Enescu s-a auzit în „sala paşilor pierduţi“

Enescu s-a auzit în „sala paşilor pierduţi“

Frédéric Moreau (vioară), Dorel Fodoreanu (violoncel) şi Mara Dobrescu (pian)

Vineri seară, muzicienii din Musica Nova Chamber Group, împreună cu invitata specială María Ángeles Rodríguez (soprană), au susţinut un concert neobişnuit la Palatul de Justiţie din Bucureşti, în aşa-numita Sală a Orologiului. Programul, interpretat cu aplomb de cei patru muzicieni şi invitata lor, a fost unul eclectic, cuprinzând lucrări de Enescu, Bartok, Schubert , Puccini, Grieg sau Gershwin.

Ştiri pe aceeaşi temă

Deja tradiţionalul eveniment privat organizat în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu” de către Ministerul de Justiţie a avut loc vineri seară, de la ora 20.00, în celebra Sală a Orologiului (numită şi „Sala paşilor pierduţi”) din incinta Palatului de Justiţie, maiestuoasa clădire de pe cheiul Dâmboviţei. Este vorba despre un “concert extraordinar dedicat profesiilor juridice”, aşadar de unul care a avut drept invitaţi câteva sute de jurişti, magistraţi şi avocaţi, având între ei şi alte oficialităţi, cum ar fi actualul ministru al Justiţiei, Robert Cazanciuc, dar şi fostul ministru al Justiţiei şi preşedinte al PNL, liberalul Valeriu Stoica.

Ne amintim că acum doi ani, la ediţia din 2015, muzicienii invitaţi de organizatori au fost unii de prima linie: Pinchas Zukerman (vioară), Amanda Forsyth (violoncel, soţia lui Zukerman) şi Angela Cheng (pian), aduşi ad-hoc de pe agenda Festivalului „George Enescu” de către o casă de avocatură. De data aceasta, cei care s-au produs pe scena improvizată din „sala paşilor pierduţi” au fost muzicienii din ansamblul autohton Musica Nova Chamber Group, având şi ei o invitată specială, soprana spaniolă María Ángeles Rodríguez.

Clădire de patrimoniu

Să spunem că concertul a fost parte a proiectului “Bucureştiul creativ”, din cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, şi a fost organizat de Ministerul de Justiţie, cu sprijinul Uniunii Naţionale a Barourilor din România, al Uniunii Naţionale a Notarilor Publici şi al Camerei Notarilor Publici din Bucureşti. Organizatorii spun că “locul evenimentului a fost ales din dorinţa de a aduce această clădire de patrimoniu în sistemul naţional de valori urbanistice şi cultural, ca spaţiu de desfăşurare a unor manifestări artistice de excepţie”.

Categoric, intenţia este una lăudabilă şi astfel de manifestări sunt binevenite, dar să nu uităm că, aşa cum am semnalat şi acum doi ani, acustica unui astfel de spaţiu – neproiectat pentru concerte de muzică de cameră – este una deficitară şi riscă astfel să facă mai mult rău scopului declarat: acela de a aduce în preajma marii Muzici oameni cu profesii onorabile, dar consideraţi mai puţin melomani şi mai puţin duşi pe la Ateneu în mod curent. Paradoxal, imperfecţiunea este dată tocmai de vastitatea sălii, altfel superbă din punct de vedere arhitectonic: muzica de cameră, aşa cum îi spune şi numele, a fost gândită de muzicieni iniţial pentru sălile intime şi cochete din palatele aristocraţilor în jurul cărora gravitau şi care-i stipendiau cu strictul necesar. În plus, nici vizual sutele de oameni prezenţi nu se pot bucura prea mult: muzicienii fiind plasaţi în acel plan cu auditoriul, practic nu pot fi văzuţi cu adevărat decât de cei situaţi în primul rând.

Frédéric Moreau, violonist

Aşadar, muzicienii care şi-au asumat şi s-au executat impecabil de această provocare sunt membrii ansamblului Musica Nova Chamber Group: Frédéric Moreau (vioară; ciudat, dar – dacă nu-i un pseudonim – poartă exact numele personajului principal din “Educaţia sentimentală” a lui Flaubert!), Dorel Fodoreanu (violoncel), Mara Dobrescu (pian) şi Florian Popa (clarinet, lider). Ei au interpretat cu conştiinciozitate, dăruire şi aplomb un program eclectic, cu lucrări nu uşoare, aparţinând omagiatului Enescu, dar şi unor Bela Bartok, Franz Schubert, Olivier Messiaen, Edvard Grieg, Niccolo Paganini, Giacomo Puccini sau George Gershwin. Practic, numai Schubert face parte aici din repertoriul romantic (eventual Grieg poate fi socotit un romantic târziu sau postromantic), dar e un autor mai dificil decât ceilalţi la un loc.

După terminarea concertului, cei prezenţi s-au relaxat, ca de obicei, în jurul unui pahar de vin, putând să aibă privilegiul unui tête-à-tête cu ministrul Cazanciuc sau cu muzicienii care-i încântaseră cu doar câteva minute în urmă.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările