Dansul spre Ţara Minunilor

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Imagine din spectacolul „Soliloqui - About Wonderland“ FOTO: vorticedance.com
Imagine din spectacolul „Soliloqui - About Wonderland“ FOTO: vorticedance.com

Vortice Dance Company din Portugalia interpretează, la Opera Naţională Bucureşti, spectacolul „Soliloquy – About Wonderland“, în regia şi coregrafia Cláudiei Martins şi a lui Rafael Carriço.

Articol scris de Vivia Săndulescu

Compania Vortice Dance din Portugalia a fost creată în 2001 de coregrafii Cláudia Martins şi Rafael Carriço, fiind subvenţionată de Ministerul Culturii din Portugalia, prin Direcţia Generală a Artelor. 

Absolvenţi ai Escola Superior de Dança, cu specializarea în spectacolul coregrafic, şi bursieri ai programului „Erasmus“ la Hoggenschool Dansacademie Tilburg din Olanda, cei doi artişti şi-au dezvoltat activitatea în sfera dansului contemporan. 

În paralel cu munca de creaţie, Cláudia Martins şi Rafael Carriço desfăşoară o susţinută activitate didactică, în calitate de profesori coordonatori ai Secţiei de Dans din cadrul Centrului de Studii de la Fatima (2000-2009), predau dans clasic şi contemporan la Tutuballet School of Dance (din 2001), au deschis o Şcoală de Arte (2010) şi sunt invitaţi să susţină ateliere şi seminarii în întreaga lume. 

Liniile clasice se mulează pe acţiunile contemporane, dansul devine teatru, efortul fizic devine dramă.

Printre premiile pentru coregrafie obţinute la concursurile internaţionale se numără Marele Premiu la Helsinki (2001), Premiul I la Gland, Elveţia (2001), Premiul Special al Publicului în Japonia (2002) şi Budapesta (2005), Premiul Special la Riga, Letonia (2004, 2008).

Deşi relativ tânără, Vortice Dance Company a devenit una dintre cele mai prestigioase trupe din Portugalia, activitatea companiei fiind apreciată de publicul şi critica de specialitate din Japonia, Spania, Finlanda, Danemarca, Elveţia, Brazilia, Letonia, Ungaria, Italia, Maroc, Portugalia, Macedonia, SUA. 

Publicul român a avut ocazia să îi aplaude şi în anul 2007, când au participat la Gala organizată de fundaţia PRAIS la Opera Naţională Bucureşti, precum şi la Teatrul Odeon, în cadrul proiectului Dance Energy, sub titlul „Răzvan Mazilu şi invitaţii săi”. 

Solouri înduioşătoare

Creat în rezidenţă la Teatrul „Jose L.Silva“ din Portugalia, Soliloquy – About Wonderland este un spectacol de o factură foarte diferită de Dracula. Interpreţii prezintă diverse situaţii cotidiene, dansează şi vorbesc acompaniaţi de o figură computerizată, care recită dialoguri din filmul Dictatorul al lui Charlie Chaplin/ Discursul către omenire. Se confruntă cu inevitabilul morţii, cu singurătatea, teama şi iubirea, dar şi cu problemele de mediu care, în pofida trecerii timpului, au rămas aceleaşi.

Asistăm la duete intime şi pasionale, solouri înduioşătoare şi momente de sărbătoare colectivă. Un adevărat vârtej al simţurilor catapultează spectatorii într-un loc alcătuit din minuni, coşmaruri şi sublimări dionisiace. Corpul visează despre evadarea din realitatea tangibilă într-o alta, onirică, unde să poată fi liber, să se joace, să iubească, să spere. 

Coregrafia cuprinde solouri, secvenţe de grup, mişcări care se repetă, potenţând mesajul transmis. 

Este o montare complexă, în care liniile clasice se mulează pe acţiunile contemporane, dansul devine teatru, efortul fizic devine dramă. Viaţa de toate zilele cu emoţiile, micile gesturi adesea inconştiente, este transpusă în solilocvii, monoloage scrise cu versuri disonante care traversează acţiunea coregrafică, decupează spaţiul, îl umplu şi îl contrastează. Sunt singurătăţi contemporane pe care le trăim cu toţii, pornind de la reacţiile propriului nostru corp: mers, alergare, răbufniri de nervi, sărituri cu elan, căderi abrupte urmate de secvenţe dinamice.

Coregrafia cuprinde solouri, secvenţe de grup, mişcări care se repetă, potenţând mesajul transmis. Uneori total abstractă, alteori cu veleităţi narative, ea urmăreşte împlinirea vizuală a unei căutări estetico-poetice. Se citează cuvinte, se spun jumătăţi de fraze, se pun întrebări. În aceeaşi perspectivă se înscrie folosirea elementelor scenografice şi de recuzită: aerul modelat de ventilator, ca şi apa, ţin de teatrul-dans bauschian, având totodată o funcţionalitate în re-crearea legăturii dintre natură şi cultură. 

Showbiz



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite