Turcia se depărtează de UE

Turcia se depărtează de UE

Relaţiile bune dintre Iran şi Turcia nu sunt un secret. Dar până la a te afişa cu ele în public, e drum lung. De ce l-a străbătut cu atâta hotărâre premierul Turciei? Şi de ce acum?. Opoziţia făţişă şi constantă a Franţei şi Germaniei la aspiraţiile comunitare ale Turciei împinge Ankara către o atitudine deschisă faţă de Iranul teocratic.

Citiţi şi:

• UE are mai multă nevoie de Turcia decât invers
• Turcia caută în Franţa aderarea la UE
• Turcia: Guvernul a exclus Israelul de la un exerciţiu aerian

Prietenul prietenului meu este şi prietenul meu. O zicală care în diplomaţie pare să nu se aplice întotdeauna. Caz concret: Turcia, Iranul şi Occidentul.

În vreme ce mai toate ţările aşteptau epilogul la alegerile violente din Iran, premierul turc Recep Tayyip Erdogan îi telefona liderului iranian Mahmud Ahmadinejad pentru a-l felicita pentru victoria la prezidenţiale.

În acelaşi timp, Turcia este un respectat membru al Alianţei Nord-Atlantice, consultat constant de administraţiile americane în chestiunile privind lumea islamică.

Aceleaşi administraţii care au cochetat cu ideea pedepsirii inclusiv militare a Iranului, pentru presupusele activităţi nucleare clandestine ale acestuia.

Frustrări

Cu puţin timp înainte de a ateriza la Teheran, unde discută cu „prietenul său Mahmoud Ahmadinejad” şi cu liderul suprem al Iranului, ayatolahul Ali Khamenei, premierul Erdogan a acordat un interviu ziarului britanic „The Guardian”.

Un interviu neaşteptat de plin de sentinţe fără echivoc: Iranul este nedreptăţit de comunitatea internaţională pentru programul său nuclear; fabricarea de către Teheran a bombei nucleare este „o bârfă”; „Israelul nu dictează politica americană în Orientul Apropiat”, iar Nicolas Sarkozy nu este genul de lider european „lipsit de prejudecăţi la adresa Turciei” precum a fost odinioară Jacques Chirac. 

Comentatorii spun că relaţiile bune dintre Iran şi Turcia nu sunt un secret. Dar până la a te afişa cu ele în public, e distanţă lungă. De ce a străbătut-o aşa decis domnul Erdogan? Şi de ce acum?

Se pare că Turcia s-a săturat să tot aştepte decizii europene în ceea ce o priveşte. Opoziţia făţişă şi constantă a Franţei şi Germaniei la aspiraţiile comunitare ale Turciei a împins Ankara către o atitudine deschisă faţă de Iranul teocratic. Plus că între preşedintele Ahmadinejad şi premierul Erdogan asemănările nu se opresc la faptul că merg regulat la moschee.

Lideri „teocraţi“

Adversarii politici interni ai premierului, şi în special liderii militari laici din Turcia, care nu au văzut niciodată cu ochi buni o relaţie cu Iranul, l-au suspectat constant pe Recep Tayyip Erdogan că ar dori să instaureze un fel de republică islamică după model iranian.

Aveau şi motive: domnul Erdogan s-a afirmat ca  lider al Partidului pentru Justiţie şi Dezvoltare, o formaţiune cu rădăcini islamice puternice. Primul ministru a respins asemenea acuzaţii, dar este cert că precum Mahmoud Ahmadinejad, are viziuni conservatoare ferme şi adoptă un discurs direct, pe înţelesul mulţimilor de drept-credincioşi.

Pragmatism

Însă vizita la Teheran nu este doar un fel de bobârnac dat Occidentului, care se adaugă celui de acum o lună, când Turcia a pus condiţia excluderii Israelului dintr-o operaţiune militară NATO.

Iranul şi Turcia au de pus la cale şi cadrul unei relaţii comerciale din ce în ce mai puternice. Comerţul dintre cele două ţări a atins anul trecut nivelul record de peste 6 miliarde de euro – sumă care se poate uşor depăşi în condiţiile discutării unor livrări masive de gaze naturale iraniene.

Declaraţiile domnului Erdogan vor fi fără îndoială primite cu interes la Washington. Casa Albă a privit multă vreme Turcia ca pe un model de stat islamist laic, bun de exportat în ţările arabe. Noua administraţie americană a semnalat şi ea importanţa pe care o dă în continuare Turciei, prin vizita din aprilie a preşedintelui Barack Obama şi prin vizita pe care Recep Tayyip Erdogan o va face în SUA, în această săptămână.

Fabricarea de către Teheran a bombei nucleare este o bârfă.

Recep Tayyip Erdogan
premierul Turciei

Relaţii speciale

Turcia se declară „o ţară prietenă a Iranului”, dar în acelaşi timp unii opozanţi ai regimului de la Teheran şi-au găsit refugiul la Ankara. Premierul Recep Tayyip Erdogan a declarat însă că Turcia nu se amestecă în treburile interne ale Iranului.

Suspans în negocierile privind programul nuclear

Iranul ar putea accepta o propunere occidentală privind programul său nuclear, dar numai dacă vor fi îndeplinite „unele condiţii”, a anunţat televiziunea de stat iraniană. Citând „surse oficiale”, „Al Alam TV” a anunţat că „Teheranul acceptă cadrul general al propunerii”, dar că are o serie de obiecţii importante, pe care însă nu le-a precizat.

Propunerea prevede ca Iranul să trimită în Franţa şi Rusia 1.200 de kilograme de uraniu îmbogăţit în proporţie de 3,5 la sută, urmând să primească înapoi 170 de kilograme de uraniu îmbogăţit în proporţie de 20 la sută.

O astfel de înţelegere i-ar permite Iranului să îşi continue activitatea la un reactor aflat în funcţiune, şi în acelaşi timp ar putea da garanţii Occidentului că Teheranul foloseşte uraniul în scopuri paşnice.

Televiziunea iraniană mai precizează că un răspuns definitiv va fi dat „în maxim 48 de ore”, în condiţiile în care miniştrii de externe ai UE anunţaseră că aşteaptă până marţi o reacţie din partea Teheranului.