INTERVIU Ministrul Culturii, Daniel Barbu: „Democraţiile au o latură estetică“

INTERVIU Ministrul Culturii, Daniel Barbu: „Democraţiile au o latură estetică“

Ministrul Culturii Daniel Barbu spune că Festivalul „George Enescu“ aduce , pe lângă valoare culturală, şi mari beneficii economice FOTO Eduard Enea

În biroul ministrului Culturii, din clădirea cea nouă a Bibliotecii Naţionale, lucrează un istoric cu figură sobră, pasionat de muzica lui Haendel. Ministru al Culturii din decembrie 2012, profesorul Daniel Barbu crede în „demuzeificarea“ actului cultural şi vede orchestra simfonică drept o metaforă pentru felul în care funcţionează societatea în ansamblu.

Ştiri pe aceeaşi temă

S-a luptat să nu se reducă bugetul Festivalului „George Enescu“, pentru că nu vede cultura ca pe „un ornament“ care ar putea lipsi în vremuri de criză. Suma alocată de Ministerul Culturii Festivalului este de 36 de milioane de lei (peste 8 milioane de euro). Ministrul Culturii apreciază ediţia din acest an ca fiind una cu totul de excepţie şi spune că nu va lipsi din sălile de spectacole. Nu va rata în niciun caz concertele susţinute de London Philharmonic şi de Concertgebouw, pe care le consideră „prezenţe monumentale“.  Daniel Barbu încă visează o sală de spectacole la nivel internaţional, care ar urma să fie construită la doi paşi de Piaţa Unirii din Bucureşti.

 
Adina Scorţescu: Într-o declaraţie, la începutul anului, aţi făcut o comparaţie între Festivalul „George Enescu“ şi un kilometru de autostradă. Cum se cuantifică investiţiile în cultură?
 
Daniel Barbu: Eu parafrazam o remarcă destul de cunoscută a lui Malraux şi spuneam că nici nu e atât de scump festivalul; costă cam cât un kilometru de autostradă. Festivalul rămâne în memoria culturală. În schimb, mulţi kilometri de autostradă nu am prea văzut în România în ultimii 20 de ani. Deşi aparent i-am plătit scump. Voiam să spun că, în sine, poate părea mult să cheltuieşti opt-nouă milioane de euro pentru un festival. Sigur, dacă socotim amploarea acestei ediţii – aproape o lună, calitatea ansamblurilor şi a soliştilor care vin, nici măcar nu e foarte mult. Comparat cu alte festivaluri de aceeaşi talie, poate cu un profil mai proeminent, cum e cel de la Salzburg, suma e relativ mică; acolo se investesc zeci de milioane de euro. Dar şi în cazul Salzburgului, guvernul austriac pare îngrijorat de faptul că trebuie să plătească asemenea sume pentru cultură. E o perioadă care nu e una a luxulului, dar eu insist – de câte ori am ocazia – asupra faptului că nu ar trebui să considerăm cultura un lux, un ornament care, atunci când vremurile sunt mai aspre, ar putea să lipsească. 
 
Ediţia din 2013 a Festivalului «George Enescu» e de foarte bună calitate. Sunt mari orchestre, o să fac tot posibilul să vin la toate evenimentele din Bucureşti
 
Daniel Brabu, Ministrul Culturii
 
Aşadar, ce ne aduce cultura?
 
Într-un celebru text pe care i-l atribuie Tucidide, Pericle a spus că ceea ce distinge democraţia ateniană, înainte de orice altă trăsătură, este frumuseţea vieţii comune. Democraţiile au o dimensiune estetică. Şi regimurile autoritare au ambiţii estetice, adesea perverse – stă mărturie Casa Poporului –, dar democraţiile mizează pe calitatea spaţiului public, a dezbaterii publice, a locurilor de întâlnire între cetăţeni. Şi ce locuri mai bune de întâlnire între cetăţeni – în care poţi să vezi tot ce e mai bun în efortul, talentul, geniul uman, azi şi de-a lungul timpului – decât sălile de spectacol, de concert şi muzeele! Democraţia trebuie să fie şi frumoasă, nu numai eficientă, a spus-o Pericle deja. Estetica vieţii comune este foarte importantă. Pentru că, altfel, avem o democraţie fără calităţi – una cenuşie, plicticoasă, care poate funcţionează, poate nu, cum e cazul românesc. Dacă democraţia noastră nu e încă pe deplin consolidată, măcar să încercăm s-o facem agreabilă. Într-un celebru articol „Money and Culture“, Galbraith, unul dintre cei mai iluştri economişti ai secolului trecut, spunea că nu există investiţie mai profitabilă, economic vorbind, decât cea în acte şi evenimente de cultură. Pe termen mediu şi lung, sunt investiţiile care îţi aduc cea mai mare plusvaloare; o plusvaloare nu numai simbolică, imaginară, ci una măsurabilă de economişti. 
 
 
PESTE 120.000 DE SPECTATORI
 
 
Puteţi să detaliaţi cum se măsoară această plusvaloare în cazul Festivalului „Enescu“ de anul acesta?

De la Istoria Artei la politică

Numele: Daniel Barbu

Data şi locul naşterii: 21 mai 1957, Bucureşti 

Starea civilă: căsătorit, doi copii

Studiile şi cariera: 

Licenţiat în Istoria Artei, are un doctorat în istorie (de la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj) şi unul în filosofie (de la Universitatea din Bucureşti). 

A publicat studii şi articole în reviste din ţară şi din străinătate. 

A lucrat ca muzeograf şi cercetător ştiinţific, apoi a devenit cadru didactic la Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative a Universităţii din Bucureşti. 

A fost consilier prezidenţial, în interimatul lui Crin Antonescu, înainte să devină ministru al Culturii, în decembrie 2012. 

 Locuieşte în: Bucureşti


 
Foarte banal şi direct: vom avea probabil peste 120. 000 de spectatori, dintre care circa 20.000-25.000 vor veni din străinătate. Asta înseamnă, foarte trivial, că, pentru ţesutul economic al Bucureştiului şi al celorlalte oraşe în care se desfăşoară evenimente ale festivalului, acest flux de turişti e mai mare decât cel de pe litoral, de la Poiana Braşov sau de oriunde. Sunt oameni care plătesc camere de hotel, mănâncă la restaurant, cumpără ceva din librării sau din magazine. Aceştia aduc imediat, în luna septembrie, o valoare adăugată măsurabilă, monetarizabilă, care e de necontestat. Ne bucurăm când auzim că pe litoralul românesc au fost, într-un sezon, 50.000 de turişti străini. E extraordinar! Pe de altă parte, într-o lună, la Bucureşti, la Festivalul „George Enescu“, vin 30.000 de oameni. Se poate face comparaţia…
 
Vorbeaţi despre posibilitatea construirii unei săli de concert la nivel internaţional. Cum stau lucrurile acum?
 
Proiectul face parte din programul de guvernare adoptat de Parlament. În continuare îmi doresc să facem acest proiect, este stabilit şi locul în care poate fi construit, şi anume pe esplanadă, în continuarea Bibliotecii Naţionale din Bucureşti. E vorba de un teren viran de aproape opt hectare. Sunt multipli proprietari, unii publici, alţii privaţi. E o problemă să faci exproprieri: dacă faci un drum sau un pod, poţi să justifici interesul public. Însă dacă vrei să faci o sală de spectacol sau un muzeu, e foarte greu să justifici interesul public în ochii celor care dau avize de conformitate juridică. E un fel de festă pe care ne-o joacă, din păcate, cultura noastră administrativă care încă nu e împrospătată şi nici inspirată de un duh mai democratic. Nu mai sunt, din păcate, atât de încrezător, cum eram în decembrie 2012, că o sală de spectacole se va putea construi repede. 
 
Există orchestre sau solişti pe care nu vreţi să-i rataţi la ediţia de anul acesta a Festivalului?
 
E o ediţie de foarte bună calitate. Sunt mari orchestre, m-aş simţi vinovat să nu fiu în sălile de concerte; o să fac tot posibilul să vin la toate evenimentele din Bucureşti. London Philharmonic, Concertgebouw sunt prezenţe monumentale şi doar câteva dintre cele care merită văzute şi ascultate. 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările