CRONICĂ Arta absolută a lui Evgeny Kissin

Pianistul Evgeny Kissin FOTO: Sergiu Iczkovits

La recitalul pianistului Evgeny Kissin de luni seară sala Ateneului Român a fost arhiplină. La doi ani, Evgeny Kissin improviza la pian. La zece ani, elevul profesoarei Anna Kantor de la celebra şcoală Gnessin, pepinieră de genii muzicale a Uniunii Sovietice, debuta la Moscova, oraşul său natal, cu „Concertul nr. 20 in re minor“ de Mozart.

Cronică scrisă de Ecaterina Stan

A fost, se pare, ultima mare descoperire al lui Herbert von Karajan. A urcat pe valul marilor pianişti, pe care s-a ţinut şi se ţine foarte bine – şi demult. Este câştigătorul unui număr impresionant de premii, a primit distincţii importante, cântă peste tot şi are un repertoriu uriaş. A concertat cu Claudio Abbado, Vladimir Ashkenazy, Daniel Barenboim, Sir Colin Davis, Valery Gergiev, Carlo Maria Giulini, Mariss Jansons, Herbert von Karajan, James Levine, Sir Andrew Davis, Lorin Maazel, Riccardo Muti, Seiji Ozawa, Sir Georg Solti, Yevgeny Svetlanov, Yuri Temirkanov. A făcut/face muzică de cameră în compania unor muzicieni de mare notorietate, precum Martha Argerich, Gidon Kremer, James Levine, Mischa Maisky, Thomas Quasthoff, Isaac Stern, Yuri Bashmet. Imprimările lui Evgeny Kissin sunt peste tot – şi sunt excelent cotate. Acum are aproape 43 de ani, un chip de adolescent şi o vechime în carieră de vedetă de 33 de ani. Pianistica lui este atractivă, spectaculoasă! Tuşeul lui este recognoscibil după doar câteva sunete! În ediţia cu numărul XXI a Festivalului Internaţional „George Enescu”, zis şi „al marilor pianişti“, Kissin revine la Bucureşti. Recitalul său a fost pe 23 septembrie, în arhiplina sală a Ateneului Român.

Bisuri cu Bach, Skriabin şi Chopin

Evgeny Kissin a cântat mai întâi Sonata nr. 17 în Re major, D 850 op. 53 de Franz Schubert, o lucrare de maturitate şi destul de rar cântată. Ancorată încă în tiparul clasic, sonata vienezului romantic a fost tălmăcită sclipitor, jucăuş, cu uşurinţa celui pentru care problemele tehnice nu mai există demult. Stilistica a fost respectată în amănunt, pianistul a utilizat cu profundă ştiinţă tuşeul său rafinat. Sonata a fost construită precis şi fără echivoc. Pentru Kissin, fiecare sunet este cel mai important şi este asamblat în întreg cu măiestrie.

Partea a doua a recitalului a fost de dedicată lui Alexandr Skriabin. Sonatei nr. 2 în sol diez minor op. 19 i-au urmat Studiile op. 8, nr. 2, în fa diez minor, nr. 4 în Si major, nr. 5 în Mi major, nr. 8 în La bemol major, nr. 9 în sol diez minor, nr. 11 în si bemol minor, nr. 12 în re diez minor. Relevarea esenţelor, a mesajului a fost gândită cu inteligenţă, cu patimă slavă. „Duoul“ Skriabin-Kissin a fost într-o armonie înaltă. Am ascultat pilduitoare tălmăciri ale lucrărilor unui compozitor-pianist dintre cei mari, din filiera Chopin, Liszt, Rachmaninov…

Studiile, cântat în şir, aidoma unei suite, şi-au prezentat fiecare personalitatea, ca şi cum ar fi fost personajele unei piese de teatru regizată de Kissin. 

Sonata-fantezie bipartită, descriptivă, „pictată“ de Kissin cu migală şi pasiune, a avut reliefări dinamice emoţionante. Studiile, cântate în şir, aidoma unei suite, şi-au prezentat fiecare personalitatea, ca şi cum ar fi fost personajele unei piese de teatru regizată de Kissin. Studiile, lucrări prin exersarea cărora urmează rezolvarea unor probleme tehnice, devin la Skriabin (şi nu numai la Skriabin!) opere de artă, mai ales dacă sunt interpretate de un pianist de dimensiunea lui Evgeny Kissin.

Cuvintele de laudă încearcă să evoce seara de la Ateneu, oferită celor privilegiaţi de Evgeny Kissin şi poate şi reuşesc, dar doar într-o oarecare măsură. Energia/puterea pianistului ne-a înălţat. Recitalul nu l-a „consumat“ deloc. A mai oferit trei bisuri, de Johann Sebastian Bach, Skriabin şi Chopin, dovedind astfel că şi el s-a simţit minunat în compania noastră şi în Ateneul Român, şi că poate a uitat necuviincioasele telefoane mobile, care au încercat, dar n-au reuşit, se pare, să-l scoată din starea de a crea frumosul!