Viitorul după Charlie Hebdo. Care este pericolul pentru România

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ultimul număr din Charlie Hebdo s-a vândut în milioane de exemplare      FOTO: AP
Ultimul număr din Charlie Hebdo s-a vândut în milioane de exemplare      FOTO: AP

Islamofobia va fi şi mai mare şi mai periculoasă în Europa, în urma atacurilor teroriste de la redacţia Charlie Hebdo, atrag atenţia specialiştii. Până şi o societate mai „letargică“, precum cea românească, ar putea avea de suferit, însă posibilitatea atacurilor teroriste pe teritoriul românesc rămâne mică.

Magistraţii francezi vor da luni un verdict în cazul românului de 34 de ani arestat vineri în faţa unei moschei din Franţa, unde, înarmat cu un cuţit, a ameninţat cu moartea mai mulţi musulmani aflaţi în zonă. Bărbatul ar suferi de afecţiuni psihice potrivit investigaţiilor ce i-au fost făcute în acest weekend, a transmis Ministerul Afacerilor Externe.

Incidentul a avut loc în faţa Marii Moschei din Toulouse, iar Consulatul General al României la Marsilia s-a autosesizat cu privire la acest caz, unul dintr-o multitudine de incidente, unele mai grave decât altele, care au avut loc în Franţa în urma atacului terorist de la Charlie Hebdo. De altfel, serviciile secrete americane au şi avertizat, că este posibil ca atacurile teroriste din Europa să se intensifice, şi tocmai de aceea în ultima săptămână au avut loc arestări şi acţiuni de prevenire ale poliţiei în mai multe ţări europene precum Belgia, Spania şi Franţa.

Din fericire, până acum pe teritoriul României nu au fost alerte, chiar dacă suntem membri NATO, soldaţii români au luptat în teatrele de război din Irak şi Afganistan şi nu ducem lipsă de comunităţi musulmane. De exemplu, fostul ministru de Externe (2009-2012) Teodor Baconschi a portretizat comunitatea musulmană din România explicând că la noi, „Islamul se reduce la turco-tătarii dobrogeni, sunniţi, integraţi şi bine percepuţi, cărora li se adaugă expatriaţii din Orientul Mijlociu. Nu avem fricţiuni inter-religioase şi nici motive interne, locale, de islamofobie declarată“. 

La rândul său, scriitorul, filosoful, orientalistul şi traducătorul român Christian Tămaş crede că, “în prezent, pericolul ca România să devină ţinta unor atacuri teroriste îndreptate în mod intenţionat împotriva cetăţenilor români este extrem de mic. România nu a fost niciodată o putere colonială şi nu a căutat niciodată să dirijeze mai mult sau mai puţin făţiş soarta statelor musulmane rezultate după câştigarea independenţei de către acestea în anii următori încheierii celui de-al Doilea Război Mondial. În plus, românii au manifestat şi manifestă în continuare o atitudine de respect faţă de valorile şi simbolurile altor culturi, chiar dacă acestea sunt diferite de valorile şi simbolurile lor, iar trupele noastre angajate în operaţiuni militare în Irak şi Afganistan nu s-au întors cu mâinile pătate de sângele civililor musulmani din aceste ţări, catalogaţi cu cinism, în termenii războiului modern, drept „pagube colaterale”, a explicat expertul.

Întărirea măsurilor de securitate din statele occidentale vizate în mod direct de acţiunile jihadului militant, i¬-ar putea determina pe membrii acestuia să-şi dirijeze atacurile pe teritoriul altor ţări, mai puţin <<fortificate>>. Christian Tămaş Specialist în civilizaţie arabă

La rândul lui, profesorul de filosofie şi istoria religiilor Horia Pătraşcu spune că România nu este o ţintă la fel de atrăgătoare ca marile state occidentale fiindcă teroriştii „îşi regizează minuţios crimele şi preferă ca spectacolul morţii să se desfăşoare pe scenele mari ale lumii“. Practic, arată filosoful, unele ţări sunt mai importante decât altele şi unii oameni valorează mai mult pe piaţa teroristă decât alţii. „În al doilea rând, România nu are o tradiţie anti-islamică, paradoxal poate, căci «luptele cu turcii» ne-au format o bună parte din identitatea naţională. Cu toate astea, românii sunt mai puţin anti-musulmani decât francezii, grecii şi alţii. O altă raţiune ar fi scepticismul românesc, un fel de pacifism fiziologic, o lipsă naturală de înverşunare şi fanatism pe care unii gânditori au catalogat-o drept lipsă de vitalitate etc. Dacă e într-adevăr aşa, putem spune că lipsa de vitalitate are şi efecte pozitive, benefice”, a încheiat acesta.

