VIDEO EXCLUSIV (II). Sorin Ovidiu Vîntu: „În puşcărie m-am întâlnit cu păgubiţi FNI. M-au salutat cu respect“

Sorin Ovidiu Vîntu: „Pot gândi şi la Jilava bine-mersi”

Deşi abia a ieşit din închisoare şi mai are încă două dosare grele pe rol, Sorin Ovidiu Vîntu spune că vrea să ajungă din nou numărul unu, folosindu-se de aceleaşi practici cu care a scandalizat România în ultimii 25 de ani.

Ştiri pe aceeaşi temă

„Adevărul“ vă prezintă astăzi partea a doua a interviului cu Sorin Ovidiu Vîntu, în care omul de afaceri recent eliberat din închisoare vorbeşte despre războiul său cu Traian Băsescu, despre condiţiile din puşcărie şi despre apusul marilor afacerişti ai tranziţiei.

Articolul face parte din campania „25 de ani de capitalism“, în cadrul căreia ziarul „Adevărul“ va publica, pe parcursul acestei luni, mai multe interviuri şi portrete ale oamenilor de afaceri care au influenţat evoluţia României în ultimul sfert de secol.

„Adevărul“: Într-un document WikiLeaks, Ambasada Americii făcea, prin 2007, un inventar al celor mai influenţi oameni din România. Majoritatea au ajuns la închisoare, inclusiv dumneavoastră.
Sorin Ovidiu Vîntu: Faptul că am ajuns la închisoare, iubitule, nu înseamnă că sunt mai prost decât înainte.

Mai puţin influent…
Defineşte influenţa.

Acum aveţi un blog, atunci aveaţi o televiziune, de fapt un trust întreg.
Prietene, nu stau acuma să fac o inventariere, să definesc acele cauze care au condus către situaţia de astăzi. Vin doar şi spun următorul lucru: capitalul autohton într-o colonie nu este acceptabil. Dacă mata stai şi te uiţi, nu oamenii influenţi, ci tot ceea ce a însemnat om de afaceri în România a fost eliminat. Tot ce a fost centru de putere economică, financiară a fost eliminat. Evident că asta este în baza unei strategii. Pe un teren gol îţi construieşti mai uşor o casă. E mai scump să-ţi iei un teren cu o casă pe el, să dărâmi casa şi să faci alta. E mai ieftin să o faci de la zero. De aceea, tot ce a fost om de afaceri român care a încercat să acumuleze capital, să se transforme dintr-un combinator în om de afaceri, a fost anihilat. Nimănui nu i-a convenit ca în România un număr de oameni să se ridice şi să acumuleze mai mult decât alţii. Şi să devină centre de putere, putere economică. Puterea economică atrage după sine şi putere politică, indiscutabil. N-a convenit acest lucru şi atunci, rând pe rând, am fost eliminaţi. Unii vor rămâne eliminaţi, eu vă garantez că n-o să fiu eliminat. Nutrim o antipatie reciprocă, eu şi anumiţi băieţi din America, antipatie care se va manifesta şi peste 20 de ani, sperând că voi supravieţui.

Afaceriştii anihilaţi despre care vorbiţi au ajuns la închisoare, în primul rând, din cauza ilegalităţilor pe care le-au comis.
Nimeni nu şi-a făcut averea cinstit. E o realitate, din nefericire pentru România. Păi, dumneata crezi că e posibil să-ţi faci o avere de 100 de milioane de euro în câţiva ani, pornind de la nimic? Dacă te cheamă Bill Gates sau descoperi serul cancerului - da, dar altfel nu faci.

Asistăm la sfârşitul unei epoci? Se termină capitalismul de cumetrie?
Nuuu! Când vreodată?

Păi le-aţi transmis politicienilor, pe blog, să se pregătească pentru că vor ajunge toţi la închisoare.
Dragii mei, puşcăria este un loc înfiorător. Prin câteva elemente: pe timpul ăsta e un frig… Dacă stai afară la minus zece grade, eşti OK. La aceeaşi temperatură, dacă ai intrat într-o celulă d-aia, eşti mort. Este un tip de frig sideral, abisal. Nu mai spun de mâncare, după foie gras şi după lobster parcă nu prea merge fasolea cu cârnaţi, aia făcută la ghium. Nu mai spun de apă, dai drumul la chiuvetă şi îţi curge apă cu mormoloci. Jumătate din puşcăriaşi sunt bolnavi de stomac din cauza apei. Stau câte 15 într-o cămăruţă, e imposibil din 15 să nu se băşească unul la o oră. Şi aşa mai departe. Sfatul meu a fost „bă dobitocilor care conduceţi ţara, mai băgaţi nişte bani ca să fie căldură şi apă rece, că o s-ajungeţi şi voi aici“. Deci, a fost la caterincă, am vrut să reclam condiţiile de acolo, dar fără să fac pe reclamagiul.

De asta spuneam de sfârşitul capitalismului de cumetrie, pentru că încep tot mai mulţi să ajungă acolo.
Băi, puştiule, stai mă puţin că eu n-am murit, mă, băiatule. Am trecut puţin p-acolo, dar n-am murit. Vă voi scandaliza în acelaşi mod şi mai departe, îmi pare rău pentru voi. În orice domeniu în care eu am intrat am ajuns numărul unu într-o perioadă de timp relativ scurtă. Voi ajunge numărul unu iarăşi! Nu ştiu în ce domeniu, că încă nu m-am decis. Stai să văd cu problemele de sănătate cum stau. Dar oricum vă depăşesc foarte repede.

Mai are rost?
E o chestiune de orgoliu, nimic altceva. Adică nu concep ca o gaşcă de neica nimeni să fie deasupra mea. Asta-i tot. Când între inteligenţa mea şi inteligenţa lor este o prăpastie, cum să-i las pe ei să stea pe pisc, se poate? (n.r. - izbucneşte în râs). E un mod de viaţă, lăsând gluma la o parte. E un mod de viaţă. Atâta ştiu să fac. Ştiu să fac bani şi să-i împart, altceva nu ştiu să fac.

Întrebarea e dacă, trecând prin închisoare şi văzând că statul s-a întărit, veţi mai face acelaşi gen de afaceri.
Puştiule, am început cu piaţa de capital, am ajuns în foarte scurt timp numărul unu din Europa de Est, cu primul mall financiar autentic din Europa de Est. Am intrat în media, v-am învăţat să faceţi presă, am ajuns numărul unu într-un an de zile. Fac tot timpul altceva.

Dumneavoastră ne-aţi spus mai devreme că aţi făcut o mulţime de lucruri pentru care meritaţi să ajungeţi la închisoare. Veţi mai face astfel de lucruri?
Am devenit numărul unu prin inteligenţă excepţională şi printr-o capacitate de muncă inimaginabilă. Nu prin furt, nu prin asasinate.  

Dar aţi făcut parte din bancul de piranha despre care spuneaţi că a devorat România.
Auzi, puştiu’, eu n-am furat statul niciodată. N-am luat cinci bani de la statul român. Eu am fost condamnat pentru că s-a presupus că l-am şantajat pe unul ca Ghiţă, o canalie, pentru 150.000 de euro. Până la urmă s-a dovedit că nu e vorba de niciun şantaj, ci de ameninţări. Şi am mai fost condamnat pentru că s-a dovedit că am sprijinit un prieten (n.r. – Popa Nicolae). L-am sprijinit, dar nu în afara legilor. Asta nu înseamnă furt de la stat. M-am plictisit de indivizi care mă înjură fără să aibă habar cine sunt şi de ce mă înjură. Mă înjuraţi că aşa vreţi voi, să fiţi sănătoşi. Vă înjur şi eu la rândul meu, am capacitatea să o fac şi mult mai colorat, şi mai aplicat decât voi.

Aţi făcut ilegalităţi în ăştia 25 de ani. Veţi mai face?
Da, evident. Cum să nu fac? Capacitatea mea creatoare este infinită.

Nu vă e frică de DNA?
De ce să-mi fie frică? Treaba mea este să-mi fac banii şi treaba lor este să mă prindă, fiecare cu problema lui. Dragul meu prieten, îmi pare rău pentru voi, sunt un caz pierdut pentru societate.

Deci nu credeţi că aceşti oameni îmbogăţiţi în capitalismul sălbatic din ultimii 25 de ani se vor schimba odată cu întărirea justiţiei.
Noi suntem aşa cum suntem. Voi sunteţi aşa cum sunteţi. Cei care vor veni vor fi aşa cum îi creşteţi. Uitaţi de mediul de afaceri românesc. El se va mai ridica, probabil, peste 20-30 de ani, când România îşi va relua stăpânirea asupra bunurilor ei. Până atunci, voi sunteţi o colonie.

Sunteţi diferit de la un moment la altul. Uneori foarte cinic, alteori foarte atent cu imaginea dumneavoastră.
Ştii ceva? Mi se fâlfâie de imaginea mea. Crezi că-mi pasă ce credeţi voi despre mine?

Vă enervaţi mereu când vi se spune că aţi furat statul.
De aia m-am şi enervat că m-au băgat ăştia la puşcărie. M-au acuzat de ce n-am făcut! Bagă-mă pentru ce-am făcut! (n.r. - izbucneşte în râs)

Aţi întâlnit în închisoare oameni care au pierdut bani la FNI?
Da, au fost.

Nu v-au înjurat?
Nu şi-a permis niciunul. M-au salutat cu respect. Şi le-am explicat cum să facă să nu mai piardă bani la instituţii de genul ăsta.

Ar mai funcţiona un joc piramidal în România de astăzi?
Fără discuţie. Lăcomia şi prostia în România s-au înzecit, nu s-au diminuat.

„Am intrat într-o bătălie contra lui Băsescu. M-a învins. Punct“

La începutul discuţiei (n.r. – prima parte a interviului a apărut în ediţia de ieri) spuneaţi că aţi fi putut pleca din România. De ce n-aţi făcut-o?
Pentru că îmi iubesc ţara.

Asta e o lozincă…
Alooo, lozincă o fi pentru unu’ ca tine, nu pentru unu’ ca mine. Sunt crescut în comunism, nene! Toţi cei care am crescut pe vremea aceea suntem patrioţi. Ni s-a băgat cu pipeta, pe venă, pe molecule. Noi chiar ne iubim ţara. De-aia eu nu am plecat. De-aia în loc să-mi iau o insulă în Bahamas am acceptat să suport autoritatea nedreaptă, în opinia mea, a statului român.

Ce înseamnă pentru dumneavoastră „îmi iubesc ţara“?
Simplu, dacă intră ungurul sau rusul peste mine în ţară, deschid chepengul de la maşină... cum se cheamă aia? Trapa, deschid trapa de la maşină şi pun o mitralieră acolo. Şi ies şi eu pe stradă. Aşa se manifestă pentru mine dragostea de ţară. Că nu mă pot duce cu căruciorul, mă duc cu maşina. Asta înseamnă că îmi iubesc ţara. Adică, accept să fiu condus de unul ca Băsescu. Îl înjur, mă bagă pe la puşcării, să fie sănătos! Dar nu accept să fiu condus de Ivan. Dacă vine Ivan să mă conducă, îmi pun pe trapă o mitralieră şi trag. Asta înseamnă să-mi iubesc ţara.

Ce-aţi făcut pentru România, ţara asta pe care o iubiţi?
Ceea ce am crezut eu.

Filantrop n-aţi fost…
Nici nu sunt. N-am cerut de pomană, n-am dat de pomană. În schimb, v-am întors destule. Vouă, tuturor, numai că unii au perceput, alţii nu. Hai să spunem că v-am redat conceptul de excelenţă. Vă voi readuce în creier conceptul de elită. Asta fac eu pentru voi, în felul meu.

V-aţi păcălit la aceste alegeri, mizând pe Victor Ponta.
Nu m-am păcălit, m-a şocat ce s-a întâmplat. Nu mă aşteptam ca un număr atât de mare de români să-mi împărtăşească gândurile.

