Cu plus:

program: ca de obicei, foarte bun, cu invitaţi enormi, mai ales la capitolul Mari Orchestre & by Midnight.

muzică contemporană: multă, în seria 21st Century la Sala Radio, 14 concerte cu compozitorii în sală plus forumul compozitorilor la care pentru a doua oară în istoria festivalului nume mari din lumea celor care scriu muzică azi se vor întâlni şi vor sta de vorbă între ei şi cu publicul despre girafa asta complicată numită muzică contemporană.

muzică de cameră: tot multă (Ateneu & Auditorium – cu menţiunea că mi-aş fi dorit mai mult cvartet şi pian solo în recital)

concerte în ţară: mai multe, un număr record de oraşe (Sibiul stă foarte bine!) apar Bârlad, Piatra-Neamţ, Satu Mare, şi Târgovişte pe lângă consacratele Bacău, Cluj, Iaşi, Ploieşti şi Timişoara (dispare Braşov).

concerte afară: noutate absolută, în şapte oraşe din cinci ţări, concerte bune cu lucrări enesciene şi mari ansambluri şi interpreţi sau concerte dedicate lui Enescu în Florenţa, Berlin & Dresda, Liege, Toronto & Vaughan şi Chişinău. Biletele se vor achiziţiona de pe site-urile orchestrelor sau de la intrarea în săli.

onoare: Zubin Mehta, preşedinte onorific.

Cu minus:

austeritate: mai puţine zile de festival; Enescu e o chestie culturală, deci automat bugetul a fost abordat cu rigorism. Adică tăiat.

- săli de concert: tot alea şi tot execrabila Sală Mare Palatului pentru Mari Orchestre. Ce să vezi, Ministerul Culturii şi Identităţii Naţionale nu a demarat construcţia unei săli noi cu acustică adecvată pentru un genul ăsta de muzică. Irefutabil, nici nu are de gând prea curând.

spectacole lirice: 13 din 14 titluri la capitolul ăsta, extraordinar, vor fi noi şi nemaiauzite în România! Toate însă în concert! Felicitări Operei Naţionale Bucureşti, encore une fois!

bilete disponibile: nu, decât la foarte-foarte puţine concerte, ghinioniştii pot să spere doar în surprizele speculanţilor sau în anunţurile tardive din social media ale celor care se răzgândesc (eu n-am înţeles nici faza cu loteria abonamentelor)

patrimoniu enescian: casa memorială „George Enescu“ din Bucureşti e temporar închisă din 16 octombrie 2017 (conform site-ului). Poate e totuşi ceva bun, ar putea să se dărâme peste vizitatori şi nici cu serviciul 112, ştie toată lumea, nu stăm foarte bine.

ambient, estetică: Bucureştiul ca o varză în depresie, cu panglici şi sclipici. Inenarabil.

Aşteptări, dorinţe, speranţe (să nu dea bunul Dumnezeul/să dea):

- să se îmbolnăvească/răcească/contramandeze/reprogrameze cât mai puţine soprane & orchestre

- să fie cât mai puţine locuri de protocol în săli şi cât mai multe de parcare afară

- să n-avem parte de prea multe speech-uri oficiale şi loje cu sforăitori

- să fie impecabile transmisiunile şi emisiunile noului broadcaster oficial, TV Trinitas (Doamne-ajută!)

- să fie bune şi de bun gust evenimentele conexe şi proiectele asociate

- să nu mai aud de „magie“, poate noua firmă de PR găseşte altceva, muzica clasică n-are nimic de-a face cu magia, să fim serioşi! Magia albă sau neagră e artă pentru vrăjitoare, magi, ghicitoare, hoţi de buzunare, editoralişti, taximetrişti şi politicieni

Şi, ultima pe listă, să reuşesc să scriu în fiecare zi.

(Articol publicat şi pe republica.ro.)