Cum au ajuns Oana Roman, Fuego şi Cătălin Botezatu subiecte de glume pe Facebook şi Internet
0
Glumele cu Oana Roman care fac referire la greutatea ei, cele cu Botezatu care numesc preferinţele sale sexuale şi referirile la Fuego sunt, de regulă, unele dintre cele mai preluate şi mai discutate. Glumele cu aceştia, şi mulţi alţii, sunt mai mereu inventate şi deseori exagerate, iar practica nu este nicidecum nouă.
Încă de când există presă, există tentaţia de a inventa ştiri. E mult mai uşor şi oamenii sunt mai interesaţi de faptele care par ireale. Ziarul „The Sun“ şi-a sporit tirajul, la începutul secolului 19, prin această tehnică.
Sub tema „Marea farsă despre Lună“, gazetarul Richard Locke a scris şase articole despre viaţa proaspăt descoperită pe Lună. Desigur, toate erau false, dar toate erau atribuite unui astronom celebru în acea vreme.
Şi Mark Twain, cu numele real Samuel Clemens, a scris mai multe articole false şi a tras o concluzie valabilă şi astăzi. „O minciună străbate jumătate de lume până când adevărul abia şi-a pus pantofii“. Iar în epoca reţelelor sociale şi a Internetului, minciuna poate înconjura chiar lumea până să-şi dea seama adevărul ce se întâmplă.
Personajele cheie din România
Ştirile inventate din România pornesc de la ceva concret. Oana Roman nu este, în niciun caz, un fotomodel. Despre Cătălin Botezatu s-a speculat că ar fi homosexual, despre Traian Băsescu s-a spus că ar prefera puţin cam mult alcoolul şi Fuego a ajuns în vizorul unor astfel de subiecte prin melodiile sale. Ştirile false supravieţuiesc şi se propagă tocmai pentru că certifică un zvon, o bârfă.
Pe o listă secundară intră Crin Antonescu şi somnul său, Victor Ponta s-a remarcat, destul de recent, cu plagiatul său, şi Monica Tatoiu a devenit cunoscută prin multiplele sale apariţii la mai multe televiziuni şi discutând pe mai multe teme. Silviu Prigoană şi Adriana Bahmuţeanu au avut parte de ştirile lor false, mai ales atunci când a fost campania lui electorală sau recentul divorţ. Nici Gigi Becali nu a fost lipsit din ştirile false provocate de anumite declaraţii de-ale sale sau de anumite credinţe.
De asemenea, ajung să fie astfel satirizate şi televiziunile sau anumite emisiuni TV. „Dansez pentru tine“ este un exemplu, la fel şi cele de dezbatere politică.
Pe o listă mai mare intră şi Biserica Ortodoxă Română. Jurnaliştii de la „Caţavencii“ au avut, poate, cel mai amplu serial dedicat acestei instituţii. Şi în ciuda faptului că ştirea a fost semnată Fakebook, cineva tot a luat în serios articolul satiric (imaginea din stânga).
„Caţavencii“ are doar o rubrică dedicată acestui tip de ştire, dar sunt site-uri româneşti care s-au afirmat prin acest tip de satiră, două dintre cele mai cunoscute fiind „Times New Roman“ şi „Trombon“. Cel mai cunoscut dintre cele străine este „The Onion“, lansat în 1996. Mai există şi „The Leek“ cu subiecte centrate, de regulă, pe vedetele de la Hollywood.
Fragment din filmul „The Onion“ pornit de la celebrul site
De ce au succes şi de ce sunt vizate doar anumite persoane
Persoanele vizate de glumele false nu sunt alese intenţionat, ci ajung să fie subiectul glumelor şi ştirilor false tocmai pentru că au notorietate. Şi pentru fiecare personaj există un tipar. De exemplu, Oana Roman este supraponderală, deci glumele pornesc de la acest fapt. Una dintre cele mai cunoscute este că se spală pe dinţi cu carne de mici. Cătălin Botezatu este bănuit de relaţii sexuale cu bărbaţii. Foarte probabil să fie heterosexual, dar publicul ia deja drept negare orice declaraţie a sa în acest sens sau orice relaţie cu o femeie.
Dat fiind că aceste invenţii se bazează pe un tipar, personajele care sunt în centrul atenţiei sunt doar nişte jokeri. De exemplu, Fuego este arhetipul cântăreţului sensibil, efeminat şi familist (melodia „Împodobeşte, mamă, bradul“). Din aceeaşi branşă este Ştefan Hruşcă, un artist care vine în România doar de sărbători, fix când este ocazia de a cânta ce ştie mai bine: colinde şi de a câştiga bani de pe urma acestui lucru. Glumele cu el s-au concentrat în jurul melodiei „Leru-i ler“.
Ştirile false sunt uşor de făcut şi, de regulă, titlul explică tot ce va fi spus mai departe. Ele fac apel la cultura populară, la glumele pe care oamenii le fac deja, şi astfel de subiecte se mai bazează pe faptul că, în general, zvonurile par mai veridice decât faptele reale. Sau oamenii le-ar vrea pe acestea veridice de dragul divertismentului. Este suficient să nimereşti doar câteva trăsături, apoi poţi inventa romane despre orice persoană.
Aceşti oameni vor înceta să mai fie în centrul atenţiei când lumea se va plictisi de glumele cu ei. După cum a spus unul dintre autorii TNR pentru „The Industry“, ei testează anumite poante pe pagina de Facebook, deci pe reţea socială. Dacă prinde, devine subiect pe site. Iar cât timp o glumă prinde, autorii unor astfel de articole n-o vor lăsa să se irosească şi materialele vor fi o caricatură în scris a acestor vedete.
Se încarcă comentariile...