În ce condiţii ar fi România în pericol

Totuşi, atrage atenţia profesorul Tămaş, nu putem spune că România este în afara oricărui pericol.  „Întărirea măsurilor de securitate din statele occidentale vizate în mod direct de acţiunile jihadului militant i-ar putea determina pe membrii şi pe adepţii acestuia să-şi dirijeze atacurile împotriva celor consideraţi de ei drept duşmani de moarte ai islamului, pe teritoriul altor ţări, mai puţin «fortificate», cum s-a şi întâmplat, de altfel, în ultimii ani, chiar extrem de aproape de graniţele noastre. Şi mă gândesc aici la atentatul cu bombă de la Burgas (Bulgaria), din 18 iulie 2012, a cărui ţintă a fost un grup de turişti israelieni”, a exemplificat expertul în civilizaţii orientale.

Până unde va ajunge islamofobia în Europa

Un alt pericol vine din răspândirea sentimentului tot mai accentuat de nesiguranţă şi respingere faţă de membrii comunităţilor musulmane, sentiment venit din partea cetăţenilor autohtoni ai statelor vizate de atacurile teroriste, atrag atenţia specialiştii. Astfel, Tămaş, unul dintre puţinii experţi în lumea arabă din mediul academic românesc, spune că „acest lucru ar putea duce la apariţia şi dezvoltarea radicalismului islamic până şi acolo unde el exista doar în stare latentă sau nu exista deloc”. Tămaş atrage atenţia asupra cercului vicios în care intră Europa şi care va duce la „un naţionalism de tipul celui promovat de partidele şi mişcările politice de extremă dreaptă“, iar populaţia din ţările vizate de atacuri teroriste nu va manifesta toleranţă la nesfârşit, având în vedere că atacurile s-ar putea amplifica.

După atentatul de la Charlie Hebdo, e de aşteptat o accentuare a sentimentului anti-islamic. Asta va pune presiune pe guverne - care vor finanţa consolidarea dispozitivelor de securitate la nivelul statelor-membre. Teodor Baconschi, Diplomat

„Războiul declarat de islamul radical Occidentului se axează, din punct de vedere strategico-tactic, pe două coordonate: una vizând lupta armată în «linia întâi», aşa cum se întâmplă în Irak, Afganistan, Siria şi, într-o mai mică măsură, în Libia şi în unele state africane, care are în vedere angajarea puterilor Occidentale în conflicte militare, şi o alta vizând destabilizarea lor din interior,  prin atentate îndreptate împotriva populaţiei civile şi prin generarea unui climat intern de nesiguranţă şi instabilitate. Ambele coordonate au drept scop, pe de o parte, erodarea imaginii simbolice a Occidentului şi ruinarea sa economică, iar pe de alta, plasarea islamului ca ideologie social-politică şi teocratică într-o poziţie pe care acesta nu a mai avut-o niciodată de la căderea Imperiului Otoman: aceea de jucător activ pe scena din ce în ce mai tulbure a lumii contemporane“, a explicat Tămaş.

El a mai spus că, în aceste condiţii, dacă se va instaura islamofobia ca sentiment general de respingere şi de ostracizare a comunităţilor musulmane, atunci va furniza şi mai mulţi luptători pentru jihad, „iar situaţia ar putea scăpa de sub control, mai ales în condiţiile noii repolarizări a lumii de astăzi în care poziţia dominantă economică, ideologică şi militară a Occidentului este din ce în ce mai contestată (şi contrabalansată) de state precum China şi Rusia”.

