Violul legal: între crimă, prostie şi psihopatie
0A murit o adolescentă de 15 ani; frumoasă, curajoasă şi inteligentă. A sunat de 3 ori la 112 să spună că a fost răpită de un individ dubios, care o ţine captivă într-o casă veche, aparent părăsită, împreună cu doi câini lupi.
Alexandra Măceşanu a avut tăria de caracter ca, fiind captivă în casa unui criminal, să discute timp de peste două minute cu autorităţile statului, în speţă poliţia, cea care este finanţată de stat să ne salveze şi să ne protejeze.
Deşi Alexandra a dispărut miercuri, 24 iulie, iar familia ei a anunţat dispariţia ei în seara aceleiaşi zile, adolescenta a sunat a doua zi dimineaţa în jurul orei 11.00. A urmat de aici un traseu sinuos între instituţii, care se zbat în explicaţii confuze privind intervenţia tardivă care a dus nu numai la moartea Alexandrei, ci în mod aproape neîndoielnic la violarea minorei, tortură, apoi ucidere şi ardere. E un caz monstruos, cu un criminal în serie, suspectat că a mai omorât câteva tinere.
Presupun că traseul legal a fost preluarea cazului de către un procuror, care a cerut instanţei judecătoresc un mandat de percheziţie pentru cele 4 locaţii identificate de STS, ca posibile pentru locul în care se afla Alexandra. Trei dintre acestea au fost alerte false, care i-au dus pe poliţişti departe de locul răpirii. Este de neînţeles de ce a lucrat o singură echipă de poliţie şi nu s-au coordonat cu alte echipe de la locurile transmise de STS ca posibile adrese. Poliţia a ajuns la casa criminalului la 4 dimineaţa, cu un mandat de percheziţie eliberat de instanţă la ora 3.30 dimineaţa. Conform legii, modificate la presiunea penalilor diverşi, mandatele de percheziţie nu mai pot fi puse în aplicare decât între orele 6.00 dimineaţa şi 20.00, aşadar poliţiştii au aşteptat cuminţi două ore în faţa porţii, într-un caz grav de răpire de persoane şi 3 apeluri disperate la 112 ale unei minore de 15 ani, care a precizat explicit că a fost răpită de un individ dubios şi nu ştie exact unde se află.
O fată cu sânge rece, care, abia acum începe monstruozitatea cazului, a fost auzită de vecini ţipând că este omorâtă, exact în jurul orei 4.00 dimineaţa, când poliţia era la poartă. Dacă este adevărat, iar procurorul de caz a decis neintervenţia, politiştii şi acest procuror trebuie demişi urgent. Nu există nicio explicaţie logică, juridică şi umană pentru neintervenţie, decât dacă avem de-a face cu psihopaţi, pentru care viaţa umană nu valorează nimic. De aceea nu pot să mă reţin în a nu corela acest caz odios, cu decizia recentă a unei instanţe, în care judecătoarea a acuzat unui abuz domestic şi a umilit victima[1].
De asemenea judecătorii care au eliberat proxeneţii în cazul uluitor de trafic de minori de la Ţăndărei. Ce fel de judecători pot face aşa ceva? Ce educaţie juridică avem privind cauzele cu minori, cauzele cu victime ale traumelor şi abuzurilor pentru judecători care nu fac nişte distincţii minimale? Cum educăm judecătorii să priceapă când avem de-a face inclusiv cu abuz emoţional flagrant, care poate duce chiar la sinuciderea victimei şi care, întotdeauna, duce la stres post-traumatic? Cum băgăm empatia în psihopaţi? Nu putem. Psihopaţii, indiferent că sunt criminali, judecători, procurori sau poliţişti sunt incapabili structural să se pună în pielea celeilalte persoane, să imagineze emoţiile celeilalte persoane, în cazul de faţă disperarea, oroarea şi deznădejdea acestei fete de numai 15 ani abandonată de Statul Român dominat de psihopaţi în funcţii de conducere. Altă explicaţie nu am pentru monstruozitatea la care am asistat toţi astăzi.
De asemenea, nu pot să nu mă gândesc şi la scandalul imens din cazul Sorina Săcărin când, o procuroare care şi-a făcut meseria, deşi fără tactul necesar, a fost linşată public. Rezultatul ar putea fi exact acesta, de astăzi: frica procurorilor de a face intervenţii fără a se acoperi de 700 de hârtii. Avem însă o Constituţie, nişte legi şi nişte proceduri care spun clar că, atunci când este nevoie de înlăturarea unei primejdii privind viaţa sau integritatea fizică a unei persoane se poate intra în orice domiciliu, practic se suspendă garanţia constituţională a inviolabilităţii domiciliului. Într-o ţară civilizată, construită pe meritocraţie şi competenţă, acest caz probabil că nu ar fi existat. Într-o ţară civilizată viaţa oricărui om contează şi se implică toate autorităţile statului cu atribuţii în acel caz, chiar dacă mai mor 7 politişti până rezolvă, este meseria lor, vocaţia lor, obligaţia lor.
Trebuie să aflăm şi de ce nu a funcţionat STS cum trebuie, pentru că nu este prima oară. Având în vedere că platformele de sisteme informatice au fost făcute de firmele unor băieţi deştepţi care au fraudat statul cu miliarde de euro, şi care au creat un sistem de gaură neagră, pentru ca firmele lor să poată căpuşa pe termen lung bugetele publice, cred că este legitim să ne întrebăm cât de funcţional este sistemul STS şi dacă nu cumva trebuie schimbat radical şi în mod profesionist, cu proceduri de licitaţii transparente, firme internaţionale şi audit financiar la sânge. Să ne amintim şi de Hexipharma, cum au murit arşii noştri de la Colectiv, în spitalele româneşti igienizate cu apă chioară. Acelaşi sistem de gaură neagră pentru băieţii deştepţi afiliaţi la bani publici cu firme specializate în fraude. Corupţia din ţara asta este rampantă, nu ne putem interna în spitalele româneşti, decât dacă ne facem testamentul înainte şi declarăm pe proprie răspundere că suntem de acord să murim infectaţi şi nu putem suna la 112 decât dacă ne dăm acordul ca poliţia, STS-ul şi procurorii să bâjbâie bezmetic aproape o zi. Să fie liniştit sistemul că este acoperit de hârtii. Nimeni nu este vinovat, muriţi. Alexandra Măceşanu a murit pentru ca unii au violat legea, pretinzând că respectă legea. În aşteptarea unui mandat de percheziţie, inutil în caz de răpire sau potenţială crimă, o fată a murit ţipând disperată după ajutor.
Se încarcă comentariile...
