Victimele violenţei: sub aripa justiţiei sau a agresorului? De ce nu eliberează judecătorii ordine de restricţie

Victimele violenţei: sub aripa justiţiei sau a agresorului? De ce nu eliberează judecătorii ordine de restricţie

Singurul mecanism legislativ care le poate proteja pe victime şi anume ordinul de protecţie a fost eliberat pentru mai puţin de jumătate dintre persoanele care l-au cerut.

În România, victimele violenţei domestice sunt lăsate de autorităţi la mâna agresorului, fără apărare. Aşa arată un studiu recent în care este subliniat faptul că singurul mecanism legislativ care le poate proteja pe victime şi anume ordinul de protecţie (sau de restricţie cum mai este cunoscut) a fost eliberat pentru mai puţin de jumătate dintre persoanele care l-au cerut.

Ştiri pe aceeaşi temă

Realitate cruntă pentru victimele violenţei domestice din România! Ordinul de protecţie, adică instrumentul legislativ care ar trebui să le protejeze de agresori, uneori chiar salvându-le viaţa, a fost eliberat doar pentru jumătate dintre persoanele care l-au solicitat în primă instanţă. Cel puţin aşa arată un raport publicat de Agenţia Naţională de Egalitate de Şanse între Femei şi Bărbaţi (ANES) şi Reţeaua pentru Prevenirea şi Combaterea Violenţei Împotriva Femeilor (VIF).

Concret, în perioada 2012 -2016, la instanţele de judecată s-au depus în total 15.313 de cereri de emitere a unor ordine de protecţie în condiţiile în care, anual, se înregistrează aproximativ 20.000 de cazuri de victime ale violenţei domestice. Dintre plângerile depuse, mai puţin de jumătate (43%) au fost admise de judecători, subliniază documentul citat. Motivul? „Incompetenţa sistemului judiciar, dar şi faptul că victimele îşi retrag de multe ori plângerea de teamă că vor fi ucise. Nu trebuie uitate nici constrângerile societăţii şi rudelor de a nu destrăma spaţiul familial chiar dacă acesta este un coşmar”, susţin experţii.

Incompetenţa justiţiei lasă femeile pradă agresorilor

Judecătorul Cristi Danileţ explică că sunt situaţii în care emiterea ordinului de restricţie poate fi întârziată din cauza unor conjuncturi de procedură, iar pentru victimă, orice zi petrecută cu abuzatorul în casă îi poate fi fatală. „În multe cazuri, victimele îşi retrag plângerea, deci nu mai există sesizare. În aceste condiţii, instanţele judecătoreşti nu au posibilitatea de a emite un ordin de protecţie. Însă, trebuie să luăm în considerare faptul că în majoritatea cazurilor, victima violenţei domestice stă în acelaşi cămin cu agresorul, or, dacă ea vede că instanţele tărăgănează chiar şi 7-8 zile decizia, atunci femeia îşi va retrage plângerea de teama de a nu fi agresată din nou sau chiar ucisă. De exemplu, dacă sesizarea este făcută miercuri sau joi, sunt şanse mari ca ordinul să fie eliberat de abia săptămâna următoare pentru că intervine weekendul“, arată magistratul.

Judecătorul a mai precizat că un alt obstacol semnificativ este neputinţa victimei de a strânge probele la dosar, dar şi indiferenţa autorităţilor. „Afirmaţiile victimei nu sunt îndeajuns, fiind necesare şi alte probe precum sesizarea la poliţie, un certificat medico-legal sau găsirea de martori. Aici este mai difcil de găsit soluţii pentru că, din păcate, oamenii nu se implică. Constatăm că violenţa domestică reprezintă pentru societatea românească o chestiune tolerabilă şi că permisivitatea faţă de acest fenomen se regăseşte şi în limbajul popular, de aici şi zicala «Bătaia e ruptă din rai». Sunt situaţii în nici măcar poliţia nu intervine chiar dacă legislaţia din România prevede faptul că orice persoană, inclusiv cadrele din poliţie din oficiu,  pot face sesizare cu privire la comiterea unui act de violenţă“, explică judecătorul Cristi Danileţ.

De aceeaşi părere este şi Cristina Horia, preşedintele unei fundaţii dedicată ajutorării victimelor violenţei în familie. „Dacă o victimă nu merge la medic imediat după ce a fost agresată, aceasta riscă să nu mai primească certificatul medico-legal, pentru că urmele violenţelor fizice se diminuează. Din nefericire, sunt cazuri în care unei femei, care tocmai a fost victima unui abuz, îi este imposibil, psihologic vorbind, să reacţioneze, astfel încât să meargă imediat la spital pentru a primi acest certificat şi la poliţie pentru a depune plângere. De asemenea, victimelor le este foarte dificil să găsească martori pentru proces dat fiind de cele mai multe ori, rudele şi prietenii aleg să nu se implice pentru că le este teamă de agresor“.

Principala cauză rămâne frica

Aceasta consideră, însă, că principalul obstacol în recâştigarea siguranţei şi libertăţii de către victime este propria lor frică faţă de atacator. „Femeilor le este frică să ia măsuri împotriva agresorului de teamă să fie omorâte. Acest sentiment a fost alimentat şi de mass-media care a promovat cazuri în care victimele au fost ucise, chiar şi după ce le-a fost emis ordinal de protecţie şi atunci, evident că s-a instalat o stare de teamă“.

Cristina Horia a subliniat faptul că femeile din mediul rural sunt şi mai vulnerabile în faţa acestui fenomen, accesul la justiţie şi la informaţiile necesare fiind cu mult limitat.

Cifrele reprezintă doar vârful aisbergului

La rândul ei, Diana Neaga, lector universitar, doctor în studii de gen, afirmă că raportul nu reflectă nici pe departe amploarea fenomenului de violenţă domestică. „Statisticile prezintă mai degrabă vârful aisbergului, adică sunt doar situaţiile din evidenţa poliţiei“, este de părere Neaga.

Aceasta spune că sunt cazuri în care şi poliţiştii le îndeamnă pe victime să nu depună plângere penală. „Femeile ajung la poliţie doar în cazul în care vorbim de violenţe extreme, când se tem pentru viaţa lor sau pentru viaţa copiilor, agresorul în cauză fiind unul foarte violent. Însă, şi atunci când ajung la poliţie, există situaţii în care oamenii legii le descurajează pe femei să depună plângere penală şi să îşi ia un certificat medico-legal.“

De ce evită judecătorii să dea ordine de restricţie

Pe de altă parte, specialistul criminolog Dan Antonescu a explicat, pentru „Adevărul”, de ce judecătorii au emis, în ultimii ani, foarte puţine ordine de restricţie. „Deşi prevederile legii încearcă să ţină pasul cu legislaţia europeană, gândirea, inerţia din sistemul judiciar, la toate nivelurile, este încă tributară conceptelor vechi. Mulţi încă nu acceptă ideea ca cineva să fie îndepărtat din casa lui pentru că, de pildă, şi-a bătut nevasta şi că aceasta are nevoie de un ordin de restricţie pentru îndepărtarea acestuia din locuinţă”, a declarat Dan Antonescu.

Specialistul mai atrage atenţia asupra unui aspect: cererile pentru emiterea ordinelor de restricţie se judecă rapid, iar judecătorii nu au timp să analizeze foarte bine probele. De aici şi reticenţa unor magistraţi. „Au fost şi situaţii în care unii au profitat de astfel de ordine de restricţie, inventând agresiuni. Ulterior, ordinul a fost folosit în instanţă, de pildă, pentru obţinerea custodiei copiilor. De aici şi reticenţa unor instanţe de a da ordine de restricţii. Prin natura lor, aceste solicitări se analizează cu celeritate, iar judecătorii nu au timpul necesar să verifice foarte bine cele afirmate”, mai spune specialistul. ;

 Ce este Ordinul de protecţie

Ordinul de protecţie există în legislaţia din România din anul 2012, ca măsură temporară de protejare a victimelor violenţei împotriva săvârşirii de noi agresiuni de către un membru al familiei. Prin ordinul de protecţie emis la cererea victimei violenţei domestice, judecătorii pot impune agresorilor măsuri precum: interzicerea contactului cu victima, evacuarea din locuinţa comună, păstrarea unei distanţe minime faţă de victimă (de regulă, 150 de metri), recomandarea de a participa la programe de consiliere psihologică sau de dezalcoolizare, obligaţia de a preda armele pe care le deţine. Măsurile au caracter provizoriu, de maximum 6 luni şi pot fi prelungite prin depunerea unei noi cereri.

„Mă ameninţa cu moartea de faţă cu poliţiştii“

Poliţiştii au fost acuzaţi de multe ori că nu intervin eficient pentru a rezolva cazurile în care ordinele de restricţie obţinute de româncele abuzate sunt încălcate. Cel mai recent caz semnalat vine din Adjud, judeţul Vrancea. O femeie, mamă a doi copii, susţine că trăieşte un adevărat calvar din cauza soţului ei, cu care se află în proces de divorţ. Femeia în vârstă de 41 de ani spune că bărbatul este extrem de violent şi are probleme mari cu alcoolul. Recent, după 16 ani de teroare sub acelaşi acoperiş, femeia a intentat proces de divorţ.

În 2016, printr-o sentinţă civilă, soţului ei i s-a emis ordin de restricţie, care a expirat în iunie 2017. Imediat după ce femeia a rămas fără protecţie, bărbatul şi-a reluat comportamentul agresiv. Din acest motiv, femeia a cerut şi a obţinut un nou ordin judecătoresc. „Am stat mai multe zile la centrul maternal, cu cei doi copii. Am introdus din nou cerere pentru ordin de protecţie, pe care l-am obţinut şi comunicat Poliţiei din Adjud, care era obligată să-i pună în vedere soţului cu care sunt în divorţ condiţiile. Ordinul spune că nu are voie să se apropie la 150 de metri de casă, nici de copii şi nici să sune la telefon. Nu s-a întâmplat, iar acesta mi-a spart geamurile de la garsoniera în care locuim în urmă cu câteva zile. De frică, am fost nevoită să dorm la o vecină. Dimineaţă l-am găsit dormind în casa mea şi am chemat poliţia. În loc să-l aresteze, m-au luat pe mine la sediu pentru declaraţii, iar el mă ameninţa cu moartea de faţă cu poliţiştii“, ne-a declarat femeia din Adjud, care a dorit să-şi păstreze anonimatul.

Potrivit femeii, bărbatul nu este violent doar cu ea, fiind cunoscut ca o persoană cu antecedente în Adjud. Pe fondul alcoolului, a bătut crunt un bărbat, dar a scăpat doar cu amendă. Femeii îi este frică că într-o zi ar putea fi omorâtă dacă nu se intervine, de acea a apelat la sprijinul unui avocat. „Ori organele de politie nu cunosc Legea 217/2003, ori sunt rău intenţionate sau incompetente. Conform acestei legi, poliţiştii pot lua măsuri de îndată ce ordinul este încălcat. În sensul să sesizeze procurorul despre încălcarea dispoziţiilor hotărârii şi să dispună eventual o amendă penala ori chiar arestarea celui care a încălcat ordinul. Se pare ca în acest caz trebuie să aşteptăm ca victima sa fie în continuare agresată sau să fie ucisă pentru ca poliţia să ia măsurile necesare“, a declarat avocatul Ana Viorica Puşcaşu. Reprezentanţii Poliţiei Adjud nu au trimis până acum un punct de vedere, deşi reporterii „Adevărul“ au cerut acum o săptămână o reacţie faţă de situaţia semnalată.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările