Plouă cu invitaţii la discutarea „situaţiei explozive“ din România. Departamentul de stat. Institutul Cultural al Diplomaţiei din Berlin. Unii din Londra care se preocupă de viitoarea preşedinţie a UE din care ei tocmai ies – nu că i-ar preocupa realmente, dar aoleo!, ajunge la români, ai căror diplomaţi sunt inepţi, ai căror liderii sunt hoţi (au furat lacuri, hoteluri, case, alegeri etc.), mai au şi ţigani (care nu stau acasă la ei) şi aşa mai departe.

Harta acestor discuţii e vagă şi nu arată decît unde au agitatorii români cunoştinţe pe care le conving să organizeze ceva.

Organizatorii fac ce pot să fie obiectivi. În primul rînd, mă invită pe mine, sau pe alţii ca mine.

Vezi, însă, că eu nu mă duc. Dacă îmi asum acasă bombardarea cu rahat, principala producţie zilele astea a unei opoziţii care se remarcă mai ales prin producţia de trolli (activişti care scriu pe Internet M…, Scroafa, Dar-ar pesta porcină în voi şi alte asemenea „banalităţi“) e pentru că acasă lumea are nevoie şi de o voce altfel. M-aş bucura să fie mai multe, dar nu toţi oamenii cu gîndire normală au forţa, curajul şi accesul la mass media, aşa încît – ce să-i faci – acasă trebuie să fac ce am mai făcut, să arăt ce e normal, un act de mare disidenţă la români, ieri ca şi azi.

Dar la mahalaua asta externă eu nu particip. Pentru că e dăunătoare indiferent ce spunem sau cine merge acolo, nu e decît o formă de a sabota barca noastră comună (mai ales a voastră, că eu nu am nevoie de o poziţie oficială ca să colind lumea pe invitaţiile altora, să consult pentru guverne de pe toate continentele, să fac săli pline la lansările cărţilor mele la Harvard, ca şi la Kiev sau în Mexico City). Am însă nevoie de o ţară a mea despre care să pot marginal măcar vorbi de bine, să spun (ceea ce corespunde adevărului): Da, diplomaţia noastră are mulţi piloşi, dar e per ansamblu profesionistă, se va descurca cu preşedinţia UE. Da, liderii noştri sunt cam profitori din natură, cam traseişti şi cam mărginiţi, dar dacă nu îi intrebi cîte case şi iazuri au sunt urbani, pro-europeni, ospitalieri chiar şi se vor descurca cu preşedinţia UE.

Dar sunteţi corupţi. Da, aşa e! Mie-mi spuneţi? Dar suntem mai puţin ipocriţi decît occidentalii şi suntem mai puţini corupţi decît am fost – iată că Bulgaria şi Croaţia au trecut în urma noastră pe fapte (ce să mai spun de Eurobarometru, unde mita a căzut mult sub 10 la sută). Croaţia a intrat în UE cu probleme similare nouă, dar fără MCV (numai Monica M. s-a agitat să-i încalţe). De ce? Pentru că şi-au cunoscut interesul şi au opus un front unit cînd a venit vorba de asta, şi cum nemţii au o slăbiciune pentru ei (chestie de alianţă în al Doilea Război Mondial), au reuşit. Bulgaria nu a băgat nici un oficial în puşcărie, nu ca noi – optsprezece miniştri, şi preşedinţia lor UE a fost un succes. Borisov, un fost bodyguard, a vorbit bulgăreşte cu translator şi nu a zis nimeni în Europa că e dobitoc, nu ştie nici o limbă, şi bulgara lui e precară etc. Puteţi citi pagina lor de încheiere, completă cu documentar şi listă de realizări, aici.

Ce mă enervează în invitaţiile pe care le primesc zilele astea e referinţa la preşedinţia voastră europeană (nu e a mea, am declinat orice rol în ea, ce să fac, predau primăvara viitoare, şi am oricum treburile mele), punerea ei în discuţie. Vor fi capabili românii? Ei? Ca şi la kompromatul plătit tot de ai noştri la Corina Creţu în 2016, cînd unii erau aşa de psihopaţi încît credeau că poate fi debarcat un comisar în funcţie ca să fie pus Dacian după ce pleacă de la guvernare.

Corina e vreun geniu? Lasă, nu-mi răspundeţi. Dar pînă la urmă s-a descurcat. Aud că s-a descurcat chiar onorabil. Nu ne-am făcut degeaba de rîs?

Şi voi o să vă descurcaţi. Dacă cooperaţi, dacă vă aduceţi aminte că sunteţi în Europa pentru că un corupt, dar unul deştept, Hrebenciuc, a instrumentalizat o unire a tuturor partidelor în jurul integrării (Snagov 1996 şi mai departe), alţi pesedişti au preluat negocierile de la CDR şi au spus la Bruxelles că ne ţinem toate angajamentele, nu s-a schimbat nimic în anul 2000, şi tot aşa. În loc să încercaţi să trîntiţi guvernul lună după lună pînă în ianuarie sau să cereţi chiar voi la cancelariile europene să vă ia preşedinţia, cooperaţi la ea! E mai productiv decît bătaia cu jandarmii sau organizat ziua şi diversiunea, sau acuzat că forţe străine finanţează manifestaţii. Ce, sunteţi copii? Ce forţe străine şi ce mai e străin în Europa unită? Dacă tatăl lui Tianu Burduja, celebru bancher din cercul unei bănci securiste la al cărei decont am plătit cu toţii şi rezident pe Coasta de Azur, îi dă bani lui fiu-su, şi el ajută pe unul cu o rulotă din Piaţa Victoriei, asta e finanţare din exterior? Dacă Poliţeanu ia bani de pe la vreo fundaţie europeană liberală din Bucureşti, asta e finanţare din exterior? Nu aveţi ce face? Spun încă o dată, pentru cine nu e surd: marile ONG-uri româneşti, acelea vechi la a căror naştere fundaţia Soros a contribuit (mai mult acum 15-20 de ani, dar nu numai), adică SAR, APADOR, CRJ, nu sunt cele care organizează manifestaţiile astea. Nu există granturi Soros pentru vreo manifestaţie de la Bucureşti şi nici unul din grupurile lui Poliţeanu nu are bani de la Soros, deşi au încercat să capete (fără succes, deocamdată). Zău, trebuie să vă dea omul explicaţii, şi la unii şi la alţii, la nivel de grădiniţă.

Nu Soros vă sapă şi nu e duşmanul vostru, şi nici Putin nu se ocupă momentan, că nu are de ce, prea îi faceţi voi treaba. O ţară europeană care se bate singură în piept şi strigă „Suntem mai răi ca bulgarii, luaţi-ne preşedinţia UE!“ nu are nevoie de duşmani din exterior.

Îşi este sieşi cel mai rău duşman.

Philadelphia, 12 septembrie 2018

Îi puteţi trimite comentariile dvs. autorului pe România Curată