Firescul adresării înnobilează conduita muzicianului vedetă

Există, oare, această conduită în cazul solistului, a şefului de orchestră, a muzicianului de ansamblu cameral? O putem întâlni. Chiar în imediata noastră apropiere.

Mă refer acum la pianista Maria João Pires, o personalitate pe cât de cordială, de particulară, pe atât de îndrăgită de publicul bucureştean; mă gândesc la dirijorul, clavecinistul şi organistul Trevor Pinnock, muzician ce dispune de o discografie bogată, artist aflat pentru prima oară în faţa publicului nostru.

Au apărut în compania Orchestrei Filarmonice Germane de Cameră, din Bremen, un colectiv de muzicieni tineri, ansamblu înfiinţat în urmă cu nici patru decenii.

S-au apropiat dată fiind sinceritatea şi cordialitatea comunicării, bunul simţ artistic, profesionalismul ce ocoleşte crisparea în poncife; iar aceasta chiar atunci când datele stilistice impun formulări specifice, în cazul muzicii clasice, în cazul simfoniilor datorate lui Haydn, lui Mozart, în cazul romantismului timpuriu, inaugurat în baza simţului cantabilităţii vocale, la Franz Schubert.

Da, simplitatea şi firescul comunicării o apropie pe Pires (FOTO) de muzica unor compozitori stilistic atât de diferiţi, de lucrările concertante datorate lui Mozart – am în vedere ultimul concert, nr.27, în si bemol major; …lui Chopin – cel de al doilea concert pentru pian în fa minor. Artista dispune de un sunet luminos şi maleabil, de o adresare deloc sofisticată, de o dinamică interioară ce decurge din datele unei sensibilităţi pe care o dezvoltă un muzician ce a înţeles rosturile partiturii, dinamica interioară a evenimentelor acesteia. Iar prospeţimea adresării decurge din curiozitatea cu care artista se apropie de evenimentul muzical, de frumuseţea interioară pe care o descoperă, pe care ne-o înpărtăşeşte. La cererea insistentă a publicului, solistul şi dirijor s-au aşezat împreună la acelaşi pian pentru a ne bucura; …de bucuria de a face, de a asculta muzică.

Trevor Pinnock este muzicianul unei experienţe artistice incomensurabile operativă în zona muzicii baroce, a celei clasice, a pre-romantismului. Este un muzician performer şi un cercetător care oferă din prea-plinul propriilor investigaţii în domeniul vast al muzicii clasice. Iar în acest sens, Simfonia în sol major, Londoneza, Simfonia Oxford de Haydn, realizarea acesteia, se constituie într-un model privind echilibrul construcţiei, strălucirea dinamică, viaţa interioră a muzicii şi claritatea formulărilor ce pot fi conferite unui opus devenit model pentru Mozart, în bună parte pentru Beethoven. Frazarea muzicală dispune de formulări indubitabile, de un echilibru permanent susţinut al sonorităţilor, de un dinamism interior ce aduce relief expresiv evoluţiei muzicale.

Muzicienii ansamblului sunt tineri inimoşi, ambiţioşi şi dinamici. S-au afirmat în scurt timp de la înfiinţare în viaţa muzicală europeană şi internaţională. Iar prfesionalismul înalt îi recomandă la nivelul unor evenimente cum este Festivalul enescian al muzicii, la nivelul unor colaborări cu totul prestigioase în relaţia cu pianista Maria João Pires, cu acest minunat muzician, un artist discret, modest, operativ, inimos, cum este Trevor Pinnock.