Festivalul George Enescu şi nevoia de cultură

Credinţa lui Dostoievski cum că „Shakespeare este superior unei perechi de cizme, iar Rafael unui bidon cu gaz“ pare cu atât mai actuală în aceste vremuri tulburi pe care le trăim. Există chiar şi la noi în România o mână de oameni, câteva mii, doar câteva mii, care subscriu cu toată tăria la teza enunţată de celebrul romancier rus.

Pentru aceste câteva mii de oameni este cât se poate de adevărat că Shakespeare şi Rafael, dar şi Beethoven, Rahmaninov, Bach şi Mozart sunt mai presus de toate dificultăţile financiare, politice, sociale sau de orice altă natură prin care trecem în acest moment. Arta este fără îndoială, aşa cum argumentează Dostoievski, rodul real al întregii omeniri, ba chiar rodul perfect din câte ar putea să existe: omul poate să trăiască şi fără ştiinţă şi fără pâine, însă nu poate să trăiască fără frumuseţe. Motivul este cât se poate de simplu: omul nu ar avea ce să facă pe lumea aceasta!

Acum doi ani, când Festivalul George Enescu era pe sfârşite, discutam cu doi prieteni cu care fusesem pe la mai toate concertele de la Sala Palatului că datorită acestui festival ne-am încărcat cu energie suficientă pentru următorii doi ani, sau mă rog, pentru aproape doi ani cum am căzut noi de acord în acel moment.

Iată că acum, noi, cei câteva mii, avem din nou şansa de a participa la fantasticele evenimente ale Festivalului George Enescu.

Vor veni aici la noi să concerteze orchestrele filarmonicilor din Berlin, Londra, St. Petersburg, Monte-Carlo, Oslo, Sibiu, Moldova din Iaşi, a Radiodifuziunilor din Berlin şi Viena, Orchestra Regală Concertgebouw din Amsterdam, Camerata Salzburg, dar şi orchestre din România alături de numeroşi interpreţi sau dirijori celebri precum Kirill Petrenko, cel care va deschide festivalul cu Filarmonica din Berlin, Vladimir Jurowski, Diana Damrau, Joyce DiDonato, Villazon, Julia Fischer şi mulţi alţii. Vor fi prezentate lucrări importante ale creaţiei muzicale internaţionale de la Enescu, Mozart, Beethoven, Strauss, Liszt, Brahms, Vivaldi la Gluck, Honneger şi Britten.

Să ne conectăm, aşadar, la muzica magică a Festivalului George Enescu pentru a ne regăsi armonia interioară, dar şi pe cea exterioară.

Mulţi dintre studenţii mei de la cursul „Organizare de Evenimente“ (SNSPA) sunt implicaţi în organizarea festivalului şi împreună cu ei voi încerca să prezint pe acest blog, dar şi pe paginile Adevărul special dedicate festivalului, impresii, opinii, comentarii despre ceea ce ar putea fi „cea mai frumoasă perioadă a vieţii lor“, aşa cum au declarat unii dintre studenţii care au participat la organizarea festivalului anterior.

Revenind la întrebarea lui Dostoievski: ce poate să facă omul pe lumea asta? Unii ar spune că multe, alţii că foarte puţine. Lucruri cu sens, mă refer. Aş fi înclinat să cred că putem fi implicaţi în foarte puţine activităţi dătătoare de sens, cu reală semnificaţie pentru rostul nostru în lume. Am convingerea că printre aceste puţine lucruri este să mergem în sălile de concerte pentru a asculta muzica compozitorilor menţionaţi mai sus, interpretată de faimoşii artişti care vor fi prezenţi la Bucureşti.

Să ne conectăm, aşadar, la muzica magică a Festivalului George Enescu pentru a ne regăsi armonia interioară, dar şi pe cea exterioară.

Ce altceva putem face în lumea aceasta?