Trenurile de navetişti, 'personalele groazei' în România
0
Hoţi, frig, mizerie şi câini maidanezi, un cocktail exploziv în „personalele“ din România. „Adevărul“ vă invită astăzi la călătorii cu trenurile de navetişti. De la Titan la Olteniţa, de la Obor la Feteşti şi de la Iaşi la Buhăieşti, vagoanele sunt dezolante.
Trenul 8081 pleacă din gara Titan Sud spre Olteniţa, dimineaţa, când Bucureştiul se spală pe ochi şi corporatiştii încă dorm. Niciun costum de lux nu s-a şifonat vreodată în „personalul" acesta.
Titan Sud e lângă staţia de metrou „Republica", lângă fabrici dezmembrate, maidanezi deprimaţi (nici nu mai latră), gunoaie şi televiziunea Etno TV („Pentru că eşti român").
Casa de bilete este într-o sală „ocrotită" de un lacăt ruginit, dar încă puternic. Personalul din gară ne priveşte curios, ca pe nişte extratereştri demodaţi. Oamenii sunt amabili, dar pur şi simplu nu ne înţeleg:
„La bilete e încuiat. Vreţi să intraţi acolo? Ţinem uşa blocată, că altfel vin ăştia (n.r.- boschetarii) şi-şi lasă nevoile pe aici". Biletele nu prea au căutare. Bilete ne trebuie nouă?
E frig. Personalul 8081 tremură pe şine ca un boschetar fără adăpost. Spre Olteniţa merg călătorii din clasa de jos.
E frig şi e dezordine pe peron: bărbaţi nebărbieriţi şi obosiţi, ieşiţi din schimburile de noapte ale unor firme de pază şi protecţie, muncitori semiadormiţi şi găinari vigilenţi, ţigănci în vârstă, grase şi crăcănate, care vând napolitane şi ciocolăţele, bărbaţi mustăcioşi cu antebraţele înfăşurate în role de ciorapi (trei la zece mii). Un amestec de plase de rafie, haine cenuşii, pătate de sărăcie, fum de ţigări ieftine şi un abur de resemnare.
Maraton leneş prin Câmpia Română
Fotoreporterul „Adevărul" e un intrus pe care nu-l place nimeni. Cetăţenii se revoltă: „Filmează-i pe ăia care n-au ce mânca. P-ăia de ce nu-i filmezi?". Se tem (sau speră): „Ne filmează? Ne dă la OTV?". Naşul se indignează şi întreabă un pic precaut: „Era cu voi tipul ăla care poza?".
59 de kilometri în două ore şi un minut. Atât faci cu personalul din Capitală în inima judeţului Călăraşi. În două ore şi un minut, Emilian Isailă, colegul nostru, alergător amator, poate termina un semimaraton.
Oamenii care fac de câteva ori pe săptămână, sau chiar zilnic, acest drum, trecând prin Cucuieţi şi Curcani, s-au obişnuit unii cu alţii şi toţi cu viteza de melc a trenului, cu frigul - atunci când e frig, cu sudoarea - pe caniculă, cu berea proastă şi tăria bună, cu veşnicele discuţii despre boli şi belele, cu toaletele pline de treaba mică şi mare.
Frigul de afară şi însufleţirea oamenilor din compartimente creează condens pe geamuri. După vreo jumătate de oră de mers prin Câmpia Română, nu se mai vede nimic pe ferestre. Nu-ţi rămâne decât să te concentrezi asupra peisajului din interior. În compartimente se fumează, se bea şi chiar mai rău. Niciun viciu nu este coborât între staţii.
În general, totul este permis. Un om a trântit o uşă atât de tare încât a zdrobit geamul. Omul era nervos. Firicel, paznic de zi şi de noapte, a vrut să fugă după el. Dar la ce bun? S-a mărginit să bolborosească: „Bine le face şi poliţia, când le face!". Apoi a pus rama geamului într-o parte: „Poate o repară cineva!". Ulterior a luat-o cu el acasă.
Marian, ţigan şi el, nu înţelege că ne-am distanţat de zona politică şi insistă să ascultăm o manea în care este proslăvit unul dintre candidaţii la funcţia supremă în stat. În concluzie, cel mai mult se mănâncă seminţe. Din loc în loc se formează mici covoraşe de coji de seminţe.
Ajunge şi un leu
Când vine (se lasă un pic aşteptat, ca un star rock), „naşul" este întâmpinat cu urale. E tot numai un zâmbet şi te întreabă mai mult din ochi decât din buze cum vrei să plăteşti. Naşule, pungaşule! De cele mai multe ori, oamenii întind câţiva lei, iar „naşul" nu cere niciodată mai mult.
Chiar dacă eram poate singurii călători cu bilete cumpărate din gară, i-am dăruit oficialului CFR 10 lei. Ne-a restituit şapte şi a clipit o dată puternic, parcă pentru a ne fotografia. Dar până la Olteniţa poţi călători şi cu un leu. Coti, aurolacul Gării de Sud, merge la Olteniţa chiar dacă n-are treabă. Se ţine şi el, acolo, după naş.
Încolo, spre Feteşti: „E ca în Vestul Sălbatic"
Un conductor înalt şi slăbănog suflă cu putere în fluier. Ochii stau să-i sară din orbite ca nişte mingi de ping-pong peste fileu, iar „personalul" Bucureşti-Feteşti se urneşte încet de la linia unu a Gării Obor. Trenul dă să prindă viteză, dar se opreşte brusc, scrâşnind din toate încheieturile.
„Naşul" scapă o înjurătură şi suflă din nou în fluier, dar roţile se blochează încă o dată după câţiva metri de mişcare. „Potoliţi-vă, dracului, nu mai trageţi semnalu' de alarmă", strigă conductorul slăbănog privind de-a lungul vagoanelor. Încă o încercare de pornire şi încă o frână forţată. „Ceferiştii" se adună în grup şi ameninţă câţiva indivizi «de culoare», care rânjesc sfidător din uşa unui vagon. „Ăştia ne îmbolnăvesc de nervi, parcă sunt sălbatici!", se descarcă unul dintre „naşi".
Trenul porneşte
într-un final, încărcat cu navetişti şi cu indivizi care de care mai imprevizibili. Telefoanele mobile clipocesc ca nişte licurici în întunericul din vagoane, răspândind ritmuri de manele, iar peturile de bere circulă dintr-o mână în alta ca pasele între mijlocaşii Barcelonei. WC-urile răspândesc un miros insuportabil pe holurile încărcate cu fel şi fel de bagaje, de la saci de rafie la ţevi metalice şi antene de satelit.
Lumina se aprinde cu pumnul
Două femei îşi trag sufletul după o zi de muncă, aşezate într-o rână pe canapelele lipicioase învelite cu aceeaşi muşama de acum 30 de ani. În spatele lor, o grămadă de bărbaţi comentează meciurile din seara trecută:
„Bă, eu n-am mai văzut prost ca Zapata (n.r. - portarul echipei Steaua)! Numa' oleacă i-a atins-o ăla cu «ciocu'» şi a scăpat-o în poartă", critică un ins cu fesul aşezat tacticos pe vârful capului. Remarca declanşează un vacarm asemănător celor de pe stadioane. Un ins nebărbierit, înfăşurat într-o geacă albastră, îşi pierde cumpătul şi loveşte cu pumnul în peretele vagonului, iar becul din tavan luminează pentru câteva secunde, apoi se stinge din nou.
Oamenii se opresc din discuţii şi încep să lovească pereţii cu pumnii, dar şi cu picioarele, ca şi cum ar acţiona un întrerupător invizibil şi becul începe să lumineze, spre amuzamentul general. „Lumina e ca muierea. Dacă nu-i dai o bătaie, nu se dă pe brazdă!", răcneşte unul cu vocea piţigăiată.
Cele două femei nu mai pot suporta şi se întorc spre grupul din spate: „Ce v-aş pune eu o bombă şi-aş coborî la prima staţie. În trenul ăsta e ca în Vestul Sălbatic!".
„Pumnul electric"
Un ins nebărbierit, înfăşurat într-o geacă albastră, îşi pierde cumpătul şi loveşte cu pumnul în peretele vagonului, iar becul din tavan luminează pentru câteva secunde. Oamenii se opresc din discuţii şi încep să lovească pereţii cu pumnii, dar şi cu picioarele, ca şi cum ar acţiona un întrerupător invizibil şi becul începe să lumineze, spre amuzamentul general.
