Un mesaj pentru România de ziua ei

Dragă domnişoară - mai ai mult până la statutul de doamnă -, m-am gândit să-ţi scriu aceste rânduri, acum, de ziua ta. De-a lungul timpului am trecut prin toate stările posibile alături de tine: fericire, frustrare, încăpăţânare, uitare, lamentare, dor, trădare.

Am dorit sa fug cât mai departe de tine, însă, de fiecare dată m-am întors, habar n-am din ce motive, deşi m-am simţit trădat, minţit şi folosit. Poate sunt masochist, cum spunea cineva. Poate suntem toţi masochişti?! Mă întreb - oare cine are nevoie mai mult de celălalt ? Nu pot să răspund la întrebare.

Probabil voi pleca din nou, însă sunt convins că mă voi întoarce de fiecare dată şi nu pot explica de ce!? Deşi sunt dezamăgit de comportamentul tău, există ceva care mă atrage tot timpul la tine.

De multe ori te-am asimilat unei piţipoance, care miroase a transpiraţie, se rujează, se parfumează şi iese  la mall. Altă dată,  te-am văzut la jazz la Gărâna şi atunci mi-ai plăcut, erai în cizme de cauciuc şi miroseai a munte. Sunt diferenţe mari de atitudine şi asta mă cam bulversează. Oamenii, în general, se sperie de tine, din cauza atitudinii pe care o ai câteodată. Deşi eşti o domnişoară, născută după `89, ai moştenit trăsăturile şi obiceiurile din perioada de dinainte, din păcate, uitând de bunicii şi străbunicii tăi. Şi educaţia pe care ai primit-o în primii ani, lasă de dorit, de multe ori mă gândesc că nu ai nici cei şapte ani de acasă. Şi, culmea, cu toate astea, eu îţi scriu un mesaj de ziua ta. Ce ciudat!

Nu înteleg multe din deciziile pe care le-ai luat, de-a lungul timpului. Poate ai fost influenţată de-a lungul timpului de oameni care nu ţi-au vrut binele, poate te-ai încrezut prea mult în oameni vicleni care au vrut să profite de tine. Acum eşti majoră şi se pare că faci aceleaşi greşeli.

Credeam c[ femeile se maturizează mai repede, însă se pare că nu este şi cazul tău. Eşti încă haotică şi instabilă, puerilă şi indecisă. Mi-e greu să înteleg câteodată ce vrei sau ce gândeşti. Nu ai nişte obiective clare şi nu ştiu spre ce te îndrepţi. Problema e că nici nu înţeleg ce vrei de la mine şi de ce mă amesteci şi pe mine în toată nebuloasa asta. Când ai devenit majoră, în 2007, m-am gândit că lucrurile o să se schimbe, că ţi-ai făcut alte prietene şi că o să înveţi de la ele. Am fost euforic în 2007, deşi nu eram lângă tine să simt această bucurie pe care ţi-a făcut-o bătrâna doamnă, Europa.

Mă gândeam că alături de ea şi de celelalte noi prietene, o să îţi fie mai uşor şi că ai multe de învăţat de la ele, că o să te schimbi radical în bine, că o să fii mai decentă, mai inteligentă, o sa devii o doamnă, cu stil, cu clasă. M-am înşelat.

Te comporţi la fel ca înainte de a împlinii 18 ani, ca înainte de 2007. Nu te-ai maturizat deloc, ba dimpotrivă, în unele chestii te comporţi ca şi înainte de 89. Şi, totuşi, eu am răbdare cu tine şi sunt optimist. Mă atrage ceva la tine, care mă face să sper. Poate sunt îndrăgostit şi nu-mi dau seama?! Dar mi-aş dori să văd ceva şi din partea ta. Adică ai dezamăgit atât de mulţi oameni, încât ar trebui să faci ceva pentru ei, să le demonstrezi că îţi pasă de ei. Pentru că ei sunt cei care contează şi pe care ar trebui să te sprijini. Ceilalţi, care spun că au grijă de tine sunt doar nişte demagogi, care au profitat de tine şi care încearcă să te folosească. Mă mir că nu ţi-ai dat seama până acum!?

Am fost cu tine la teatru, şi mi-a plăcut. Am ieşit în parc şi am citit împreună. Am mers la munte şi ne-am cărat cu bicicleta. Îmi place de tine când eşti aşa. De multe ori, însă, asculţi manele la maxim, în maşini scumpe, mănânci seminţe pe stradă sau ţipi şi înjuri isterică la oamenii din jur. De multe ori am auzit că te-ai dus pe la alte prietene pe care ţi le-ai făcut în 2007 şi le-ai furat din poşetă mici chestii, ceea ce a dus la un fel de excludere de-a ta din cercul lor de prietene. În sensul că, acum, eşti privită mai cu atenţie şi că nu te bucuri de valul acela de căldură, pe care ţi l-au arătat în 2007. De aceea mi-e frică câteodată de tine şi de ce poţi să arăţi. Să fug, nu e o soluţie.

O să încerc să te iau mai des la teatru să ascultăm muzică bună să citim, încercâd să te fac să înţelegi că nu e bine ce vezi la televizor şi că nu alea sunt modelele de urmat. De asemenea, o să încerc să mă întâlnesc pe la Bruxelles cu prietenele tale mai noi şi o să le rog să te ajute, să ne împărtăşească din experienţa lor şi să ne arate ce au făcut ele de au ajuns distinse doamne. Va fi destul de greu, însă, cred că şi tu îţi doreşti acelaşi lucru, doar că eşti prea bulversată să realizezi asta. Există în tine bunătate, candoare, înţelegere, altruism, frumuseţe şi, de aceea, meriţi să fii iubită şi meriţi ca lumea să se zbată pentru tine, meriţi să ţi se ofere ce e mai bun. Trebuie, însă, ca şi tu să îţi doreşti asta!

Îţi place ce vezi la colegele şi prietenele tale? Trebuie să faci eforturi ca să ajungi la nivelul lor, bineînţeles, ajutată de oamenii care cred în tine şi nu doar de cei ce vor să profite de naivitatea ta. Azi, împlineşti 24 de ani. Este o vârstă frumoasă la care poţi realiza multe. Anul viitor o să primeşti din nou o gramadă de bani de la doamna Europa. În ultimii şapte ani, ai cheltuit şi risipit pe prostii banii frumoşi pe care i-ai primit. Şi, mai mult decât atât, ai fost înşelată de multe ori de către oameni care s-au prezentat ca prieteni şi care cică îţi voiau binele. Să vedem dacă ai învăţat ceva din ultimii 7 ani.

În 2014, o să primeşti şi mai mulţi bani şi sper că nu îi mai arunci pe prostii şi să îi foloseşti eficient. În 2020, o să fii puţin peste 30 de ani şi sper să devii o femeie şi o doamnă adevărată. Ce poate fi mai frumos decât o femeie la 30 de ani, frumoasă, elegantă, manierată, care a trecut prin viaţă, care a gustat din bune şi rele şi care s-a format şi cizelat în timp? Până în 2020, însă, voi încerca să-mi păstrez răbdarea, bunăvoinţa şi optimismul, deoarece ştiu că mi le vei pune la încercare.

Al tău prieten,

Graţian