Dar aţi scris vă veţi vota cu Ponta...
Dragul meu, detest clasa politică în totalitatea ei, la asta mă refer. Am spus că votez cu Ponta în ciuda tuturor tarelor pe care le are, în ideea că ar putea sprijini refacerea PNL-ului prin Tăriceanu. Pentru că rahatul ăsta – noul PNL – e o glumă.

Deci v-a încântat votul antisistem?
Da, da, da. Sistemul politic românesc trebuie schimbat. Aproape toată naţia română gândeşte la fel, asta m-a încântat. M-a şocat, nu mă aşteptam.

Cum vedeţi posibilă schimbarea sistemului?
Nu sunt eu deşteptul naţiei. Eu am conştientizat, la fel ca mare parte din populaţia României, că trebuie schimbat sistemul. Nu pot să spun cum să o faci. Trebuie să vină un grup de oameni deştepţi care s-o facă. În primul rând, o cercetare sociologică asupra acestei naţii. Preşedintele ales al României, vizavi de care am o rezervă majoră, dar aştept câteva luni să-l văd ce gândeşte şi ce face, trebuie să vadă care sunt trendurile acestei societăţi, ce vor românii, încotro se îndreaptă. E nevoie de nişte cercetări serioase ca să vedem cărei tip de naţie se adresează politicianul. S-a văzut că politicienii nu ştiu nimic, habar nu au de nimic. S-a văzut că oamenii care cred că au ceva în cap, printre care mă număr şi eu cu modestie, s-au înşelat major.

Aţi mizat pe doi pierzători la ultimele alegeri.
Nu dragul meu, n-am mizat. În primul caz am vrut să-l răstorn pe Băsescu, considerând că e un rău uriaş pentru ţară, lucru care s-a dovedit a fi corect.

Mulţi spun că are şi el un aport la întărirea statului.
Recunosc cu sinceritate şi meritele pe care le are acest om. Are şi nişte merite şi s-a dovedit a fi bărbat de stat, chiar dacă a apreciat greşit poziţia statului în raport cu cetăţeanul. Totuşi, omul acesta s-a comportat ca un bărbat de stat şi sunt convins că va fi liderul Opoziţiei.

Regretaţi că aţi avut atunci acea întâlnire cu Geoană, despre care s-a spus că a decis alegerile?
Niciodată nu voi vorbi despre discuţiile mele cu oameni politici sau oameni de afaceri importanţi, nu mă apuc de făcut turnătorii, nu sunt genul. Ceea ce s-a întâmplat între mine şi Geoană, asta este între mine şi Geoană. Nu este pentru public. Ce vă pot spune e că, în ciuda valului care s-a creat, Geoană nu a pierdut alegerile din pricina acelei vizite. Nici măcar din pricina reacţiei cretine pe care a avut-o când l-a agresat Băsescu cu povestea asta. A pierdut alegerile pentru că în luna mai s-a dus la ruşi fără să spună nimănui nimic. De aceea a pierdut alegerile. Nu ar fi avut loc acea dezbatere şi acea acuză dacă domnul Geoană nu s-ar fi dus ca prostul la ruşi fără să spună nimănui. Cât despre Băsescu, am considerat că pentru mine, ca cetăţean, domnul Băsescu îmi face rău. De aceea, cu tot ce am avut, am intrat într-o bătălie împotriva lui Băsescu. M-a învins. Punct. A fost ceea ce am crezut eu că pot da înapoi naţiei române. Am conştientizat că este rău şi am încercat să schimb.

Poate v-aţi gândit că într-o Românie fără Băsescu nu mai riscaţi să ajungeţi la închisoare.
Voi apreciaţi greşit stările de spirit prin care trec eu. Mie îmi este egal că am fost la închisoare. Fie că am fost acolo, fie că am fost aici, eu oricum nu ies din casă decât foarte rar. Mie îmi este egal unde stau şi unde gândesc. Pot gândi şi la Jilava bine mersi, pot gândi şi la mine la Otopeni, şi aici (n.r. – în vila din Dorobanţi). La mine nu are importanţă, eu nu sunt un tip mobil, motricitatea mea este extrem de redusă. De ce simţiţi nevoia să jubilaţi întruna că am făcut puşcărie? Nu mă afectaţi.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările