VIDEO „Am coşmaruri“: poveşti de pe front cu doi militari români. Cum e să fii copil de trupă în Al Doilea Război Mondial şi militar sub comandă NATO

„Am coşmaruri“: poveşti de pe front cu doi militari români. Cum e să fi copil de trupă în Al Doilea Război Mondial şi militar sub comandă NATO

„Adevărul“ prezintă poveştile a doi luptători care au slujit sub drapelul României. Primul este generalul Marin Lungu, copilul-erou din cel de-al Doilea Război Mondial, medaliat de mai multe personalităţi militare ale momentului. Pe celălalt îl cheamă George Conţ şi a luptat în mai multe teatre de operaţii în care a fost trimisă Armata Română după finalizarea Războiului Rece.

Ştiri pe aceeaşi temă

Caporal la 9 ani: „Am coşmaruri, îmi apar scene de război“

Marin Lungu (82 de ani) s-a înrolat încă de la 7 ani copil de trupă pe lângă Regimentul 40 din cadrul Diviziei a 9-a de infanterie Mărăşeşti de la Medgidia, judeţul Constanţa. A fost pe front participând, alături de mai vârstnicii săi camarazi, la eliberarea de sub ocupaţia nazistă a României, Ungariei şi Cehoslovaciei. 
 
Şi trebuie precizat că nu a fost folosit în misiuni de rutină, ajutătoare sau „la gospodărie“, ci a fost trimis în spatele frontului, în complicate şi periculoase misiuni de cercetare. A descoperit mai multe depozite de muniţii ale naziştilor şi a trimis date exacte despre  mişcările de trupe ale inamicului. 
 
În final, a fost luat prizonier şi a stat o bună perioadă de timp într-un lagăr nazist. În fine, pe 5 mai 1945, războiul s-a terminat, dar pentru copilul de trupă Marin Lungu calvarul a continuat. Cu mari probleme de vorbire, a fost eliberat din lagăr mai mult mort decât viu şi, cu puţin noroc, a ajuns într-un sanatoriu de recuperare al Comitetul Internaţional al Crucii Roşii. 

Pus pe picioare, a fost trimis în ţară cu Divizia Tudor Vladimirescu aflată în retragere. Sute de kilometri, drumul de întoarcere Brno-Bucureşti l-a parcurs mai mult pe jos. A fost medaliat cu cele mai mari distincţii militare: „Bărbaţie şi Credinţă“, „Crucea Serviciului Credincios“, „Medalia Serviciului Credincios“ şi „Virtutea Militară de Razboi“ clasă a II-a, cea mai înaltă decoraţie acordată în timp de război corpului soldaţilor. Mai apoi, a urmat cariera militară.
 
Generalul Marin Lungu ne-a mărturisit că nu i-a fost frică pe front până în clipa în care a căzut în mâinile naziştilor. Acel moment îl bântuie şi în coşmarurile care, atenţie, au debutat după ce a împlinit şaizeci şi ceva de ani. 
   

Cu arma la cap: „Ne-au trecut gloanţe pe deasupra capului“

La diferenţă de peste cincizeci de ani, George Conţ (51 de ani) a fost unul dintre primii militari români care au plecat să lupte în afara graniţelor ţării după cel de-al Doilea Război Mondial, în Africa, Europa sau Asia. 

A participat la trei misiuni: în Angola, Albania şi Bosnia Herţegovina. Povesteşte calm cum i-a fost teamă atunci când glonţele i-au trecut pe lângă cap, la propriu, de vreo două ori, cum a dormit cu AKM-ul sub saltea, gata să-l folosească în orice moment. 
 
Ororile războiului l-au îngrozit. A văzut „ura omului faţă de om“, foametea prin care treceau copiii africani, care mâncau resturi de mâncare din noroi şi a stat cu ochii în patru după vietăţi letale ca scorpionii sau cobrele.  Este mândru că a luptat sub steagul României şi sub comanda ONU, OSCE sau NATO, însă marea sa dezamăgire este că sistemul militar nu îi mai bagă în seamă şi refuză să se mai folosească de pregătirea lor temeinică după încetarea activităţii.
 
.
citeste totul despre: