INTERVIU Mihail Pletnev, dirijor: „Sunt un prea puţin cunoscut dirijor“

INTERVIU Mihail Pletnev, dirijor: „Sunt un prea puţin cunoscut dirijor“

Dirijorul Mihail Pletnev FOTO: Roman Goncharov

Artistul se va afla astă-seară, de la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului, la pupitrul Orchestrei Naţionale din Rusia. În program vor fi lucrări de Prokofiev, Ceaikovski şi Glazunov.

Ştiri pe aceeaşi temă

 
Mihail Pletnev este un artist al cărui geniu ca pianist, dirijor şi compozitor încântă şi uimeşte publicul din lumea întreagă, scria „The Globe“ despre artistul care se va afla, miercuri, de la 19.30, la Sala Mare a Palatului, la pupitrul Orchestrei Naţionale din Rusia.
 
Interviu realizat de Irina Hasnaş
 
Sunteţi oaspetele Festivalului Internaţional „George Enescu“. Ce înseamnă pentru dumneavoastră să vă aflaţi la Bucureşti pe afişul acestui Festival?
 
În Bucureşti sunt oameni foarte amabili. Am mai fost în Bucureşti cu foarte, foarte mulţi ani în urmă şi mă bucur să revin.
 
Programul pe care-l propuneţi, la pupitrul Orchestrei Naţionale a Rusiei, va include lucrări semnate de Prokofiev, Ceaikovski şi Glazunov.
 
Anotimpurile de Glazunov reprezintă o lucrare foarte frumoasă. Nu doresc să vă spun nimic despre program deoarece eu sunt doar dirijorul: muzica e cea care vorbeşte.
 
Nu dialogaţi cu publicul doar prin intermediul baghetei, dar sunteţi şi un cunoscut pianist. 
 
Şi zilele acestea susţin recitaluri, am reînceput să mă preocup de pian, după pauza pe care am făcut-o.
 
Pentru a interpreta bine opusurile incluse în repertoriu, trebuie să le consider a fi compuse de mine, să mă identific cu ele. Eu interpretez multe lucrări. Trebuie însă să le înţeleg în cele mai mici detalii şi să-mi placă. Ceea ce nu-mi place nu interpretez. 
 
Mihail Pletnev, dirijor
 
Dar sunteţi şi un bun compozitor.
 
Poate unul prea puţin cunoscut.
 
Cum reuşiţi să îmbinaţi aceste trei ipostaze ale muzicii, să fiţi pianist, dirijor şi compozitor?
 
Dumneavoastră aţi menţionat doar trei, dar eu realizez peste o sută, cele trei sunt doar o parte a vieţii mele. Restul preocupărilor mele mă definesc şi îmi alcătuiesc viaţa. Tot ceea ce fac ar însuma 154 de lucruri simultane.
 
Aţi mai colaborat cu violonistul Vadim Repin?
 
Da, sigur, de mai multe ori şi sunt bucuros să colaborez cu el.
 
Ce vă face fericit în modul în care publicul primeşte muzica dvs.?
 
Important pentru mine este să le facă plăcere muzica mea.
 
Este important pentru dvs. să susţineţi concerte?
 
Poate, cine ştie, greu de spus, în aceste circumstanţe. Dar, dacă aş fi avut un alt nivel al carierei, răspunsul ar fi fost nu. Natura umană se schimbă.
 
Care credeţi că este viitorul muzicii în ceea ce priveşte concertele, spectacolele de operă, recitalurile?
 
Muzica clasică ce aparţine secolelor al XVIII-lea şi al XIX-lea s-a terminat. Arta antică din Grecia este încheiată, dar şi acum are o deosebită valoare culturală. Ne bucurăm de muzica tuturor timpurilor. Este irelevant internetul. Timpurile s-au schimbat dar noi continuăm să îl admirăm pe Leonardo Da Vinci...
 
Ce vă face să vă simţiţi liber, în afara muzicii?

A câștigat un Premiu Grammy

Născut pe data de 14 aprilie 1957, la Arhanghelsk, Uniunea Sovietică, a urmat cursurile Conservatorului din Moscova, cu Yakov Flier şi Lev Vlassenko.

Pianist, dirijor, compozitor şi lider cultural, Mikhail Pletnev, unul dintre cei mai buni artişti ai timpului nostru, a câştigat Medalia de Aur la Concursul Internaţional de Pian Ceaikovski, în 1978, când avea numai 21 de ani. Acest premiu i-a adus recunoaşterea timpurie la nivel mondial.

În 1990 a înfiinţat Orchestra Naţională Rusă, prima orchestră independentă din istoria Rusiei. În 2006 a lansat Fondul Mikhail Pletnev pentru susţinerea culturii naţionale, o organizaţie non-profit care sprijină iniţiativele şi proiectele culturale majore, inclusiv Turul Anual al Orchestrei în Volga şi, în colaborare cu Deutsche Grammophon, proiectul Mihail Pletnev Beethoven.

Potrivit London Telegraph, „din degetele şi creierul lui Pletnev vin idei care vitalizează muzica generând prospeţime şi spirit. A făcut din muzică un salt pozitiv de bucurie“. Iar „The Times“ descrie interpretarea lui ca fiind „naşterea unei prodigioase virtuozităţi a imaginaţiei, scandaloasă în frumuseţea ei“.

Înregistrările lui Pletnev au câştigat numeroase premii, inclusiv un Premiu Grammy în 2005 (împreună cu Martha Argerich) pentru CD-ul Cenuşăreasa lui Prokofiev, după propriul aranjament, pentru două piane.


 
Să zbor. Când zbor cu avionul, atunci mă simt liber.
 
Atunci când interpretaţi o piesă aveţi acelaşi sentiment al zborului?
 
Important este ca în toată cariera să te exprimi şi prin sentiment. Nu este uşor şi nu trebuie neapărat să zbori.
 
Sunteţi o personalitate artistică deosebită prin modul dvs. de a dialoga cu publicul, cu auditoriul. Emoţia, experienţa muzicală sunt dominante. Reuşiţi să transmiteţi melomanilor această emoţie?
 
După cum ştiţi, nu interpretez numai muzica mea dar şi Glazunov – Anotimpurile, sau altele. Dar pentru a le interpreta bine, trebuie să le consider a fi compuse de mine, să mă identific cu ele. Eu interpretez multe lucrări. Trebuie însă să le înţeleg în cele mai mici detalii şi să-mi placă. Ceea ce nu-mi place, nu interpretez.
 
Când interpretaţi o lucrare, v-aţi pus problema să conduceţi sufletul şi mintea auditoriului din punctul A spre B?
 
Poate o parte a publicului să-mi fie alături, dar nu tot publicul care adună laolaltă un număr de personalităţi foarte diferite. Fiecare reacţionează diferit. Publicul vine la concert, plăteşte biletul, petrece timpul în sală cu mine şi nu la chipsuri şi bere în faţa televizorului.
 
Ce gânduri adresaţi publicului din România, vă bucuraţi să reveniţi la Bucureşti? 
 
Am fost cu mulţi, foarte mulţi ani în urmă la Bucureşti, pe vremea lui Ceauşescu, poate cu 25 de ani în urmă. Publicul a fost cald, concertele bune, dar atmosfera era stranie. Dacă publicul va dori să vină, îl aştept.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: