Unii îşi unesc deja forţele împotriva viitoarelor tragedii planetare. Noi ne concentrăm pe dezbaterea privind linguriţele de unică folosinţă

Suntem singurii în Europa care se înfundă cu nădejde, chiar cu patimă în dezbaterea despre folosirea, pe timp de pandemie, a linguriţelor de unică folosinţă în cadrul practicilor bisericeşti.

Pe fond, este o chestiune  minoră care ţine de procedurile elementare de igienă (cunoscute sau necunoscute unei categorii de personal), ca să nu mai vorbim de regulile speciale de protecţie impuse peste tot în lume şi care, datorită reacţie urzicate a sfinţilor părinţi, a devenit mai importantă decât priorităţile prezente şi viitoare de securitate naţională. Mă rog,  e treaba BOR ce decide, că prin asta îşi dovedeşte caracterul său autocefal.  Şi mai e şi treaba guvernului român ce va face pe mai departe, pus cum este în situaţia delicată de a-şi crea o posibilă inamiciţie în rândul slujitorilor Domnului, mai ales când pluteşte deja în aer mirosul greu al viitoarei campanii electorale.

Specific naţional, veţi spune. Aşa e, aşa a fost şi aşa va fi.

Dar asta nu e (sau, cel puţin, nu ar trebui să fie) şi o tristă explicaţie pentru deconectarea societăţii noastre de le ceea ce constituie marile teme de dezbatere privind urgenţele imediate ale unei lumi care, brusc, şi-a dat seama de amploarea fenomenelor adverse care se combină într-o ameninţare majoră, multi-stratificată şi care deja se manifestă în multe zone ale lumii. De unde acest dezinteres?

Vi se pare normal că aceste discuţii care sunt foarte aprinse, de cele mai multe ori contradictorii pe plan global, implicând specialişti din toate domeniile de cercetare, nu sunt preluate în societatea românească sau, cum ar fi absolut necesar, nu vă sunt prezentate în primul rând de liderii politici, de parlamentari, de membri ai guvernului, asta chiar dacă ar fi putut citi o parte din aceste texte traduse în limba română?

Iată o asemenea problemă urgentă, aş spune din ce în ce mai urgentă şi semnificativă pentru viitorul imediat. Este atât de importantă încât ea este studiată ca prioritate strategică de către mai multe guverne responsabile şi instituţii internaţionale care o tratează deja ca pe o ameninţare globală de securitate. Este vorba efectele globale la nivel economic şi social ale schimbărilor climatice care, cum veţi vedea, aduc foarte aproape "apariţia unor perioade de căldură şi umiditate care depăşesc limitele toleranţei umane".

Primul avertisment în acest sens este conţinut într-un studiu de referinţă, publicat în luna ianuarie 2019 şi realizat de un grup de specialişti ai Organizaţiei Internaţionale a Muncii în care se preciza că : "temperaturile de peste 39 grade Celsius pot ucide. Dar chiar dacă nu se produc victime, asemenea temperaturi pot face ca oamenii să fie incapabil să muncească sau ritmul de muncă să fie redus...Mai ales lucrătorii mai în vârstă au on rezistenţă redusă la nivele înalte de căldură. Cu toate acestea, ei reprezintă un segment din ce în ce mai mare la forţei de muncă, o consecinţă firească a fenomenului de îmbătrânire. Iar fenomenul de încălzire poate fi unul dintre multiplii factori care pot provoca migraţiile de populaţie. Până în 2030, se preconizează că se va pierde anual aproximativ 2% sau chiar mai mult din totalul orelor lucrate la nivel global, fie din cauza faptului că este prea frig, fie din cauza faptului că se impune un ritm mai încet al activităţii. Căldura devine din ce în ce mai mult un obstacol în activitatea economică. ...Chiar dacă de dovedeşte posibil ca, până la finele acestui secol, încălzirea globală să fie limitată la 1,5% peste nivelul perioadei pre-industriale, pierderile financiare cumulate datorate stresului provocat de căldură este poriectat la nivelul de 2.400 miliarde $  la orizontul anului 2030".

Celulele de analiză strategică din câteva ţări ale lumii au luat foarte în serios avertismentul şi au cerut din ce în ce mai multe modele de evoluţie, în continuarea celui realizat deja din 2017 de cercetătorii de la MIT care ajungeau la conluzia că, pe baza evoluţiilor climatice din acel moment, puteau preconiza că, până în anul 2100, "efectele mortale cele mai grave ale încălzirii climatice se nasc din combinaţia între temperaturi înalte şi umiditate extremă, pe un index de măsurare ralizat prin citrea a ceea ce se numeşte wet-bulb temperature. Asta reflectă capacitatea umezelii să se evapore, mecanism necesar pentru ca trupoul omenesc să-şi poată menţine o temperatură internă prin intermediul evaporării sudorii. Peste o temperatură de 35 grade Celsius, corpul omenesc nu se mai poate auto-răci suficient pentru a putea supravieţui mai mult decât câteva ore".

Harta: unde va fi prea cald pentru a putea trăi, până în 2100

Sunt condiţii care pot afecta profund oameni care trăiesc în zone pentru care nimeni nu ar fi putut să prevadă un asemenea sceanriu, iar analiştii de risc se concentrează pe realizarea de proiecţii bazate pe apariţia frecventă de temperaturi ridicate, fie pe combinaţia între căldură extremă şi grad foarte înalt de umiditate, scenarii din ce în ce mai posibile datorită derglările climatice din ce în ce mai intense şi frecvente şi violente. care pot ameninţa însăşi suprevieţuirea speciei umane în unele zone ale planetei,: mai aprecis în zone de risc din Asia, Africa, Australia, America de Nord, America de Sud, inclusiv câteva zone de pe coasta de sud a SUA. şi Golful Persic  

Un studiu extrem de complet a apărut acum două zile în Science Advances sub semnătura lui Colin Raymond, Tom Matthews şi Radley M.Horton. Iar observaţia de la care pleacă analiza lor este că, în condiţiile în care proiecţii anterioare spuneau că fenomene cu temperaturi "wet-bulb" peste 35 grade Celsius care marchează limita superioară a rezistenţei fiziologice a corpului omenesc urmau să apară doar de la jumătatea seco. XXI, în anume zone de coastă subtropicale  fenomene de acest tip s-au dublat în frecvenţă din 1975 încoace. Aveţi aici harta stabilită de ei în analiza pe care o puteţi accesa integral aici.

Ce fac acum echipele de analişti? După cum spuneam, au cerut unor colective multidisciplinare să realizeze din ce în ce mai multe modele de evoluţie în funcţie de scenarii diverse, analizând consecinţe asupra climatului general, evoluţiei sociale, demografiei, pieţelor muncii şi capacităţii de rezilienţă a forţei de muncă active în raport cu grupe de vârstă. Mai departe, se analizează acum diverse propuneri legislative privind reorganizarea pieţelor muncii în diverse sectoare, cele mai afectate în orice sceanriu de criză de acest gen: este vorba despre peste 1 miliard de persoane care lucează în agriculură şi alte zeci de milioane din sectoare industriale de risc din ţările sărace şi curs de dezvoltare, dar şi din cele mediu dezvoltate sau chiar din ţările bogate care au o proporţie mare sau foarte mare de lucrători de peste 50 de ani.

Vor urma foarte intense dezbateri, inclusiv la nivelulul instituţiilor europene şi uneor parlamente naţionale asupra noilor "modele de prevenţie care să prevină dezmembrării economice şi sociale" aşa cum se intitulează un studiu confidenţial elaborat de un asemnea foarte discret colectiv de prognoză. Nu avem aşa ceva deoarece am rămas blocaţi în discuţii minore ca asta cu linguriţa, consumând timp, energii şi creând perdele de fum care obturează aproape complet, din varii interese electorale, celaltă perspectivă, cea a supravieţuirii decente pe timp de post-panemie şi în aşteptarea problemelor a căror sosire deja se anunţă ca inevitabilă.