INTERVIU Gautier Capuçon, violoncelist: „Cel mai greu este să cânţi muzica unui compozitor în ţara sa“

INTERVIU Gautier Capuçon, violoncelist: „Cel mai greu este să cânţi muzica unui compozitor în ţara sa“

Violoncelistul Gautier Capuçon FOTO: gautiercapucon.com

Gautier Capuçon, unul dintre cei mai apreciaţi violoncelişti ai lumii, a venit marţi la Bucureşti, unde a interpretat o lucrare de George Enescu.

Ştiri pe aceeaşi temă

Gautier Capuçon a interpretat, la Sala Palatului, alături de Filarmonica din München, Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră de George Enescu. Artistul, în vârstă de 32 de ani, a cântat cu toate marile orchestre ale lumii, a fost ovaţionat pe scene importante din Europa, SUA şi Asia. A colaborat cu mari artişti şi are o discografie de invidiat la cele mai importante case de discuri. Gautier Capuçon iubeşte sportul, este un familist convins, dar cel mai mult timp îl alocă violoncelului, marea sa dragoste. 

 
Interviu realizat de Sebastian Crăciun 
 
Aţi început să cântaţi la violoncel la vârsta de 4 ani şi jumătate. Ce v-a atras spre muzică? 
 
Este adevărat că am început să studiez violoncelul la 4 ani şi jumătate. A fost o mare dragoste la prima vedere pentru acest instrument. Probabil că a fost indusă de atmosfera familială. Fratele meu cânta la vioară, iar părinţii mei, deşi nu erau muzicieni, erau mari iubitori de muzică. Am fost foarte aproape de muzică în casa noastră, toată copilăria mea a fost însoţită de muzică.
 
Care sunt oamenii care v-au influenţat? 
 
În primul rând trebuie să-i amintesc pe profesorii mei extraordinari, care s-au ocupat de mine enorm: Philippe Muller la Paris şi Heinrich Schiff la Viena. Iată, a fost o şansă să întâlnesc maeştrii atât de importanţi. Apoi, tot o şansă a fost să întâlnesc mari muzicieni care mi-au impulsionat cariera, mari artişti cu care am colaborat: Martha Argerich, care m-a susţinut, foarte tânăr fiind şi a crezut în mine, Semyon Bychkov, dirijor cu care am cântat foarte mult şi care este cu adevărat un muzician pe care-l admir enorm. El mi-a spus foarte multe lucruri care mi-au deschis ochii spre adevărata muzică, lucruri din care am învăţat şi din care am evoluat. 
 
Aţi abordat atât muzica de cameră, cât şi pe cea concertantă. 
 
Nu pot să-mi imaginez viaţa fără una din cele două componente repertoriale. Nu pot să mi-o imaginez fără Concertul de Dvorák sau fără un trio de Schubert ori de Brahms. Astfel, lucrurile s-au echilibrat în mod natural. În ultimul timp, în viaţa mea muzicală au apărut mari turnee, atât concertante, cât şi de recitaluri. Deci, după părerea mea este o îmbinare naturală, o şansă. 
 
Cum vi se pare ţara noastră?
 
Într-adevăr, am cântat deja la Bucureşti, la Ateneul Român. Am avut un recital în urmă cu câţiva ani. Acum am primul concert cu orchestra. Mă bucur foarte mult că revin şi voi redescoperi locuri care m-au încântat acum câţiva ani. 
 
Simfonia lui Enescu este plină de exprimări sonore le sentimentelor.
 
Ce reprezintă pentru dumneavoastră participarea la Festivalul Internaţional „George Enescu“?
 
Bineînţeles că este un mare eveniment. Enescu a fost un muzician imens, atât de apropiat de cultura franceză şi de muzicienii francezi. Repet, este un eveniment foarte important pentru mine şi mă bucur că voi cânta Simfonia concertantă pentru violoncel şi orchestră a lui Enescu. 
 
Care sunt dificultăţile, care sunt atracţiile acestei simfonii concertante?
 
Principala dificultate este că cânţi muzica unui compozitor în ţara sa. Acolo poţi să fii judecat cu adevărat. Muzica lui Enescu este una foarte expresivă, foarte adevărată, aş spune, pentru că reuşeşte să exprime multe sentimente, multe trăiri. Simfonia este o lucrare de tinereţe, a scris-o la 20 de ani – vă daţi seama că este plină de exprimări sonore ale sentimentelor. 
 
Spuneţi-ne câteva cuvinte despre Orchestra Filarmonică din München.
 
Este o orchestră minunată cu care am avut şansa să dezvolt mai multe proiecte. Cred că prima dată am cântat cu ei în urmă cu 10 ani. A devenit o colaborare permanentă. Vă spuneam că Semyon Bychkov este muzicianul pe care îl admir cel mai mult şi cu care am colaborat deseori. Lui îi datorez debutul meu cu o mare orchestră, precum şi cel din Statele Unite ale Americii şi, în plus, îmi este şi un prieten minunat. Am o mare nerăbdare să reîntâlnesc această mare orchestră.
 
Aveţi o discografie importantă. Ce reprezintă pentru dumneavoastră CD-ul?
 
Un disc este un lucru minunat pentru un muzician. Este ca o fotografie într-un moment al vieţii. De asemenea poate însemna încununarea unui proiect muzical, este totdeauna un moment important în viaţa unui artist.
 
Vă place mai mult să cântaţi live sau să înregistraţi?
 
Iubesc mult scena. Înregistrarea este un moment în care evoluezi în faţa microfoanelor, dar scena găsesc că este mai importantă. Trăirile sunt mai vii şi le împărtăşeşti cu publicul. Scena reprezintă o experienţă unică şi foarte puternică.
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările