În momentul în care acest articol este afişat pe situl Adevărul.ro, Comitetul pentru Prevenirea Torturii şi a Tratamentul Inumane şi Degradante (CPT), organism parte a Consiliului Europei, dă publicităţii un raport special dedicat prezentării mai multor probleme din sistemul penitenciar românesc, inclusiv abuzurile suferite de deţinuţi din partea personalului din închisori şi ca rezultat al violenţei din interiorul acestor instituţii precum şi cele rezultate din numeroase reclamaţii privind relele tratamente din partea poliţiştilor.

Pentru ca lucrurile să fie foarte clare, în finalul acestui text puteţi consulta direct varianta în limba română a Sumarului Executiv, dar şi varianta integrală a Raportului în engleză, precum şi textul răspunsului redactat de Ministerul Justiţiei. Exact aceste documente circulă acum la nivelul Comisiei Europene, în atenţa doamnei comisar Vera Jurova şi, desigur, a echipei de lucru care se ocupă de viitorul Raport MCV, dar au fost adresate şi Comisiei LIBE din Parlamentul European ca parte integrantă în discuţia despre nerespectarea statului de drept în România. Dar nu numai atât deoarece, după informaţiile mele, sunt alertate în regim de urgenţă organizaţii precum Amnesty International şi Human Rights Watch, implicate acum, alături de ONG-uri din România şi din Europa, în sesizarea formală a Comitetului ONU pentru drepturile omului şi a Înaltului său Reprezentant.

Neregulile semnalate sunt grave, iar acuzaţiile sunt multiple şi par să dovedească redundanţa problemelor generate de nepăsarea autorităţilor la nivel înalt, subfinanţarea cronică a sistemului penitenciar şi ignorarea normelor înscrise în tratatele internaţionale în care România este parte semnatară, dar şi a reglementărilor europene în domeniu.

La modul general, autorii Raportului menţionează ca fapt pozitiv eforturile investite în reforma închisorilor începând cu 2014, mai ales în legătură cu perioadele de probă, reducerea populaţiei carcerale cu 30%, precum şi introducerea unor măsuri compensatorii pentru deţinuţii care trăiesc în spaţii supraaglomerate. Dar asta e tot şi pare să fie totalmente insuficient.

Aşa cum se menţionează în documentul de presă pe care l-am primit de la colegii de la Strasbourg, Comitetul CPT anunţă că, foarte important şi relevant pentru dimensiunea problemelor discutate, a primit un număr considerabil de plângeri din partea unor deţinuţi abuzaţi fizic de personalul din închisori, mai ales de grupurile de „mascaţi“ din patru dintre închisorile vizitate în luna februarie 2018, „situaţia fiind deosebit de alarmantă la închisoarea din Galaţi, acolo unde climatul de frică era evident“.

Raportul prezintă în detaliu mai multe asemenea plângeri în sprijinul cărora au fost produse şi certificate medicale şi „exprimă preocupări serioase privind lipsa registrelor de evidenţă medicale a cazurilor de rănire rezultate din relele tratamente aplicate de personalul din închisori şi eşecurile investigării efective a cazurilor respective. În lumina acestora descoperiri grave, Comitetul CTP pune din nou sub semnul întrebării raţiunea de a fi şi modul de operare al grupelor speciale de intervenţie, „mascaţii“ („masked intervention groups“), şi solicită autorităţilor române să reconsidere existenţa acestora“. În documentul respectiv sunt menţionate mai multe cazuri de bătaie şi abuzuri sexuale ce au avut loc în celule, mai ales în cazul unor deţinuţi tineri la închisoarea din Bacău.

„Câteva episoade de violență între deținuți sunt documentate, în special în legătură cu tineri deținuți adulți, care au fost sever maltratați și abuzați sexual de alți prizonieri in celulele lor. Situația era deosebit de îngrijorătoare la Penitenciarul Bacău, unde delegația CPT a trebuit să intervină pentru ca trei deținuți vulnerabili să fie scoși din celula unde erau abuzați în mod grav. Datoria autorităților față de deținuți cere ca fiecare închisoare să-și stabilească în mod clar o strategie anti-intimidare. Pentru început, trebuie stabilit în fiecare penitenciar un proces de evaluare a riscului pentru celulele cu mai mulți deținuți, pentru fiecare persoană care intră la închisoare, înainte de a fi plasată într-o celulă pentru noii sosiți, urmat de redactarea și implementarea unei evaluări individuale de risc și necesități. O parte a strategiei de combatere a violenței între deținuți trebuie să includă investirea de resurse mult mai consistente pentru recrutarea de personal suplimentar și dezvoltarea profesionalismului și instruirii acestuia, în timp ce deținuților trebuie să li se ofere un regim adecvat și condiții decente.“

Raportul mai adaugă faptul că experţii Consiliului Euripei au ajuns la concluzia că „în multe cazuri, sistemul medical asigurat în închisorile vizitate nu oferea o îngrijire standard adecvată. Conflictele de interese la nivelul personalului medical reprezintă o problemă majoră care erodează încrederea pacienţilor în personalul medical. Comitetul CTP recomandă autorităţilor române ca personalul medical să fie într-adevăr independent în raport cu personalul închisorii. Raportul mai subliniază şi lipsa unui consult psihiatric la nivelul tuturor închisorilor vizitate, iar deţinuţii care suferă de boli mentale trebuie să trăiască în condiţii de detenţie care le afectează sănătatea mentală şi fizică“. În paralel, condiţiile materiale sunt adeseori dezastruoase, similare cu cele oferite animalelor închise în cuşti, după cum precizează Raportul european:

„Condițiile materiale în toate închisorile vizitate erau în general precare (ex. pereți scorojiți, igrasie, acces insuficient la lumină naturală și ventilație inadecvată; anexele sanitare aveau adesea mucegai pe tavan și pereți, țevi ruginite și instalații defecte). De exemplu, la Penitenciarul Bacău, 18 tineri adulți în arest preventiv erau ținuți într-o singură celulă insalubră și supraaglomerată de numai 26 m. Tinerii stăteau închiși în celulă timp de 21-22 ore pe zi, timp de luni de zile. Situația lor era asemănătoare cu a animalelor închise în cuști. Sunt făcute o serie de recomandări care solicită autorităților să ofere condiții decente de cazare pentru toți deținuții.“

Revinde, ca în multe dintre documentele precedente adresate autorităţilor române, problema mereu nerezolvată a centrelor de detenţie ale poliţiei unde suspecţii sunt ţinuţi până la două luni sau mai mult „fiind expuşi la un risc mare de intimidare şi presiune. Iar aceste îngrijorări sunt accentuate de condiţiile materiale precare, condiţiile sanitare neadcvate“. Se solicită transformarea acestor centre de detenţie în facilităţi în care suspecţii să fie grupaţi înainte de judecată, toate sub autoritatea Ministerului Justiţiei şi Autorităţii Naţionale a Penitenciarelor.

Este un document tehnic, dar poate tocmai de asta foarte credibil şi cu atât mai înspăimântător. Ce face autorităţile noastre? Ce-ar vrea să facă? Misterul este total. Între timp, după cum vedeţi, se mai adaugă un fragment negru de imagine la prestigiul României europene a anului 2018.