Concertul Orchestrei Filarmonicii din Sankt Petersburg, de la Sala Palatului

În seria Mari Orchestre ale Lumii, de la ora 20.00, din Sala Palatului, a avut loc, miercuri, concertul Orchestrei Filarmonicii din Sankt Petersburg, condusă de dirijorul Vassily Sinaisky. În program: Concertul nr. 4 pentru pian şi orchestră de L.v. Beethoven şi Simfonia I de Gustav Mahler. Solist a fost pianistul brazilian Nelson Freire în concertul lui Beethoven. Adevarul.ro a transmis acest concert.

Text de Monica Isăcescu

Ludwig van Beethoven (1770-1827) şi-a finalizat Concertul nr.4 op. 58 în Sol major pentru pian şi orchestră în anul 1806, o perioadă intensă din punct de vedere creator, în care au mai apărut şi Simfonia a IV-a, Concertul pentru vioară, cele 3 Cvartete Razumovsky, a treia versiune a Uverturii Leonora şi alte revizuiri ale operei Fidelio. Compozitorul a interpretat partida solistică a Concertului nr. 4 şi a dirijat de la pian orchestra în cadrul primei audiţii cu public, ce a avut loc pe 22 decembrie 1808 la Theater-an-der-Wien, într-un program complex din care au mai făcut parte Simfoniile a V-a şi a VI-a alături de aria de concert Ah, perfido!, fragmente din Missa în Do major şi Fantezia corală op.80. Numărul insuficient de repetiţii cu orchestra, stilul de dirijat plin de temperament al lui Beethoven şi teatrul complet neîncălzit au dus la eşecul serii; este motivul pentru care Concertul nr.4 nu a mai fost programat în timpul vieţii compozitorului, în ciuda originalităţii concepţiei sale. În locul tradiţionalei expoziţii orchestrale, lucrarea începe cu o meditaţie a pianului solo. Discursul se dezvoltă, uzând de note repetate şi primeşte răspunsul ansamblului. Abia la momentul concluziv, Beethoven expune întregul material tematic. Dacă în celelalte concerte ale compozitorului mişcarea mediană are un caracter imnic, seren, în această a patra partitură, pianul răspunde liric orchestrei, dialogul lor devenind din ce în ce mai sugestiv şi mai dramatic, într-o exprimare ce face trimitere la apropiatul Romantism. Rondo-ul final aduce o eleganţă atipică încheierilor beethoveniene, caracterizate de obicei de exuberanţă şi umor. De această dată, rafinamentul exprimării este în prim-plan; viorile intonează pe neaşteptate o melodie lirică bazată pe tema principală a mişcării, expusă recurent.

Gustav Mahler (1860 – 1911) a conceput Simfonia I în Re major în lunile februarie – martie ale anului 1888, punând laolaltă idei muzicale concepute cu mult timp înainte. A revizuit partitura în câteva rânduri şi a dirijat prima audiţie pe 20 noiembrie 1889, la Budapesta. Simfonia nu a fost înţeleasă şi a fost primită cu indiferenţă; dar în timp, ea avea să schimbe modul în care era înţeles genul simfoniei. Inspirată de romanul Titan de Jean Paul (având ca personaj principal un tânăr, mistuit de dorinţă artistică, dar care, incapabil să se adapteze la lumea din jur, se lasă pradă disperării şi se sinucide), lucrarea a fost gândită iniţial ca un poem simfonic, în două părţi. Probabil că Mahler s-a identificat cu personajul romanului lui Jean Paul, întrucât a descris Simfonia drept „auto-biografică”; în acelaşi timp, expresia muzicii contrazice programul declarat adesea, în special în concluzia, care are un caracter triumfător.

Principala sursă a materialului muzical pare a fi ciclul de lieduri Cântecele ucenicului călător. Primele două dintre acestea sunt citate şi prelucrate, aducând implicaţii programatice suplimentare. Simfonia începe cu un „sunet al naturii”, în accepţiunea lui Mahler, o surpriză puternică pentru publicul de la sfârşitul secolului al 19-lea, încă obişnuit cu lucrările lui Beethoven sau Brahms. Cea de-a doua parte se bazează pe melodia unui cântec popular, în timp ce secţiunea a treia, un marş funebru, este evocă binecunoscutul cântec francez pentru copii,  Frère Jacques. Ultima parte debutează cu un semnal puternic al percuţiei, ulterioara desfăşurare muzicală, dramatică, ducând spre un punct culminant impresionant.

Această primă Simfonie a lui Mahler este o realizare de excepţie a tânărului compozitor, în vârstă de 28 de ani, care în ciuda amalgamului de idei muzicale prezentate, a realizat o lucrare matură, sudată şi spectaculoasă.

MARI ORCHESTRE ALE LUMII

Miercuri, 18 septembrie, ora 20.00     

Sala Palatului

ORCHESTRA FILARMONICĂ DIN SANKT PETERSBURG 

VASILY SINAISKY dirijor

NELSON FREIRE pian

Beethoven Concertul nr. 4 în Sol major pentru pian şi orchestră op. 58

Mahler  Simfonia I în Re major