„Aurul Rinului“ deschide seria Wagner
0
Duminică va fi prezentat „Aurul Rinului“, prima parte a Tetralogiei wagneriene, în interpretarea Orchestrei Simfonice Radio din Berlin.
Probabil cea mai interesantă orientare creatoare a compozitorului Richard Wagner va scoate la lumină şi prima idee despre existenţa nibelungilor, în 1847, odată cu publicarea unui text în proză asupra legendei nibelungilor, urmat de un proiect componistic, Moartea lui Siegfried, a cărui audiţie ar fi urmat să aibă loc la Weimar. Treptat, obsedat de propria viziune, Wagner reia proiectul nibelungilor şi îi conturează forma definitivă, de o neobişnuită şi ambiţioasă amploare: trei zile de spectacol precedate de un al patrulea spectacol în formă de Prolog (1851). Cu o forţă remarcabilă, ce îmbină imaginaţia cu studiul filosofic, compozitorul termină mai întâi, în 1852, poemele: Aurul Rinului, Walkiria, Siegfried şi Amurgul zeilor.
Revenind asupra importanţei realizării epopeice Der Ring der Nibelungen, definită de compozitor drept Spectacol solemn în trei seri şi Prolog /Ein Bühnenfestspiel für drei Tage und einen Vorabend, fondul inspirator se fundamentează pe cunoaşterea mitologiei eroice germane, Niebelungenlied (aproximativ anul 1200), îmbogăţită de sugestiile anterioare ale legendelor scandinave. Reperele realizării acestei monumentale creaţii pot fi stabilite între anul primelor schiţe (1848) şi finalizarea lucrării (1874). Urmărind elaborarea fiecărei opere, ordinea este cea a momentelor de definire a conţinutului, fără ca Wagner să fi stabilit iniţial succesiunea, de la Aurul Rinului la Moartea lui Siegfried (finalmente intitulată Amurgul zeilor/Götterdämmerung), cu unele intermitenţe, Walkiria, Der Junge Siegfried (finalmente doar Siegfried). Premierele sunt condiţionate de lucrul la Tetralogie şi de construirea Teatrului de la Bayreuth, unde, se ştie, a avut loc evenimentul prezentării integrale a ciclului.
Zeii se îndreaptă spre marele castel, iar în depărtare se aude plânsul fiicelor Rinului
Aurul Rinului este prima lucrare având rolul de Preludiu la celelalte trei opere. O mare parte din laitmotivele care vor popula lumea acestei monumentale legende sunt formulate încă din această primă operă, în care se prezintă argumentele confruntărilor originare dintre zei, nibelungi şi vraja aurului. Partitura Preludiului a fost încheiată în 1854.
AURUL RINULUI, ÎNTR-UN ACT UNIC
La începutul lumii, aurul este ascuns în străfundurile Rinului, păzit de fiicele apelor. În joaca lor îl întâlnesc pe Alberich, piticul din neamul nibelungilor care, la vederea aurului ce străluceşte, află că cel care îl va lua şi va face din el un inel va deveni stăpânul lumii. Singura condiţie este renunţarea la dragoste. Fără să ezite, Alberich pronunţă jurământul. Întunericul cuprinde fluviul din care a fost răpit tezaurul.
Scena se luminează, înfăţişând un peisaj muntos. Wotan şi soţia sa, Fricka, descoperă, trezindu-se din somn, minunatul castel Walhalla,construit de uriaşii Fasolt şi Fafner pentru zei.
Preţul este însă foarte mare: zeiţa Freia, care le asigură zeilor tinereţea veşnică. Orice negocieri sau ameninţări sunt inutile, căci Wotan trebuie să-şi ţină cuvântul dat. Loge, zeul focului, propune uriaşilor, în schimbul Freiei, aurul Rinului.
Până la primirea acestui aur, pe care el îl acceptă, zeiţa rămâne ostatecă, iar absenţa sa afectează de îndată vitalitatea zeilor.
Wotan şi Loge coboară în adâncul pământului, în Nibelheim. Cu aurul său, Alberich a supus poporul nibelungilor şi vrea să stăpânească acum uriaşii şi zeii. Prin şiretenie, Wotan îi ia aurul.
Neputincios, Alberich aruncă un teribil blestem: inelul puterii va aduce şi moartea celui care îl posedă. Când Wotan dă uriaşilor aurul, vrea să păstreze inelul, dar Erda îl previne să se teamă de blestem, căci şi zeii vor pieri odată. Wotan cedează inelul şi, de îndată, blestemul se împlineşte: Fafner îl ucide pe Fasolt. Freia este însă liberă şi zeii îşi recapătă tinereţea. În tunetele lui Donner, cerul descoperă strălucitor curcubeul pe care zeii urcă spre Walhalla, în timp ce, în depărtare, se aude plânsul fiicelor Rinului.
Günther Groissböck - Fasolt
Bas-bariton austriac, absolvent al Academiei de Muzică din Viena. A debutat în anul 2001 în opera Euridice de Jacopo Peri. Cu timbrul său care radiază forţă, Günther Groissböck redă personaje ca Sarastro din Flautul fermecat, Regele din Aida, Fafner şi Fasolt din Aurul Rinului.
Debutul la Metropolitan Opera (2010) a fost în rolul Colline din Boema de Puccini. Au urmat şi alte personaje între care Banco din Macbeth sau Kurwenal din Tristan şi Isolda.
Artistul de 37 de ani este şi protagonistul unor filme de operă. Din anul 2004 până în 2011 a apărut în producţiile Fidelio, Cavalerul rozelor, Maeştrii cântăreţi di Nurnberg, Aida, Parsifal, Flautul fermecat, Tannhauser.
Nu de mult, pe 4 aprilie 2013, artistul a fost distribuit în montarea spectacolului Walkiria la Paris. În cronica sa din Opera Today, Paul de Quenoy se referă şi la prestaţia solistului: „Günther Groissböck - un ameninţător Hunding, a demonstrat forţă; vocea răsunătoare înviorează personajul“.
Egils Silins - Wotan
După un debut spectaculos în rolul titular din opera Mesfistofele de A. Boito (1988), bas-baritonului letonian în vârstă de 52 de anii s-au oferit contracte cu teatrele din Frankfurt, Basel şi cu Opera Populară din Viena al cărei solist a devenit.
Egils Silins a apărut în opere de Gounod, Verdi, Bizet, Donizetti, Bellini, în profucţii ale festivalurilor de la Bregenz, Savonlinna,Glyndebourne.
Cu peste 70 de roluri în portofoliu, artistul a urcat pe importante scene lirice de la Teatrul Mare din Moscova la Opera Regală Covent Garden din Londra sau la Metropolitan din New York.
În ultimii nouă ani şi-a îmbogăţit repertoriul cu partituri wagneriene. În luna iulie, 2013, Opera Bastille din Paris a prezentat Tetralogia wagneriană Inelul Nibelungului. În Le journal du Dimanche din 8 iunie, Nicole Duault consemna: „Vocal a fost magnific. Puteai să-l asculţi cu ochii închişi şi înţelegeai imediat contrastul dintre o lume infernală şi o alta emoţionantă şi frumoasă“.
Valentin Vasiliu - Donner
„Baritonul Valentin Vasiliu posedă o voce de aur“, notează jurnalistul Bob Waters, în The Washington Post, iar publicaţia The Greenville News menţionează după spectacolul cu opera Andrea Chenier de Giordano pe scena de la Bob Johns University (2004): „Este o adevărată bucurie să-i asculţi; sculptează cu distincţie rolul lui Gerard“.
Traiectoria ascendentă a carierei artistului român a pornit de la Cluj în anul 1990. În deceniul următor, Valentin Vasiliu şi-a câştigat notorietatea în Europa şi SUA, fiind prezent cu regularitate şi la opera bucureşteană.
În prima etapă a carierei sale, rolurile predilecte au fost Germont, Escamillo, Sharples, Figaro şi Leporello. Succesele repurtate în turneele din China, Japonia şi Coreea de Sud i-au netezit calea spre notabile colaborări cu prestigioase instituţii precum Carneige Hall, West Palm Beach Opera (Florida), dar şi cu orchestre ca New England Symphony şi South Texas Simphony.
Marius Vlad Budoiu - Froh
Vocea specială, charisma scenică şi vasta culturală sunt însuşirile şi competenţele pentru care tenorul Marius Vlad Budoiu a fost angajat al Operei Române din Vluj-Napoca încă din timpul studenţiei.
Timbrul bogat în tonuri calde şi o rafinată ştiinţă a cântatului au fost apreciate şi la competiţii naţionale şi internaţionale.
Marius Vlad Budoiu a fost invitat în numeroase teatre de operă din România, Anglia, Franţa, Spania, Italia, Germania, Austria, Japonia, Ungaria, Polonia, Cehiva, Slovacia.
Recent (22 iulie) a debutat în faimosul BBC Proms Festival, la Royal Albert Hall, în rolul Froh din opera Aurul Rinului de R. Wagner sub bagheta dirijorului David Barenboim. Artistul a abordat în timp un repertoriu din ce în ce mai dificil, el fiind singurul tenor din România care a reuşit cu succes să abordeze în repertoriul de tenor dramatic roluri ca Otello, Samson şi Lohengrin.
Christian Elsner - Loge
Discipol al baritonului Dietrich Fischer-Dieskau, tenorul Christian Elsner s-a specializat în interpretarea creaţiei germane, fie că este vorba de operă sau de lucrări vocal-simfonice.
Debutul într-un rol wagnerian a avut loc la Semperoper din Dresda în februarie 2010, când a întruchipat personajul Siegmund din opera Walkiria.
Publicaţia Opernglas consemnează în termeni laudativi acest debut: „Christian Elsner a fost admirabil în rolul lui Siegmund, a intonat cu splendide tonuri fiecare arie dovedind forţă şi energie“. Solistul este oaspete frecvent al festivalurilor şi concertelor din întreaga lume de la Berlin, Viena, Milano şi Londra la New York şi Tokyo.
Repertoriul actual wagnerian al tenorului include roluri din operele Aurul Rinului, Walkiria, Parsifal. Aptitudinile sale vocale l-au recomandat pentru apariţii la Filarmonica din Berlin, Musikvereinssaal din Viena sau Royal Festival Hall din Londra.
Martin Winkler - Alberich
Austriacul Martin Winkler a urmat cursurile de bas-bariton la Universitatea de Muzică şi Arte din Viena, sub îndrumarea lui Walter Berry.
Repertoriul său cuprinde atât roluri de operetă, cât şi fragmente de bufe, precum Don Magnifico în La Cenerentola de Rossini sau Bartolo în Bărbierul din Sevilla.
În anul 2005 a fost invitat la Festivalul „Bregenz“ din Austria şi a debutat alături de Royal Opera House din Covent Garden, în producţia Mascarada de David Pountney.
În 2008 a concertat pentru prima dată în spectacolul Wozzeck, la Opera din Graz (Austria). A mai interpretat rolurile Scarpia în Tosca de Puccini, Bartolo în Bărbierul din Sevilla, iar în 2009 a adăugat opera comică Gianni Schicchi de Giacomo Puccini în repertoriul său.
Arnold Bezuyen - Mime
Tenorul olandez Arnold Bezuyen şi-a început cariera ca angajat al Hoofstad Operette din Amsterdam. Primul rol a fost Rodolfo din Boema de Giacomo Puccini.
Alte roluri din repertoriul italian şi german le-a interpretat la Augsburg şi Bremen pentru ca ăn scurt timp să se îndrepte spre teatrele din Bonn, Hamburg, Londra, Milano, New York, Stuttgart, Tokyo.
Printre proiectele prezente şi viitoare ale tenorului Arnold Bezuyen figurează roluri din operele Maeştrii cântăreţi din Nurnberg (David) la CoventGarden, Aurul Rinului la Bucureşti şi Bonn, Cavalerul rozelor la Opera Olandeză.
Tenorul a lucrat cu mai mulţi dirijori de renume, dintre care îi amintim pe Pierre Boulez, Sir Andrew Davies, Cristoph Eschenbach, James Levine, Antonio Pappano, Jaap van Sweden. Dincolo de activitatea din cadrul operei, Arnold Bezuyen şi-a dezvoltat un amplu repertoriu de concerte, care acoperă atât lucrări semnate de Mozart şi Verdi, cât şi lucrări din secolul XXI.
Sorin Coliban - Fafner
Bas-baritonul Sorin Coliban este absolvent al Conservatorului bucureştean şi al unui masterat cu Ileana Cotrubaş (1995). După câteva succese internaţionale a avut marea şansă ca, la Ateneu, să fie ales pentru rolul lui Don Giovanni în spectacolul regizat de Ruggero Raimondi. Ca urmare a acestui succes a participat şi la realizarea filmului cu opera Tosca de Puccini alături de Angela Gheorghiu şi Roberto Alagna.
Cu o prezenţă charismatică, dar mai ales cu o voce impunătoare şi amplă, Sorin Coliban a fost aplaudat la teatrele Garnier, Bastille, Covent Garden, War Memorial Opera House din San Francisco, Volksoper din Viena în roluri din repertoriul italian la care a adăugat şi şapte titluri wagneriene.
Anul 2006 a însemnat, pentr Sorin Coliban, debutul pe două scene internaţionale: în Germania, cu spectacolele Don Carlos de Verdi şi Romeo şi Julieta de Gounod, şi în Spania, cu interpretarea din Don Giovanni de Mozart.
Elisabetha Kulman - Fricka
Artista austriacă Elisabetha Kulman beneficiază de avantajul de a acoperi două registre: de mezzosoprană şi de contralto. La absolvirea Universităţii de Artă şi Interpretare din Viena din anul 2001, i s-a decernat Premiul de Merit al Ministerului Culturii din Austria.
Începând cu anul 2004, Elisabetha Kulman şi-a extins repertoriul de la Donna Elvira din Don Giovanni de Mozart, la rolurile titulare din Carmen de Bizet sau Orfeu de Gluck. Graţie acurateţii stilistice şi flexibilităţii vocale, solista cuprinde un larg spectru muzical pornind de la baroc spre clasic, romantic şi contemporan.
După debutul de la Musikverein din Viena, în jurnalul Wiener Zeitung se consemna: „Vocea lui Elisabetha Kulman te fascinează şi te face dependent“. În plus, activitatea muzicală a lui Elisabetha Kulman cuprinde şi prezenţe în concerte. Ea colaborează frecvent cu Orchestra Filarmonică din Viena şi cu dirijori precum Nikolaus Harnoncourt, Thomas Hengelbrock şi Sebastian Weigle.
Alexandra Reinprecht - Freia
Soprana vieneză de 39 de ani a debutat la Teatrul Verdi din Trieste încă din timpul studiilor. Bună muziciană şi cun talent vocal şi actoricesc ieşit din comun, Alexandra Reinprecht se bucură de sufragiile publicului atât în rolurile de operetă , cât şi în cele de operă clasică sau romantică.
Interpretează cu aceeaşi dezinvoltură personaje din operetele Liliacul de Strauss - fiul şi Văduva veselă de Lehar, preucm şi din Flautul fermecat de Mozart sau din Boema lui Puccini.
În stagiunea 2011-2012 a interpretat la Opera de Stat din Viena rolurile wagneriene Freia din Aurul Rinului, Ortlinde din Walikiria şi una din fetele-flori din grădina lui Kingsor din Parsifal. Printre cele mai recente interpretări ale sopranei se numără Musetta în La Boheme (2013), Rosalinda în Die Fledermaus (2013), Donna Elvira în Don Giovanni (2012), Zdenka în Arabella (2011), Susanna în Nunta lui Figaro (2010), fiecare dintre aceste spectacole desfăşurându-se pe scena Operei de Stat din Viena.
Se încarcă comentariile...
