Daniel Barenboim, dirijor: „Enescu a fost o figură majoră“

Dirijorul Daniel Barenboim, la conferinţa de presă susţinută sâmbătă, 31 august FOTO Eduard Enea

După ce a deschis Festivalul „George Enescu“ cu Rapsodia a doua de Enescu, Daniel Barenboim va reveni în această seară la Sala Palatului alături de Capela de Stat din Berlin, cu un program de Mozart şi Verdi

Articol realizat de Ecaterina Stan

Daniel Barenboim, în vârstă de 71 de ani, se află pentru a treia oară în Bucureşti. În 1998 a dirijat Orchestra din Chicago, iar în urmă cu doi ani, ca şi anul acesta, Capela de Stat din Berlin. Daniel Barenboim a deschis duminică seară Festivalul „George Enescu“, cu un program care a inclus Enescu, Beethoven şi Elgar. Astă seară, artistul va interpreta Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol major K365 de Mozart, alături de pianistul Radu Lupu, pe care l-a definit ca pe „unul dintre cei mai minunaţi şi binecunoscuţi artişti români din toate timpurile“. În partea a doua a programului din această seară, susţinut de Capela de Stat din Berlin, vor fi Quattro pezzi sacri, de Giuseppe Verdi. Daniel Barenboim a întemeiat în 1999, împreună cu regretatul său prieten Edward Said (1935-2003), West-Eastern Divan Orchestra, alcătuită din tineri muzicieni arabi şi israelieni pentru a aduce „armonie în locul discordiei“. „Festivalul «George Enescu» este important pentru că Enescu a fost o figură majoră“, a mărturisit artistul, într-un interviu, în exclusivitate, pentru suplimentul Festivalului „George Enescu“ , editat de „Adevărul“.

Ce v-a făcut să veniţi aici de atâtea ori? Ce vă atrage la Festivalul „Enescu“?

De trei ori nu e „de multe ori“! Sunt festivaluri la care merg în fiecare an, de decenii. Festivalul „George Enescu“ este important pentru că Enescu a fost o figură majoră! Festivalul omagiază un foarte mare muzician, care face parte din patrimoniul naţional şi mondial.

Mai aveţi în repertoriu şi alt opus enescian, în afară de Rapsodia a doua?

Am mai dirijat de câteva ori prima Rapsodie şi am cântat recent Sonata a III-a, în caracter popular românesc. Pe George Enescu îl compar cu Feruccio Busoni, care a fost şi el un mare pianist şi compozitor. Au fost cu adevărat personalităţi mari, depăşind, cum se spune, „mărimea naturală“! Au avut ambii un simţ istoric al progresului şi modernităţii, dar s-au bazat şi pe aspectul tradiţional al muzicii. De aceea cred că ei au fost speciali, diferiţi de ceilalţi, pentru că au înotat împotriva curentului, au făcut parte dintre cei care respectau tradiţia, precum Enescu, atunci când cânta Bach, dar în acelaşi timp erau în avans faţă de alţii – mă refer la anii 1920-1940, care au fost un timp revoluţionar în muzică, atunci când, după Schönberg, s-a schimbat totul. Iată de ce pentru revoluţionarii muzicii ei erau prea conservatori, iar pentru conservatori erau prea moderni! 

Orchestrei din Berlin îi place muzica lui Enescu?

Desigur! A cântat cu mare bucurie Rapsodia în deschiderea Festivalului!

Ce înseamnă pentru Daniel Barenboim prietenia cu Radu Lupu?

De Radu Lupu mă leagă o prietenie ce durează de peste patru decenii, care se bazează pe recunoaşterea reciprocă a calităţilor noastre, pe o admiraţie reciprocă. L-am cunoscut pe Radu Lupu în 1969, după ce a câştigat concursul de la Leeds. Ne-am întâlnit la Londra şi am devenit imediat prieteni. Prietenia cu Radu Lupu este pentru mine o mare bucurie, căci nu faci automat muzică bună cu prietenii, precum nici nu poţi deveni prieten cu cei cu care faci muzică bine! Este aşadar foarte rar aşa ceva! Radu Lupu este foarte conştient de rădăcinile lui româneşti şi face tot ce este posibil ca ţara lui să fie recunoscută ca fiind un centru muzical foarte important. Când m-a rugat să vin din nou aici, am acceptat imediat.

Acustica Sălii Palatului vă pune în dificultate?

