VIDEO Greşelile de pilotaj care au dus la mari dezastre în istoria aviaţiei
0Pilotul este omul de care depind vieţile tuturor pasagerilor, într-un avion. Pentru a ajunge la manşă, acesta are nevoie de sute de ore de zbor pe simulator şi o stăpânire de site care să ducă spre perfecţiune. Pregătirea acestor oameni este ireproşabilă iar greşelile se doresc a fi aproape nule.
Din păcate, sunt momente când cei care sunt la cârma aeronavelor greşesc şi pot produce adevărate catastrofe aviatice. Ultima dintre ele este cea în care şi-a pierdut viaţa preşedintele Poloniei, Lech Kaczynski. „Din câte se pare, pilotul nu ar fi apreciat direct distanţa dintre relief şi apropierea de pistă”, este una din primele concluzii, ale experţilor.
Mai citiţi şi:
VIDEO Lech Walesa are dubii: „Pilotul este posibil să fi acţionat la indicaţiile cuiva"
VIDEO Duşmanii aviaţiei, de la condiţii meteo la terorişti
Accidente aviatice / avioane care s-au prăbuşit în ultimii ani
Aparatul, un TU-154, nu a avut probleme tehnice, deşi avea o vechime de aproape 20 de ani. „Chiar dacă vorbim de un Tupolev, acesta rămâne un aparat foarte sigur”, a fost de părere Magomed Tolboev, fost pilot. Redirec’ionarea aeronavei către un aeroport militar a ridicat mari semne de întrebare, mergându-se până la ideea unui atentat.
Fără îndoială, aceasta este cea mai mare tragedie din istoria aeronauticii poloneze, în catastrofa de la Smolensk, în Rusia, pierzându-şi viaţa, pe lângă preşedintele Poloniei, alţi 96 de oameni, dintre care 88 făceau parte din delegaţia oficială a acestei ţări, care urma să ajungă la Katin, pentru comemorarea celor 22.000 de ofiţeri polonezi ucişi în 1940 din ordinul lui Stalin.
Doi analişti consideră că mai importantă decât ancheta oficială este ceea ce vor crede oamenii despre accidentul de sâmbătă, din Rusia, în care au murit preşedintele Poloniei, soţia acestuia şi alţii 88 de oficiali polonezi.
"Chiar dacă se va confirma ipoteza privind o eroare de pilotaj, vor exista mereu voci care vor susţine că a fost mâna KGB-ului care l-a ucis pe Kaczynski", a spus redactorul şef al revistei "Russia in World Affairs", Fiodor Lukianov.
Iată, mai jos, o serie de evenimente legate de greşeli de pilotaj, fie că a fost vorba de aprecieri greşite ale distanţelor, fenomenelor meteo sau alte cauze. Istoricul unor astfel de catastrofe este destul de mare, din păcate. O secundă de neatenţie, o comandă greşită sau o problemă de coordonare a oamenilor din cabină a dus la mari dezastre în istoria aeronauticii, după cum precizează şi Andrei Cristea în „Mari catastrofe aviatice ale secolului 20”.
Accident similar şi cu o aeronavă Tarom
Tragedia aviatică de la Smolensk readuce în memorie un eveniment similar, în care a fost implicat un avion românesc. În 1980, pilotul Paul Mitu a reuşit să amerizeze în Atlantic cu un aparat Tupolev-154, similar aeronavei prezidenţiale poloneze.
Avionul, aparţinând companiei Tarom, trebuia să aterizeze pe aeroportul din Nouadhibou, de pe coastele Mauritaniei.
La bord se aflau 180 de marinari care lucrau pe pescadoarele româneşti din Oceanul Atlantic. Din cauza defectării echipamentului de dirijare ILS (Instrument Landing System), echipajul a ratat aterizarea pe pistă. Pilotul a fost forţat astfel să amerizeze în Atlantic. Impactul cu apa a fost devastator, aeronava rupându-se în două.
