Se spune că dacă ai pune un scaun gol, pe care lipeşti o etichetă cu numele lui Vladimir Putin, să candideze pentru orice funcţie în Republica Moldova, ar câştiga-o. De un deceniu şi jumătate, liderul de la Kremlin este cel mai popular personaj în fosta republică sovietică sau provincie românească - depinde de unde priveşti. Şi depinde la ce priveşti. Căci despre asta este vorba: despre informaţie. Despre accesul la informaţie, care, în Republica Moldova, este dominată de ştirile televiziunilor. Şi, spune Valeriu Paşa, de la Watchdog.md, cei mai mulţi dintre cetăţenii moldoveni se informează de la televiziunile ruseşti. Nu pentru că ar suferi neapărat de nostalgii sovietice, ci pentru că sunt bilingvi iar televiziunile de limbă română nu pot oferi entertainment de calitatea celui prezent pe canalele retransmise de la Moscova. E o chestie de bani, până la urmă: dacă în Republica Moldova sau în România funcţionează o piaţă cât de cât liberă de publicitate, cu resurse limitate şi alterată eventual de cât de bune sunt relaţiile dintre clienţii de reclamă şi mass-media, în Rusia, marile companii ale statului pompează miliarde de dolari în televiziunile aceluiaşi stat. Sau au propriile televiziuni, cum este cazul Gazprom.

Emisiuni de zvonuri, manipulare şi intoleranţă

Republica Moldova este ţara din regiune cea mai expusă manipulărilor care vin dinspre Federţia Rusă, a explicat Valeriu Paşa, la dezbaterea Reconnect Moldova organizată la Bucureşti de Expert Forum. Este „spălare pe creier”, avertizează Paşa şi citează sondaje ce spun că 30% dintre cetăţenii moldoveni se informează dintr-o singură sursă şi aceea este un post de televiziune deţinut de statul rus, iar 50% urmăresc cu regularitate televiziunile de limbă rusă.

Gravitatea fenomenului a fost remarcată şi de autoritatea de reglementare a audiovizualului de la Chişinău, încă din anii trecuţi: în 2014 a amendat cinci posturi de televiziune care au preluat din Rusia „emisiuni informativ-analitice” pe post de instrumente de propagandă agresivă, folosind zvonuri neverificate, manipulări de imagini şi texte precum şi etichete care discreditează într-un limbaj intolerant şi în lipsa pluralităţii opiniilor. Or, dacă televiziunile de limbă română au ştiri preponderent focalizate pe actualitatea internă, informaţiile despre tot ce se întâmpla în lume ajung la publicul din Moldova prin televiziunile ruseşti. Acolo, Uniunea Europeană nu poate să iasă din criza financiară, valurile de refugiaţi nu mai încetează, actele teroriste sunt la ordinea zilei şi, desigur, în contrapondere, singurul om de stat din întreaga lume cu verticalitate şi clarviziune este Vladimir Putin. Nu e de mirare, în acest caz, că nici un politician din Republica Moldova nu se poate apropia, de 15 ani deja, de popularitatea lui Putin. Sigur, nici un scaun purtând numele liderului de la Kremlin nu va candida în Republica Moldova. Dar eticheta Putin a fost lipită unuia dintre candidaţii la ultimele alegeri prezidenţiale, din toamna lui 2016: Igor Dodon nu a fost un parlamentar sau ministru carismatic, a stat în umbra fostului lider al comuniştilor, Vladimir Voronin, iar când a părăsit tabăra nostalgicilor sovietici pentru a fonda un partid socialist cu care a rebalansat scena politică de la Chişinău, a fost perceput mai degrabă ca un trădător pe care îl poţi suspecta că o va mai face. Ce l-a săltat pe Dodon explică Valeriu Paşa: acesta a apărut pe afişe electoale blagoslovit de poza preşedintelui Rusiei.

O ţară numai bună de pus pe foc

Săptămâna trecută, în cadrul unui forum organizat la Bucureşti de Europuls, au fost prezentate şi rezultatele unui studiu coordonat de thin tank-ul bucureştean Global Focus, dedicat vulnerabilităţilor la manipularea rusească în patru ţări din Europa de Est şi Sud-Est - Moldova, Georgia, Bulgaria şi România. Unul dintre autori este Mihai Popşoi, expert în relaţii internaţionale de la Chişinău, iar în opinia acestuia, cel puţin patru sunt aceste vulnerabilităţi: corupţia, dependenţa energetică de Rusia, minorităţile care sunt expuse mediei ruse şi biserica ortodoxă rusă căreia îi sunt arondaţi 70% din enoriaşii ortodocşi şi care nu se ţine departe de campaniile electorale. Pe acest fond de slăbiciuni, ONG-uri finanţate de Moscova susţin grupuri de intelectuali care promovează ideile propagandei ruse: revanşism, reinterpretarea istoriei, contestarea vectorului euro-atlantic şi a valorilor europene, spune Popşoi. Nimic nu este lăsat la voia întâmplării, îl completează Paşa: tendinţele din opinia publică sunt atent măsurate de sociologi, iar banii din Rusia vin către oameni plătiţi să vorbească în beneficiul Rusiei. Lista vulnerabilităţilor este însă deschisă de corupţie, iar aceasta, în opinia reprezentantului Watchdog.md, este concentrată în jurul oamenilor politici care, în schimbul unor jocuri politice favorabile Moscovei, primesc la schimb avantaje materiale, de la rente pentru afaceri în Rusia până la finanţări de campanii. Astfel explică Paşa faptul că Igor Dodon a cheltuit în campania pentru prezidenţiale, pe care a câştigat-o, de 49 de ori mai mult decât învinsul său, Maia Sandu.

O altă slăbiciune speculată de maşinăria de propagandă rusă, pe care o enumeră Popşoi, ţine de elita politică de la Chişinău, în jurul căreia mişună oameni de afaceri dubioşi cu perspective juridice nu tocmai favorabile, pentru salvarea cărora diverse figuri de la vârful instituţiilor statului ar fi dispuse să dea foc ţării. Este vorba despre acele instituţii ale statului care nu funcţionează oricum aşa cum ar trebui şi care stârrnesc nemulţumiri publice exploatate în războiul informaţional.

Un fenomen inedit în ce priveşte dezinformarea în Republica Moldova este finanţarea de către statul român, din bani publici, aşadar, a unor instituţii media care fac propagandă pro-oligarhică, atrage atenţia deputatul USR Matei Dobrovoie. Culmea e, spune parlamentarul, că Ministerul pentru Românii de Pretutindeni cunoaşte situaţia, dar nu face nimic să evite această situaţie, crede Dobrovoie, mult mai gravă decât propaganda rusă şi care este de cele mai multe ori îndreptată împotriva adevăratelor forţe politice pro-occidentale de la Chişinău.

Pe unde intră troienii Kremlinului în România, Bulgaria şi Georgia

Internetul este şi el un canal folosit cu insistenţă. Rusia are, în fabrica de troli, o echipă dedicată României şi vorbitorilor de limbă română - şi mai există şi deja celebrul Sputnik Moldova, care, de fapt, este dedicat exclusiv României şi pe care îl conduce unul dintre marii unionişti ai anilor 90, Iurie Roşca, apropiat cândva ţărăniştilor de la Bucureşti şi pentru care s-au consumat ani la rând energii internaţionale pentru a-l scăpa de prigoana rusă.

Studiul realizat de Global Focus constată că, în cazul României, reţelele sociale sunt cele mai permeabile arsenalului de manipulare politică rusească, în special fake-newsurilor. Urmează mediul politic, prea puţin credibil şi cu vulnerabilităţi de natură juridică, şi cel economic încă imatur şi instabil dar, mai ales, prea puţin transparent, ceea ce permite accesul influenţelor maligne, a banilor Moscovei, în zona acţionariatelor. Rufin Zamfir, director de programe la centru Global Focus, vorbeşte despre încă o zonă uşor accesibilă cailor troieni ai propagandei moscovite: polarizarea societăţii sau, dacă se poate spune aşa, fenomenul „noi-mai-deştepţi-decât-voi”.

În ce priveşte celelate două state studiate, în Bulgaria, conexiunile bolnăvicioase dintre politic, afaceri, media şi societatea civilă sunt cele care au creat o veritabilă cerere de interferenţă rusească. Mai ales în zona energetică, factorul rusesc joacă tare. Cât despre Georgia, totul porneşte de la dezamăgiri: deşi Rusia este în general percepută la nivel public drept agresor, deziluziile sociale şi politice interne permit exploatarea arsenalului asimetric rusesc. Iar printre dezamăgirile enumerate şi de Paata Gaprindashvili, directorul adjunct al asociaţiei Georgia's Reforms Associates, una dintre cele mai mari vine din zona euro-atlantică: georgienii au fost ademeniţi cu apropierea de Uniunea Europeană şi NATO pentru ca, mai apoi, partenerii occidentali să facă un pas îndărăt, lăsând ţara din Caucaz singură în faţa Rusiei, într-o înfruntare disproporţionată.

Cristian Ştefănescu - Deutsche Welle