Cred că acum este mai bună. S-au făcut nişte îmbunătăţiri, ce m-au făcut să-mi dau seama de ameliorare duminică, după repetiţia cu corul Filarmonicii „George Enescu“ – ansamblu pe care l-am cunoscut acum doi ani, pe care îl preţuiesc şi cu care cântăm cele Patru piese sacre de Verdi. Dar sunt sigur că Bucureştiul are nevoie şi merită o sală nouă, mai bună, minunată!

Aveţi în program Verdi (căci este an aniversar), Enescu, Beethoven cu Radu Lupu, Mozart K 362, în care sunteţi şi solist în tandem cu Radu Lupu. De ce aţi pus pe afiş şi Simfonia a doua de Elgar?

Duc o campanie de promovare a acestui compozitor deosebit. Sir Edward William Elgar, catolic în Marea Britanie – ceea ce chiar nu era un lucru uşor –, a compus această Simfonie în 1910. E mai puţin cântată, dar e splendidă. O avem în repertoriu şi am prezentat-o în multe locuri din Europa.

Aveţi de gând să oferiţi cu West-Eastern Divan Orchestra, alcătuită din tineri muzicieni arabi şi israelieni, o şansă armoniei?

Nu acum, căci în Siria situaţia este încă, aş zice, foarte… fluidă.

Cum merge grădiniţa muzicală din Ramallah, în Palestina?

Foarte bine, pe cât se poate de minunat într-un loc atât de traumatizat. 

Barenboim: „Enescu a fost prea modern pentru conservatori“

Articol realizat de Doinel Tronaru 

Daniel Barenboim deschide duminică seară Festivalul „George Enescu“, într-un program care include Enescu, Beethoven şi Elgar. Luni seară, Barenboim va interpreta Concertul nr. 10 pentru două piane în Mi bemol major K365 de Mozart, alături de pianistul Radu Lupu, pe care l-a definit ca pe „unul dintre cei mai minunaţi şi binecunoscuţi artişti români din toate timpurile”.

În conferinţa de presă de sâmbătă seară de la Sala Palatului, dirijorul a subliniat: „Problema cu Enescu e că a fost prea modern pentru conservatori şi prea conservator pentru moderni. Dar cred că lucrurile se vor schimba şi va începe să fie cântat mai mult în restul lumii. În plus, receptarea lui Enescu a suferit din cauza popularităţii Rapsodiei române, la fel ca şi Leonard Bernstein cu West Side Story“.

O explicaţie a fost dată de dirijor pentru selecţia cântecelor sacre verdiene, care vor fi cântate în cel de-al doilea concert din festival, de luni: „Aveţi coruri minunate aici, la Bucureşti!“ Barenboim a mărturisit că, interpretând Simfonia Dante a lui Liszt la Bucureşti, acum doi ani, a fost uimit de calitatea corului local, prin urmare şi-a dorit să cânte ceva unde putea folosi „aceste coruri fenomenale!“

În rest, oaspetele s-a declarat încântat de prezenţa sa la Bucureşti, pentru a treia oară şi după o pauză de doar doi ani. „Bucureştiul a fost întotdeauna un centru muzical major, s-a bucurat de o oarecare magie datorată lui Enescu“, a declarat el. Barenboim l-a elogiat pe cel mai important muzician român: „Enescu a fost una dintre cele mai admirabile figuri muzicale ale secolului XX, în egală măsură compozitor, violonist, pianist“. Dirijorul consideră că Rapsodia a II-a în Re major op.11 a lui George Enescu, pe care a interpretat-o duminică seară alături de Staatskapelle Berlin, a fost un mod minunat de a deschide Festivalul. 

Daniel Barenboim

dirijor

Pianist şi dirijor israelian, Daniel Barenboim s-a născut la Buenos Aires în anul 1942. „Tânărul“ de numai 11 ani, pe care Wilhelm Furtwängler îl caracteriza ca fiind un „adevărat fenomen“, avea să devină unul dintre cei mai cunoscuţi muzicieni ai planetei. Din 1967 apare la pupitrul celor mai mari orchestre simfonice din Europa şi SUA. Dirijează prima operă la 31 de ani, iar în 1981 debutează la Festivalul de la Bayreuth, conducând reprezentaţiile principalelor opere wagneriene. Drept argument al cooperării paşnice între popoare, înfiinţează în 1999 Orchestra West-Eastern Divan, care aduce laolaltă tineri muzicieni din Israel şi din ţările arabe.