Alban Berg şi soldatul Wozzeck

Corul şi Orchestra Filarmonicii George Enescu vor interpreta, de la ora 20.00, „Wozzeck“, de Alban Berg, la Sala Palatului. Concertul va fi dirijat de Leo Hussain, dirijorul corului fiind Iosif Ion Prunner.

Un text de Ligia Ardelean

            Alban Berg (1885-1935) aparţine, alături de Anton Webern şi mentorul lor Arnold Schönberg, noii şcoli vieneze, care reprezintă stilistic expresionismul muzical. A compus câteva piese instrumentale şi lieduri dar şi-a câştigat locul printre cei mai reprezentativi creatori de operă ai secolului XX prin „Wozzeck” şi „Lulu”.

            Opera Wozzeck, terminată în 1921, a avut premiera absolută la Berlin în 1925. Structurată pe trei acte, fiecare cuprinzând câte cinci scene înlănţuite prin 14 interludii, întreaga partitură este tratată simfonic. În actul I (care prezintă personajele) cele cinci scene sunt tot atâtea piese de caracter, actul al II-lea (cu acţiunea propriu-zisă) are formă de simfonie în cinci părţi iar actul al III-lea (care aduce deznodământul) este alcătuit din şase invenţiuni (ultimul interludiu contând ca una dintre ele). Toate acestea se ştiu pentru că sunt menţionate de compozitor dar nu sunt sesizabile la audiţie, atenţia fiind captivată de expresivitatea organică a întregului. Deşi foloseşte un aparat orchestral amplu, Alban Berg preferă sonorităţile aerate, cu multiple diferenţieri timbrale. Sunt destul de puţine momente în fortissimo, utilizând toată orchestra, dar au un efect cu atât mai puternic. Vocilor li se oferă modalităţi de expresie de la vorbirea obişnuită la declamaţia ritmică, de la intonaţia aproximativă a sunetelor la cântul autentic (uneori cu trimiteri la belcanto sau la melosul popular) în funcţie de situaţii dar mai ales de profilul fiecărui personaj. Libretul îi aparţine tot lui Berg, care a adaptat în acest scop piesa „Woyzeck” de Georg Büchner. Soldatul Woyzeck a existat în realitate şi a fost executat la Leipzig în 1824 pentru uciderea amantei sale.

            Acţiunea operei are loc într-un orăşel de provincie, garnizoană prusacă.

            Actul I. Wozzeck, soldat sărac şi umilit, îl bărbiereşte pe Căpitan a cărui ordonanţă este, ascultându-i răbdător panseurile filozofice dar ripostând cu bun simţ la părerile acestuia despre morală.

            Seara, pe când culege vreascuri pe câmp împreună cu prietenul său Andres, Wozzeck are vedenii înfricoşătoare din cauza nervilor săi zdruncinaţi.

            Maria, concubina lui cu care are un fiu, urmăreşte pe fereastră trecerea fanfarei militare în frunte cu chipeşul Tambur Major, apoi îşi adoarme copilul cântându-i. Wozzeck le face o scurtă vizită în drum spre cazarmă.

            În cabinetul său, Doctorul îl întâmpină pe Wozzeck care, ca să mai câştige un ban, îi serveşte drept cobai pentru experienţe aberante.

            În faţa casei sale, Maria cochetează cu Tamburul Major, apoi se lasă sedusă de acesta.

            Actul II. Pe când Maria îşi admiră în oglindă cerceii primiţi de la noul amant, este surprinsă de Wozzeck care devine bănuitor. El se stăpâneşte însă, îi dă banii câştigaţi şi pleacă lăsând-o pradă remuşcării.

            Stând de vorbă pe stradă, Căpitanul şi Doctorul îl zăresc pe Wozzeck, îl opresc şi fac aluzii batjocoritoare la infidelitatea femeii sale.

            Gelos, Wozzeck se întoarce la Maria care îi sporeşte chinul, sfidătoare. Gata să o pălmuiască, el se opreşte înmărmurit la strigătul acesteia: „Mai bine un cuţit în mine decât mâna ta asupră-mi!”

            Seara în grădina unei cârciumi unde intră să-şi înece amarul, Wozzeck o vede pe Maria dansând cu Tamburul Major. În vârtejul petrecerii un nebun exclamă profetic: „Miroase a sânge!”