Ar fi binevenită sublinierea în mod repetat chiar de către liderii statelor europene a faptului că nimeni nu trebuie să identifice Islamul cu terorismul, după cum nici libertatea de exprimare cu excesele jurnaliştilor de la Charlie Hebdo. Horia Pătraşcu, profesor de filosofie şi istoria religiilor

Diplomatul Teodor Baconschi a explicat că, în Europa, nu există un islam omogen, pakistanezii din Marea Britanie, turcii din Germania şi magrebienii din Franţa având culturi şi grade de inserţie în societate diferite, însă europeanul mediu nu va fi atent la aceste nuanţe, spune el. „După atentatul de la Charlie Hebdo, e de aşteptat o accentuare a sentimentului anti-islamic. Asta va pune presiune pe guverne – care vor finanţa consolidarea dispozitivelor de securitate la nivelul statelor-membre. Văd că şi discursul referitor la modificarea guvernanţei Schegen a fost scos de la naftalină. Se înţelege însă că problema persistă. Musulmanii din UE au moschei, drepturi, cei mai mulţi deţin chiar şi cetăţenia statului unde trăiesc. Şi nu e democratic să criminalizezi grupuri etnice. Poate că o strategie a Comisiei Europene privind dialogul şi aprofundarea integrării musulmanilor ar face un pas înainte spre tratarea cauzelor care provoacă radicalizarea acestor imigranţi de a doua generaţie, care nu-şi găsesc locul”, a spus Baconschi.

Şi profesorul de filosofie Horia Pătraşcu se aşteaptă la o intensificare a sentimentelor islamofobe fiindcă nimeni nu face precizarea clară a delimitării terorismului de lumea musulmană. „Emoţia puternică stârnită de atacurile teroriste de la Charlie Hebdo are un substrat de identificare a terorismului cu Islamul, ceea ce este o eroare fundamentală. În acest context ar fi bine-venită sublinierea în mod repetat, chiar de către liderii statelor europene, în primul rând de către preşedintele Franţei, a faptului că nimeni nu trebuie să identifice islamul cu terorismul, după cum nici libertatea de exprimare cu excesele, violenţa de limbaj şi imagistică a jurnaliştilor de la Charlie Hebdo“, este de părere  Pătraşcu. ;

De ce nu poate fi desenat profetul Mahomed

Profesorul Tămaş a povestit că problema reprezentării grafice a lui Mahomed a fost dezbătută de-a lungul istoriei islamului şi a dat naştere la multe controverse. Deşi în Coran reprezentarea vizuală a Profetului nu este interzisă în mod explicit, în lumea musulmană există o serie de tradiţii care interzic cu desăvârşire nu numai reprezentarea grafică a lui Mahomed, ci orice reprezentare grafică a persoanelor. „O poziţie similară este prezentă şi în Tradiţia iudeo-creştină, unde Porunca a doua a Decalogului sună astfel: „Să nu-ţi faci chip cioplit, nici altă asemănare, nici să te închini lor.” Raţiunea, aşadar, care stă la baza faptului că majoritatea sunniţilor consideră că reprezentările grafice ale „profeţilor islamului”, în general (în rândul cărora se numără şi Moise şi Isus), şi a profetului Mahomed, în particular, ar trebui cu desăvârşire interzise este aceeaşi care a stat la baza celei de-a doua Porunci din Tradiţia noastră, şi anume descurajarea idolatriei şi, prin extensie, a păgânismului. Dacă islamul sunnit majoritar respinge acest gen de reprezentări grafice, îndeosebi pe acelea ale profetului, în islamul shi‘it de astăzi ele sunt însă destul de frecvente, chiar dacă în mod tradiţional sunt interzise“, a explicat Tămaş.

Educaţia religioasă în ţările musulmane

Spre deosebire de modul în care se predă Religia în ţările europene, explică profesorul Tămaş, educaţia religioasă la musulmani se bazează pe principiul separării cunoştinţelor considerate drept revelate, adică cele „predate” omului de către Dumnezeu în Coran (naqli), de cunoştinţele dobândite de om prin eforturi pur omeneşti (aqli).

Această separare între cele două forme de cunoştinţe „transformă principiile coranice în ritualuri şi coduri legale şi morale, generând o dificultate, chiar o imposibilitate în ceea ce priveşte punerea de acord a cunoaşterii ştiinţifice moderne cu viziunea islamică referitoare la lume aşa cum se întâmpla, de exemplu, în primele secole ale islamului.

musulmani moschee foto adevarul

Musulmani rugându-se într-o moschee   FOTO: Adevărul

Un rol important în educaţia religioasă îi este rezervat predării Coranului prin intermediul metodei tradiţionale a învăţării pe de rost şi a psalmodierii încă de la vârsta de 5 ani, Coranul fiind considerat bază a oricărei cunoaşteri şi ghid absolut în îndrumarea şi determinarea comportamentului oricărui credincios musulman de-a lungul întregii sale vieţi“, a explicat Tămaş.

Filosoful Horia Pătraşcu arată că nicio religie nu este teroristă, ci că terorismul în sine este o religie. „De fapt, terorismul are o aparenţă religioasă, el nu îl leagă pe om de Dumnezeu, ci îl dezleagă, făcându-l să încalce una dintre poruncile fundamentale: să nu ucizi ! Cine transformă crima în vehicul către paradis este un descreierat, un bolnav mintal. De altfel, delirul religios este cunoscut în psihiatrie. El poate să se ascundă sub numele, cagula, burka oricărei religii – de fapt, credinţa lui este terorismul, indiferent că-şi spune creştin, musulman sau altfel“, a explicat Pătraşcu.

Orientalistul Christian Tămaş a explicat ce înseamnă, de fapt, să fii musulman. Înseamnă „să trăieşti constant în mjlocul unui univers guvernat de Coran, prezent prin toate mijloacele posibile, mergând de la imprimeuri pe veselă sau pe stofe şi până la mass-media, furnizează, dincolo de educaţia propriu-zisă, un climat constant marcat de prezenţa invizibilă a lui Dumnezeu, o simbioză divino-umană care modelează pregnant, fie şi în stare latentă, la nivel subliminal, orizontul interior al musulmanului“, a spus Tămaş.

El a explicat că toate aceste elemente, dar şi multe altele, „constituie o bază a luptei în apărarea lui Dumnezeu şi a comunităţii sale, care nu trebuie însă în mod obligatoriu să ia forma luptei armate, jihadul neconstituind din punct de vedere legal o obligativitate pentru toţi musulmanii, aşa cum este rugăciunea rituală, Postul din luna Ramadhan sau Marele Pelerinaj la Mecca. În ce-i priveşte pe jihadişti, aceste elemente le motivează însă acţiunile sacrificiale, dat fiind faptul că ei se consideră în război cu toţi cei pe care îi socotesc duşmani ai lui Dumnezeu şi ai valorilor comunităţii islamice, fie ei nemusulmani sau musulmani aliaţi cu «duşmanii» islamului. De aceea, pentru ei acţiunile violente şi sângeroase nu constituie acte de terorism, ci acte de război, ale unui război purtat după legile scrise şi nescrise ale islamului“.

Ce înseamnă „Jihad“

„Jihad“ are două înţelesuri, primul este cel pe care îl ştim cu toţii, de „război sfânt“, însă nu acesta este sensul original al cuvântului şi nici astăzi nu este considerat sensul principal al cuvântului. În realitate, „jihad“ înseamnă lupta cu tine însuţi pentru perfecţionarea conduitei morale şi spirituale. „Însă, odată cu radicalizarea continuă a multor societăţi musulmane, ideile de acest fel referitoare la cele două tipuri de jihad sunt viu contestate în cercurile islamiste, pentru care jihadul spiritual, «marele jihad» nu mai înseamnă aproape nimic“, a explicat profesorul Tămaş.


Armele teroriştilor care au atacat redacţia Charlie Hebdo, posibil să fi fost fabricate în România sau Bulgaria

Co-fondatorul revistei Charlie Hebdo: Caricaturile cu Profetul Mahomed au fost exagerate

Atentat terorist în Paris, Franţa. Masacru în redacţia Charlie Hebdo. 12 oameni au murit

Atentat terorist în Franţa: Charlie Hebdo, o ţintă predilectă a atacurilor islamiste din ultimii ani

Atentat terorist în Franţa. Zi de doliu naţional în Hexagon, moment de reculegere în Parlamentul European

Evenimente



Partenerii noștri

image
canal33.ro
Ultimele știri
Cele mai citite