Personalul sardelelor
În fiecare zi, în cele trei vagoane ale trenului care face legătura între Iaşi şi Buhăieşti se înghesuie cel puţin 2.000 de persoane. Navetiştii sunt revoltaţi din cauza condiţiilor mizere în care sunt obligaţi să călătorească. Cea mai mare nemulţumire a oamenilor este dezinteresul ceferiştilor faţă de numărul prea mic de vagoane.
„Iar au băgat doar trei vagoane! Unde să încăpem 2.000 de oameni în ele? Numai elevi suntem vreo 500", ne-a spus dezamăgit Andrei G., unul dintre elevii-navetişti, care merge în fiecare zi cu „personalul sardelelor". Băiatul mai spune că, pentru a prinde sigur un loc în tren, se duce cu o oră înainte de plecare în Gara Mare, şi nu în staţia de la Gara Nicolina, acolo unde i-ar fi mai aproape.
„Preferăm să venim cu o oră mai repede în Gara Mare ca să fim siguri că prindem un loc în tren către casă. Mai ales vineri se-ntâmplă ca oameni care au bilet să rămână pe peron din cauză că nu mai este loc în vagoane", a mai spus Andrei.
Fantomele căii ferate
Gări murdare, în paragină, gări în care hoţii fac legea. Aceasta este imaginea care te întâmpină în majoritatea staţiilor de tren din ţară. De regulă, autorităţile şi-au îndreptat atenţia şi banii doar către gările din marile oraşe. Cele mici, au început să se dărâme singure.
Un exemplu este Gara din Craiova. Pentru modernizarea ei s-au cheltuit, deja peste trei milioane de euro, iar pentru cea din Drobeta-Turnu Severin, alte şase milioane de euro. În schimb, în gările din oraşele mici ale Olteniei sau în cele de la sate nu s-a investit niciun leu.
Halte demolate de hoţi
Nici staţia CFR Baia Mare nu a fost renovată vreodată în cei 41 de ani câţi au trecut de la darea ei în folosinţă. „S-au făcut doar igienizări periodice, spoiri pe ici pe colo, dar nu s-a investit nimic în modernizarea ei", ne-a declarat inginerul Radu Petru Costan, şeful Staţiei Baia Mare. Anul viitor, însă, se vor face modernizările mult aşteptate pentru că Gara Baia Mare este cuprinsă într-un proiect naţional, finanţat din Fonduri Europene.
Zece dintre cele cele 17 halte CFR de pe traseul Galaţi-Bârlad au fost închise şi abandonate. Conducerea Regionalei CFR Infrastructură Galaţi a tras concluzia că nu sunt rentabile. În aceste condiţii, cele zece clădiri, unele adevărate monumente de arhitectură, au început să fie demolate de hoţi.
Există însă şi cazuri fericite.
Gara din Cluj-Napoca a fost modernizată de curând, cu o investiţie de peste 1,3 milioane de euro. Gara din Cluj-Napoca este pe lista celor cinci eurogări din ţară, pe lângă cele din Craiova, Timişoara, Iaşi şi Constanţa, pentru care Guvernul român a împrumutat, în urmă cu câţiva ani, 24 de milioane de euro pentru modernizare de la Banca Europeană pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare.
Frica păzeşte trenul
Gările sunt „locul de muncă" al multor hoţi. Cine nu-şi păzeşte cu atenţie buzunarul sau bagajul riscă să plece la drum mai sărac. Poliţiştii din Satu Mare spun că doar paza bună a fiecărui călător şi patrulele sporadice ale lucrătorilor de la Transporturi Feroviare au făcut ca numărul furturilor de bunuri în tren, înregistrate la Postul de Poliţie TF din Gara Satu Mare, să nu depăşească 10 cazuri pe tot anul.
Furturile din tren sunt în scădere şi în Craiova. Majoritatea hoţilor sunt cerşetorii, care în ultima perioadă fură doar mâncare şi haine. „De foame fură. Ne-am săturat de ei. Îi dăm pe mâna poliţiei, dar degeaba. Prejudiciul sustras este recuperat, iar ei scapă doar cu avertisment", a declarat Ion Putnariu, naş de tren.
Grupaj realizat de redacţiile „Adevărul de Seară"
Se încarcă comentariile...