            Noaptea la cazarmă, pe când Wozzeck e chinuit de insomnie, apare Tamburul Major lăudându-se cu noua cucerire şi îl invită zeflemitor pe cel înşelat să bea împreună. La refuzul acestuia, îl loveşte cu sălbăticie şi pleacă lăsându-l însângerat.

            Actul III. Răsfoind Biblia, Maria găseşte pilda femeii adultere şi o citeşte plină de negre presimţiri. Ele răzbat şi-n povestea pe care i-o spune fiului ei: „A fost odată un biet copil fără tată şi fără mamă; muriseră amândoi... şi nu avea pe nimeni pe lume... şi-i era foame şi plângea... zi şi noapte...”

            Pe un drum de pădure la marginea unui iaz, în asfinţit, Wozzeck şi Maria se află pentru ultima oară împreună. El îi vorbeşte cu tandreţe şi durere, ea, temătoare, ar vrea să se întoarcă în oraş. Apoi cuţitul ucigaş se abate asupră-i; fără mânie, ca-ntr-un ritual.

            Într-o tavernă Wozzeck bea, cântă, flirtează cu Margret care observă la un moment dat că e pătat de sânge. Aşa că pleacă în grabă, gonit de suspiciunile tuturor.

            Ca în transă, ajunge la locul crimei, se opreşte puţin lângă cadavrul Mariei, găseşte apoi cuţitul şi îl aruncă în iaz. Vrând să se spele intră el însuşi în apă dar aceasta îi pare transformată în sânge, ca şi luna care îl priveşte. Cuprins de delir înaintează şi se îneacă. Căpitanul şi Doctorul care se plimbau în preajmă îi aud gemetele dar se îndepărtează grăbiţi.

            În dimineaţa însorită a zilei următoare, jocul copiilor din faţa casei Mariei este întrerupt de un strigăt: „Hei, maică-ta e moartă!” Pe calul său de lemn, băieţelul Mariei se opreşte o clipă nedumerit, apoi îi urmează pe ceilalţi care aleargă spre iaz. „Hop, hop! Hop, hop! Hop, hop!”

INTERPREŢI

Michael Volle

            Bariton german (n. 1960), apare în teatre precum Metropolitanul newyorkez, operele din München şi Viena, mai ales în roluri wagneriene. Iubeşte şi muzica secolului XX (operă, lied, oratoriu) în care ştie să fie foarte convingător. Pe lângă R. Strauss – preponderent –, a interpretat Debussy, Britten, Schönberg, Pfitzner, Henze... Din creaţia lui A. Berg a mai abordat opera „Lulu” – dublul rol Dr. Schön/ Jack Spintecătorul – pe scena londoneză Covent Garden, la Salzburg, Barcelona şi Berlin, iar în „Wozzeck” va reveni curând pe scena milaneză La Scala.

Evelyn Herlitzius (foto dreapta)   

            Soprană dramatică germană (n. 1963), a devenit cunoscută în primul rând prin roluri wagneriene: Brünnhilda, Kundry, Ortrud – interpretate şi la Bayreuth –, Elisabetha, Venus, Sieglinda, Isolda...

Printre performanţele ei din ultimii ani se numără rolurile titulare din „Salomeea” şi „Fidelio” la Dresda, „Turandot” la Roma, „Elektra” pe scena scaligeră, „Lady Macbeth din Mtsensk” la Berlin, Maria din „Wozzeck” la Viena.

Arnold Bezuyen

            Tenor german specializat în muzica wagneriană, este invitat frecvent la Festivalul din Bayreuth, dar şi pe alte scene de elită, mai ales pentru roluri de caracter precum Loge sau Mime – în care l-am admirat şi noi la ediţia trecută a acestui Festival. Muzica secolului XX i se potriveşte de asemenea, solicitat fiind pentru partituri de R. Strauss, L. Janáček, A. Schönberg ş.a. Din creaţia lui A. Berg mai are în repertoriu şi opera „Lulu” – rolul Alwa.

Martin Winkler (foto dreapta)      

            Bas-bariton austriac, solist permanent la Volksoper din Viena, ne-a încântat şi pe noi în ediţia trecută a Festivalului cu rolul lui Alberich din tetralogia wagneriană „Inelul Nibelungului”. Fusese rolul debutului său la Bayreuth, printre succesele ultimilor ani mai numărându-se prezenţele în „Arabella” de R. Strauss la Metropolitan, „Mascarada” de C. Nielson la Covent Garden sau „Lulu” de A. Berg la Opera din München. Cântă multă muzică modernă iar în „Wozzeck” a abordat şi rolul titular.