În mod miraculos, în urma accidentului, au fost răniţi doar doi membri ai echipajului. Salvatorii au găsit pe unul dintre scaunele din spate ale avionului un pasager mort.
Catastrofele aviatice sunt greu de uitat, deoarece numărul victimelor este mare şi există puţini supravieţuitori sau chiar deloc. Citiţi aici despre accidentele aviatice din utlimii trei ani.
Două greşeli de pilotaj pe avioane de tip Caravelle
19 ianuarie 1960. Un avion de tip Caravelle al companiei scandinave „SAS” făcea legătura între Copenhaga şi Cairo, în acea perioadă zborurile având mai multe escale pe o astfel de cursă. Un tronson a fost cel dintre Istanbul şi Ankara. Pilotul a primit raportul meteo, a decolat, şi a ajuns în zona aeroportului din Ankara, acolo unde o puternică furtună a cuprins aria aerogării.
Comandantul aeronavei nu a semnalat furtuna şi nici faptul că s-a produs o schimbare a direcţiei vântului în zona în care se afla avionul. Cu zece kilometri înainte de aterizare, comandantul a omis câteva secunde supravegherea ratei de coborâre şi a altitudinii de siguranţă, deşi avea la bord trei indicatoare care-i furnizau date privitoare la acest lucru. Inevitabil, aparatul Caravelle a luat contact cu solul. Au murit atunci 42 de persoane.
4 septembrie 1963. O cursă a companiei „Swissair”, cu 80 de pasageri la bord, făcea legătura între Zurich şi Roma, cu escală la Geneva. Aparatul, un Caravelle, a decolat pe o ceaţă densă, după ce, în prealabil, comandantul s-a asigurat că poate executa manevrele necesare pentru a putea să părăsească aeroportul din Zurich.
Avionul a intrat pe pistă, a rulat aproape doi kilometri, după care s-a întors la locul de start şi a decolat. Comandantul a dorit să vadă cum se prezenta suprafaţa şi să se asigure că pista se află în condiţii perfecte pentru decolare. Tragedia a început încă din timpul pregătirii decolării. Unul din cauciucuri ale trenului de aterizare a cedat, chiar în timpul rulajului de verificare, însă comandantul aeronavei nu a sesizat acest lucru.
Pilotul a ridicat avionul de la sol, fără să-şi dea seama că s-a confruntat cu o mare problemă încă de pe primii metri ai pistei. Între timp, anvelopa spartă a luat foc, iar escamotarea trenului de aterizare, imediat după decolare, a introdus sursa de incendiu în gondolă, astfel că focul din zonă s-a extins imediat. După numai şase minute de zbor, aeronava de tip Caracvelle a început să piardă înălţime şi a căzut în flăcări lângă localitatea Durranaesh, la 30 de kilometri de aeroport.
Furat de „ferestre”, a dus la moarte 80 de oameni
29 februarie 1964. Avionul „Britania 312” efectua cursa Londra – Innsbruck. Comandantul companiei „British Eagle Int.” a gafat şi acest lucru a costat vieţile altor 80 de pasageri. La două ore de la decolare, aeronava a ajuns în zona aeroportului de destinaţie. Planul de zbor depus de echipaj prevedea un zbor pe căile aeriene, după instrumentele de bord. Contacul cu solul a funcţionat normal şi pilotul a avut posibilitatea de a colabora perfect cu toţi controlorii de trafic.
Unele „ferestre” din aria Alpilor l-au făcut pe comandant să facă o schimbare în planul stabilit iniţial. Pilotul a cerut să treacă la zborul la vedere, hotărâre ce s-a dovedit a fi catastrofală în momentul în care acesta a renunţat la zborul instrumental. Omul de la manşă a menţinut aparatul în stratul de nori, în coborâre spre Innsbruck, raportând, pe rând, 3.600, 3.300 şi tre mii de metri faţă de sol, după care nu a mai răspuns în conversaţia cu turneul de control. Apelul radio s-a întrerupt brusc.
