România. În 27 septembrie, muziciana va interpreta la Sala Mare a Palatului, alături de Orchestra Filarmonicii din Londra, Concertul op.16 în la minor pentru pian şi orchestră de Edvard Grieg. Alexandra Dariescu va colabora cu această ocazie pentru prima dată cu dirijorul american Andrew Litton, iar programul serii va fi completat alte două opusuri din perioada romantismului muzical, semnate de Johannes Brahms şi Piotr Ilici Ceaikovski. 

CV

Prima pianistă din România care a concertat la Royal Albert Hall

Nume: Alexandra Dariescu

Data naşteri: 16 august 1986

Locuieşte în: Londra

Considerată de publicaţia BBC Music Magazine o stea în devenire”, a primit deja numeroase distincţii prestigioase: Premiul Verbier CUBS, Premiul Guildhall Wigmore şi Premiul Ambasadorului Român pentru contribuţia extraordinară la promovarea imaginii României în Regatul Unit, Premiul „Maurice Ravel” în Franţa.

A studiat la Iaşi, la Şcoala Pocklington şi la Colegiul Nordic Regal de Muzică din Marea Britanie, pe care l-a absolvit în anul 2008 cu Medalia de Aur, cea mai mare distincţie oferită de această instituţie. A urmat apoi cursurile de master la Guildhall School of Music and Drama din Londra.

În acest an a lansat primul său CD, ce a primit o recenzie de 4 stele în BBC Music Magazine şi a intrat şi în top 10 al celor mai bune CD-uri ale anului la Manchester Evening News.

Veţi urca pe scenă în Festivalul „George Enescu” alături de Orchestra Filarmonicii Regale din Londra, oraş în care locuiţi. De ce Londra, cum aţi ajuns să studiaţi aici şi să vă ataşaţi de acest oraş?

Am plecat din România la vârsta de 17 ani, când am obţinut o bursă la Şcoala Pocklington din Marea Britanie, am urmat ciclul de studii de licenţă la Colegiul Regal din Manchester şi apoi m-am mutat la Londra pentru cursurile de master la Guildhall School of Music and Drama, pe care le-am terminat în 2010, iar de atunci sunt stabilită aici.

Cum vă simţiţi în acest oraş, cum este viaţa muzicală aici? Este „acasă” acum pentru dvs.?

Acasă este un cuvânt pe care îl asociez foarte mult cu locul unde sunt. Londra este un oraş minunat, care încântă în fiecare zi. Sunt atât de multe lucruri de văzut, de la piese de teatru la concerte extraordinare, la restaurante, parcuri. Este extraordinar să locuiesc la Londra, un oraş pe care îl iubesc foarte mult şi care mă inspiră în fiecare zi.

Ce înseamnă pentru dvs. un concert în România, cum aţi primit invitaţia de a fi solistă în Festivalul „George Enescu”?

Este cea mai mare bucurie pentru mine. De abia aştept să ajung la Bucureşti şi să cânt în Festivalul „Enescu”. Este extrem de foarte bine văzut în întreaga lume, în top 3 în Europa şi mă bucur extrem de mult că vom concerta cu Orchestra Filarmonicii Regale din Londra. Am avut în acest an debutul la Royal Albert Hall cu ei, am interpretat Concertul nr.5 „Imperialul” de Beethoven. A fost cel mai emoţionant moment din viaţa mea, a fost extraordinar să fiu prima pianistă româncă ce a concertat în această sală prestigioasă şi mai ales alături de Royal Philharmonic Orchestra, cu care eu colaborez de mulţi ani. Am fost extrem de onoraţi să avem şi Casa Regală a României prezentă la acest concert, prin Principesa Moştenitoare Margareta şi Principele Radu al României. A fost incredibil, nu vă pot descrie emoţia, bucuria mea din acea seară.

Iar la Bucureşti veţi interpreta Concertul în la minor de Edvard Grieg. Are şi această lucrare o semnificaţie aparte pentru dvs.?

Da, acest opus este în primul rând unul dintre cele mai faimoase şi iubite de public din toată istoria concertelor pentru pian. Pentru mine are o semnificaţie aparte pentru că a fost primul concert pe care l-am susţinut cu Filarmonica Regală din Londra. Este o piesă sublimă, care are o vitalitate incredibilă. Partea a 2-a exprimă atât de mult din punct de vedere poetic iar partea a 3-a este plină de ritmuri din folclorul norvegian. Aşadar sunt sigură că va aduce foarte multe zâmbete şi bucurie în inimile tuturor celor din public.

Cum vă alegeţi în general repertoriul? În funcţie de preferinţele personale, de o stare anume sau de un plan de lucru?

Toate trei, combinate. De obicei lucrăm la repertoriu şi la program pentru următorii 2-3 ani, sunt o mulţime de factori care ajută la colaborarea cu diferite orchestre, depinde ce au ei în plan, depinde cum este programul meu. Repertoriul meu este extrem de vast şi mă bucur foarte mult pentru că am o deschidere foarte mare la programare, la repertoriu şi de obicei este o colaborare între mine, impresari şi organizatori.

