VIDEO Testamentul lui Vadim: „Au tras în mine toţi nenorociţii. Sunt ca un arici monstruos“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În ultimul interviu pentru „Adevărul“, Vadim a vorbit despre cei 25 de ani petrecuţi în politica românească şi despre postumitatea sa.

În urmă cu un an, înainte de alegerile prezidenţiale, Corneliu Vadim Tudor ne-a acordat un amplu interviu. Fragmente din discuţie ar fi trebuit să facă parte din filmul documentar „Alegerile noastre“, produs de „Adevărul“ şi difuzat pe Prima TV în noiembrie 2014. Numai că „Tribunul“ s-a hotărât să candideze din nou la prezidenţiale, iar legile CNA-ului nu ne-au permis să difuzăm imagini cu el. Am regăsit interviul pe server. Fragmente din el au valoare de testament, dar sunt şi multe afirmaţii delirante. Este, cu siguranţă, ultimul interviu serios pe care l-a acordat Corneliu Vadim Tudor, un om care în ultimii ani a naufragiat în mocirla emisiunilor de scandal. Am vorbit cu Vadim despre România din capul său, o Românie mare pe care o elogia în discursuri xenofobe şi o Românie mică pe care o vedea, în ultimii ani, ca pe o jucărie a americanilor.

Adevărul: Aţi fost securist?
Eu vorbeam cu Iulian Vlad (n.r. – ultimul şef al Securităţii) cum vorbesc cu voi, pentru că aveam un nume. Publicasem nişte cărţi şi îmi permiteam să îi solicit lui Vlad tot felul de lucruri. I-am solicitat paşapoarte pentru prieteni de-ai mei, mari masoni. Dar securist n-am fost. Mor de râs, produceţi-mi o dovadă! Vorbeam cu securiştii pentru că securiştilor le era frică de noi, cronicarii sportivi. Eu scriam cronică de fotbal, iar securiştii voiau să ne mai îmbuneze faţă de Dinamo şi faţă de Victoria Bucureşti. Eu fiind stelist de mic.

Mason aţi fost?
N-am fost nici mason, cu toate că de multe ori mi s-a propus. Păi, toţi cârnăţarii şi berarii s-au băgat în masonerie. Fulgerică Bragadel – că eu l-am poreclit aşa – Gheorghe Florea ăla de la Bragadiru… ăla e şi el coleg cu Mozart, frate de ordin cu Bălcescu.

Aţi candidat de patru ori la Preşedinţie. De ce n-aţi câştigat? (n.r. – interviul era înainte de a cincea candidatură a lui Vadim)
În ’90-’92 a câştigat Iliescu pe un val de simpatie populară. Ţărăniştii veniseră cu duhul puşcăriilor în gură, cu moarte pentru moarte. S-a speriat lumea, lepădau gravidele! În ‘96, tot Iliescu a câştigat. Dar americanii, simţind că sunt vremuri tulburări, au zis: nu, învingător la puncte, behehe, domul Ţapu Emil şi Rona Hartner. În 2000, am câştigat eu. I-au dat lui Iliescu.

De ce?
A fost, poate, voinţa lui Dumnezeu. Poate m-a ferit de ceva mai rău, poate a ferit şi ţara, pentru că eu n-aş fi fost de acord cu bombardarea Iugoslaviei, în noaptea de Paşte, când soldaţii yankei scriau pe bombe „Happy Easter“. N-aş fi fost de acord nici cu atacarea Irakului. Eu am violenţă verbală, dar nu fizică. Ce violenţă puteam face, când eu nu omor o gâză?

Aţi spus că veţi guverna România cu mitraliera?
Nu, s-a scos din context la Pro TV, în stilul abject al lui Adrian Sârbu. Am spus chestia asta la Câmpia Turzii, pe locul unde se presupune că a fost ucis Mihai Viteazul. Am zis că, dacă nu se schimbă ceva în ţara asta, tare mi-e teamă că românii vor să li se guverneze ţara cu mitraliera.
N-am zis că voi face eu asta, ce, sunt nebun?

Tot în campania din 2000 aţi avut un discurs anti-european, pentru ca în 2009 să deveniţi europarlamentar…
Eu am fost ultimul care a înţeles necesitatea intrării în Uniunea Europeană, dar primul care a semnat toate documentele. Scrisoarea de la Snagov din septembrie ’95 eu am scris-o! Eu le-am spus membrilor din partidul meu „Bă, terminaţi cu prostiile! Un gol trebuie umplut. Nu e Uniunea Europeană, vin ruşii înapoi, ce Dumnezeu!? Tata a fost rănit la Odessa!“

Apogeul lui Vadim. Filmul alegerilor din anul 2000

„Românii îşi vor aduce aminte de mine aşa cum am fost poreclit: «Tribunul»“

După 2000, popularitatea dumneavoastră s-a prăbuşit
Păi, în 2004, americanii m-au luat din amonte. Nu m-au lăsat să mai ajung în finală. Şi au ajuns două caricaturi: Adrian Năstase şi Traian Băsescu. O ruşine! Dar, atunci, în 2004, a câştigat Adrian Năstase alegerile, să ştiţi. I-au dat lui Băsescu. În 2009, a câştigat Mircea Geoană, i-au dat tot lui Băsescu. Deci, România e colonie, asta voiam să spun.

Şi ce viitor are?
Ţara va supravieţui. Ţara e de o bogăţie extraordinară, de-aia îi dau târcoale toţi derbedeii ăştia şi a ajuns un iarmaroc al spionilor. La Roşia Montană sunt peste 800 de tone de aur.

Cum credeţi că îşi vor aminti oamenii de dumneavoastră peste 100 de ani?
Din cărţile mele. În clasa a VII-a se studiază două poezii din literatura contemporană: „O lume minunată“, de Mihai Constantinescu şi „Mulţumesc, iubită mamă“, de Vadim Tudor.  Nu mi-am terminat opera. Mulţumesc lui Dumnezeu că nu am mai intrat în Parlamentul European, era pierdere mare de timp, pentru că acum scriu. În fiecare zi scriu.

Dar, ca om politic cum îşi vor aminti?
Mergeţi cu mine pe stradă şi o să vedeţi că nimeni nu întoarce capul cu dispreţ, nu mă scuipă şi nu-mi zice vorbe grele. Din 15 şoferi de taxi cu care am mers – că mi-am vândut maşina – vreo 12 mi-au zis „Domnu Vadim, când veniţi la putere, daţi-mi mie plutonul de execuţie să-i împuşc p-ăştia! Asta e singura soluţie“. Românii îşi vor aduce aminte de mine aşa cum am fost poreclit nu de-ai mei sau de mine însumi: „Tribunul“. Mulţumesc lui Dumnezeu că am rezistat până acum cu o mie de săgeţi în spate. Au tras în mine toţi nenorociţii.Sunt ca un arici monstruos.


 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite