Tradiţii în Vinerea Mare

Sfântul Epitaf de la Biserica Buna Vestire din Giurgiu

Vinerea Mare din postul Paştelui se mai numeşte şi Vinerea Patimilor şi răstignirii lui Iisus sau Vinerea Seacă, pentru că e zi de post negru - nu se mănâncă şi nu se bea decât apă toată ziua. În seara aceasta în biserică se cântă Prohodul şi se trece pe sub masă.

Vinerea Mare (Vinerea Pastilor, Vinerea Seaca, Vinerea Patimilor) este zi de mare doliu pentru că în această zi a fost răstignit şi a murit Mantuitorul lumii, Iisus Hristos. În Vinerea Mare nu se săvârşeşte nici una dintre cele trei Sfinte Liturghii. Ceremonia principală din această zi este scoaterea Sfântului Epitaf din altar şi asezarea lui pe o masă în mijlocul bisericii.

Prin scoaterea Sfântului Epitaf, credincioşi retrăiesc coborârea de pe Cruce a lui Hristos şi pregătirea Trupului său pentru înmormântare. Seara se cântă Prohodul şi se înconjoară biserica cu Sfântul Epitaf. Este o procesiune de înmormântare. Epitaful pe care îl poartă preoţii ajutaţi de credincioşi simbolizează trupul Mântuitorului.

 După procesiunea din jurul bisericii, Sfântul Epitaf este aşezat pe Sfânta Masă din altar, unde rămâne până la Înălţare. Punerea pe Sfânta Masă reprezintă punerea Domnului în mormânt.

Credincioşii trec pe sub masă până în după-amiaza zilei de sâmbătă. Se spune că pe cei ce trec de trei ori pe sub Sfântul Aer nu-i doare capul, mijlocul şi şalele în cursul anului, iar dacă îşi şterg ochii cu marginea epitafului nu vor suferi de dureri de ochi.

Acestei zile i se spune şi Vinerea Seacă, pentru se ţine post negru, iar seara, la Denia Prohodului Domnului, credincioşii iau anafură. După cântarea Prohodului Domnului se înconjoară de trei ori biserica de tot soborul, cu Sfântul Epitaf, care apoi este aşezat pe masa din mijlocul bisericii. La terminarea slujbei, femeile merg la morminte, aprind lumânări şi-şi jelesc morţii.

La sfârşitul slujbei, preotul împarta florile aduse, care sunt considerate bune de leac. Tradiţia spune că dacă plouă în Vinerea Mare anul va fi mănos, iar dacă nu, nu va fi roditor. Femeile nu coc pâine sau altceva, să nu ardă mâinile Maicii Domnului, nu cos, ca să nu orbească, nu ţes, nu torc, nu spală. În această zi nu se ară, nu se seamănă şi nu se sădesc pomi fiindcă nu vor rodi.

Specialiştii în etnografie susţin că, în comunităţile tradiţionale, se considera că Vinerea Mare, odată cu moartea Mântuitorului, deschide un timp al haosului şi întunericului, oamenii rămânând fără protecţie divină.

Cine face vreun rău semenului său în această zi se spune că va fi pedepsit înzecit pentru fapta sa. În unele zone ale ţării se afumă cu tămâie pomii şi casele pentru a le feri insectele dăunătoare şi de animale sălbatice, de trăsnete, boli. În această zi nu se mănâncă urzici, existând credinţa că Iisus a fost bătut cu un mănunchi de urzici.

În comunităţile tradiţionale din Bucovina, Moldova, Transilvania se spune că postul negru este bun pentru „secarea“ guşii şi vindecarea bolilor de piele, că îl va feri pe cel care posteşte de toate bolile şi îl va face să fie sănătos tot restul anului.