Studiaţi acum şi lucrări pe care nu le-aţi cântat poate încă în public. Vorbeaţi despre faptul că le pregătiţi cu ceva vreme înainte. La ce lucraţi în momentul de faţă, în afară de opusurile pe care le cântaţi în această perioadă?

Sunt foarte multe lucrări pe care le studiez şi pe care încă nu le-am cântat. Trebuie să trăieşti mult cu o anumită piesă pentru a ajunge să înţelegi sensul ei, nu numai să înveţi note şi apoi să cânţi. Contează foarte mult cât timp laşi înainte de a concerta. Colaborez chiar cu foarte mulţi compozitori contemporani, chiar acul trecut cu Orchestra din Liverpool am făcut premiera mondială a unui Concert al compozitoarei britanice Emily Howard, un concert pe care l-a scris pentru mine. Cred că este foarte important pentru oricare artist să promoveze muzica contemporană şi să prezinte publicului o nouă muzică.

Care sunt câteva dintre cele mai importante sfaturi pe care le-aţi primit de-a lungul timpului de la profesorii dvs.?

Sunt multe sfaturi pe care le păzesc cu sfinţenie, aş putea spune. În primul rând, a fi tu însuţi este cel mai bun sfat, pentru că în lumea aceasta există o mulţime de modificări şi noutăţi care apar tot timpul, dar trebuie să ne gândim mereu la idealurile noastre, la ceea ce reprezentăm noi în societate. Mă gândesc pur şi simplu la a fi ceea ce sunt, iar lumea apreciază foarte mult onestitatea şi sinceritatea cu care prezint acest lucru.

Care sunt câţiva dintre pianiştii de ieri sau de azi care v-au influenţat sau inspirat?

În primul rând Radu Lupu, Clara Haskil, Dinu Lipatti, care îmi sunt aproape tot timpul şi pe care i-am admirat toată viaţa. András Schiff m-a influenţat extrem de mult, îmi este mentor şi mă ajută foarte mult în gândire, în programare, în interpretarea pieselor cu care concertez. Găsesc inspiraţie în foarte, foarte mulţi pianişti, dar cred că aceştia patru pe care i-am menţionat sunt în top pentru mine.

Legat de lunga listă de distincţii pe care le-aţi primit până acum, care dintre ele aţi spune că v-a influenţat cel mai mult cariera?

Probabil câştigarea Concursului Young Concert Artists Trust din Londra, acum 5 ani, care mi-a oferit primul contract cu o firmă de impresariat şi o deschidere foarte mare în ceea ce priveşte concertele şi colaborarea cu diferite orchestre. În acelaşi timp şi Medalia de aur pe care am obţinut-o la Conservatorul din Manchester şi multe distincţii care m-au ajutat treptat.

În luna iunie aţi lansat un nou CD, volumul 1 dintr-un set de trei înregistrări. Care este povestea acestui CD?

Anul trecut am lansat primul meu CD la casa de discuri Champs Hill Records, cu lucrări de Chopin, Schumann şi Liszt, care a primit o apreciere extraordinară din partea presei şi a publicului. Acest lucru m-a încurajat să propun o trilogie de Preludii la această casă de discuri, care a fost primită cu mare drag şi cu un răspuns afirmativ. Acesta este motivul pentru care am lansat primul CD din acest set, cu integrala Preludiilor de Chopin şi Henri Dutilleux, un compozitor francez care din păcate s-a stins din viaţă chiar la două zile după ce am lansat acest CD. Povestea Preludiilor este că am vrut să fac o trilogie începând de la Chopin, primul compozitor care scris preludii fără fugi şi a lansat preludiul ca lucrare de sine stătătoare, iar Dutilleux este ultimul compozitor care a scris preludii până acum şi am spus că ar fi foarte frumos să facem un fel de cerc muzical. Anul viitor se va lansa cel de-al 2-lea CD, care va conţine integrala Preludiilor de Şostakovici şi Szymanowski, iar în 2 ani vom lansa integrala Preludiilor de Messiaen şi voi comisiona un compozitor contemporan pe care încă nu vi-l divulg, să scrie un nou set de Preludii, pentru a duce mai departe această tradiţie.

Aveţi aşadar un program foarte încărcat şi aş dori să vă întreb ce urmează după Festivalul „George Enescu”?

Merg direct în Africa de Sud, unde nu am fost niciodată, dar voi concerta acolo şi voi avea nişte proiecte de educaţie după concert. Cântăm Concertul nr.4 pentru pian şi orchestră de Beethoven cu Filarmonica Naţională din Durban, apoi voi conduce câteva proiecte de educaţie cu diferiţi copii din şcolile de acolo. Apoi voi avea concerte în Olanda, în Germania, în Anglia mai ales, chiar mă bucur foarte mult că debutez cu Orchestra Hallé din Manchester, cea mai veche orchestră din Marea Britanie şi este o onoare extraordinară pentru mine. Mă reîntorc în America, de această dată la Washington D.C., unde nu am fost niciodată şi după cum v-am spus, pregătim lansarea celui de-al doilea CD, aşadar anul viitor va fi extrem de încărcat, dar foarte frumos.

Opinii


Ultimele știri
Cele mai citite