Epava avionului de tip „Britania 312” a fost găsită după aproape 20 de ore de căutări pe panta estică a muntelui Glungezer, la 2.600 de metri altitudine, aproape de vârf. Resturile aparatului aeronavei au coborât aproape jumătate de kilometru, într-o avalanşă care s-a declanşat imediat pe panta muntelui. În aceste condiţii, operaţiunile de salvare au fost aproape inutile. Rezultatul a fost dezastruos: în urma acestei greşeli de pilotaj au murit 80 de pasageri.
Cinci minute fatale pentru 23 de pasageri
2 iunie 1983. Un aparat DC-9, cu 46 de pasageri la bord, a decolat de la Dallas cu destinaţia Toronto. În timp ce se afla deasupra oraşului Cowington, la bordul avionului s-a produs un incendiu, în grupul sanitar din spate. Focul nu a putut fi stins cu mijloacele de la bord, pilotul a cerut imediat aprobarea de aterizare pentru aeroportul din Cincinnati.
În aceste condiţii, controlul traficului aerian a condus aeronava, în procedură de urgenţă, cu prioritate maximă în toate zonele de zbor. Alerta declanşată la aeroport a făcut ca toate echipajele aflate la sol să fie gata de intervenţie imediată, însă catastrofa s-a produs. Avionul a ars în mai puţin de 120 de secunde. 23 de pasageri nu au putut să scape din aeronavă, în timp ce alţi 16 au fost răniţi, trei dintre aceştia foarte grav.
Comandatul aeronavei a avut şansa de a evita dezastrul. Greşeala pilotului a fost aceea că, deşi se afla foarte aproape de un alt aeroport, Louisville, unde ar fi putut ateriza în condiţii similare de urgenţă, acesta a redirecţionat aparatul spre Cincinnati, pierzând cinci minute salvatoare pentru cei 23 de pasageri care au murit în incendiu.
Şi piloţii-secunzi pot cauza dezastre
17 ianuarie 1988. 137 de pasageri au luat loc la bordul unui avion de tipul „Tupolev-154”, aparat care urma să facă legătura între Moscova şi Krasnovodsk. Zborul a decurs fără probleme pe timpul nopţii, aterizarea urmând să fie înainte de răsăritul soarelui. După aproape cinci ore din cursă, comandantul aeronavei TU-154 a decis ca secundul său să execute manevrele de aterizare, prima de acest gen pe timp de noapte pentru adjunct. Condiţiile meteo erau favorabile pentru aşa ceva, mai ales că luna plină favoriza o vizibilitate foarte bună.
Hotărârea comandantului s-a hotărât a fi greşită, deoarece copilotul nu a fost pregătit să ducă aparatul la sol. Secundul a accentuat rata de coborâre a aeronavei pe ultima parte a traiectoriei de zbor şi a „scăpat” avionul de la câţiva metri. Acest lucru a însemnat un contact foarte dur cu pista, 11 pasageri pierzându-şi viaţa şi alţi 16 fiind transportaţi de urgenţă la spital, dintre care patru aflându-se în stare foarte critică.
31 martie 1995. Un avion „Airbus 310” efectua cursa Tarom 371, Bucureşti – Bruxelles. La două minute de la decolare, în jurul orei 9.00, la 20 de kilometri de Capitală, în zona localităţii Baloteşti, avionul a intrat în picaj. Toţi pasagerii, trei americani, un francez, doi spanioli, un thailandez, zece români şi 32 de belgieni, printre care şi doi copii, precum şi toţi membrii echipajului şi-au pierdut viaţa.
Una din cauzele oficiale ale uneia dintre cele mai controversate anchete din istoria aviaticii româneşti au fost defecţiunea la motoare (tracţiune asimetrică). S-a dat publicităţii faptul că prăbuşirea aparatului s-ar fi datorat şi incapacităţii medicale a pilotului comandant, survenită în timpul zborului, şi comenzile insuficiente efectuate de către copilot în condiţiile apariţiei primilor doi factori.
25 ianuarie 2010. Un avion al Ethiopian Airlines a căzut în Marea Mediterană la scurt timp de la decolarea de pe aeroportul din Beirut, Liban, notează BBC.
Echipele de căutare au recuperat 34 de cadavre din cei 90 de pasageri aflaţi la bordul avionului. Printre pasagerii morţi s-au găsit şi doi copii, cel puţin şase persoane erau de origine etiopieni, iar un altul era canadian. Unele dintre cadavre erau imposibil de recunoscut din cauza impactului, astfel că este nevoie de teste de ADN pentru a le putea identifica.
Şi băutura poate ucide
Cauza unor astfel de tragedii a fost, din păcate, consumul excesiv de alcool. Pe 3 ianuarie 1961, pilotul unui avion finlandez DC-3, care transporta 25 de persoane la bord, a început procedurile de aterizare pe aeroportul din Vaasa. Era ora 6.00 dimineaţa. Pilotul se urcase în cabina de comandă venind direct de la o petrecere care se prelungise aproape toată noaptea.
Înainte de decolare, copilotul a spus că este obosit şi că a consumat alcool şi că nu va zbura, lucru pe care ar fi trebuit să-l facă şi căpitanul aeronavei. Nu a fost însă aşa... Într-un viraj, în tur de pistă, aparatul DC-3 a intrat în limită de viteză şi s-a angajat în vrie, astfel că altitudinea mică nu a mai permis redresarea avionului, care s-a prăbuşit la zece kilometri de aeroport, în localitatea finlandeză Koivalahti.
Piloţii-teorişti care au dărâmat World Trade Center
Atentatele de la 11 septembrie 2001 au fost o serie de atacuri sinucigaşe coordonate de Al-Qaeda împotriva Statelor Unite. În dimineaţa acelei zile, 19 terorişti Al-Qaeda au deturnat patru avioane comerciale de pasageri aparţinând liniilor „American Airlines”.
Teroriştii au preluat controlul avioanelor, prăbuşind două dintre ele în Turnurile Gemene ale World Trade Center din New York, omorând toate persoanele de la bord şi mulţi alţi oameni care lucrau în clădiri. Ambele clădiri s-au prăbuşit în decurs de două ore, distrugând şi avariind şi alte clădiri din jur.
Teroriştii au prăbuşit un al treilea avion în clădirea Pentagon din Arlington, Virginia, lângă Washington, D.C. Al patrulea avion s-a prăbuşit pe o câmpie de lângă Shanksville în zona rurală a statului Pennsylvania, după ce unii dintre pasageri şi membrii echipajului au încercat să recâştige controlul avionului, pe care teroriştii îl îndreptaseră spre Washington, Nu au existat supravieţuitori ai zborurilor.
În total, în urma atacurilor au murit 2.993 de oameni, inclusiv teroriştii. Majoritatea covârşitoare ale celor morţi erau civili, inclusiv cetăţeni din 90 de ţări. În plus, moartea de cancer pulmonar a cel puţin a unei persoane a fost considerată de un medic legist a fi cauzată de expunerea la praful ridicat în urma prăbuşirii World Trade Center.
Statele Unite au răspuns la aceste atacuri lansând un „Război împotriva terorismului”, invadând Afganistanul pentru a înlătura de la putere regimul dictatorial al Talibanilor, care adăpostea terorişti al-Qaeda, şi adoptând legea USA PATRIOT Act. Multe alte ţări şi-au întărit şi ele legislaţia antiteroristă şi au extins puterile forţelor de aplicare a legii.
Acţiunile acestor piloţi-kamikaze au dus la unul din cele mai mari dezastre din istoria aviaţiei mondiale. Alături de greşelile provocate, de-a lungul anilor, de comandanţii diverselor companii aeriene, aceştia au ucis, deliberat, sute de oameni în aer.
În timp, măsurile de securitate, atât în aer cât şi în aerogări, s-au intensificat, dorindu-se evitarea unor astfel de dezastre. Din păcate, chiar dacă sunt în scădere, erorile de pilotaj rămân în actualitate.
Se încarcă comentariile...
