Teoria pare simplă şi, la o primă vedere stă în picioare. În picioarele strâmbe care au gândit-o, că doar nu nişte creiere luminate au inventat-o. Ne spun ei, oamenii „de bine” îngrijoraţi, că de când DNA-ul şi procurorii altor parchete au început să-i lege pe oamenii de afaceri, funcţionari şi politicieni roata economiei ţării s-a blocat. Nimeni nu mai îndrăzneşte să pornească o afacere, niciun om din ministere nu mai semnează pe licitaţii şi politicienilor le e frică să mai ia decizii. 

În concluzie, procurorii au blocat economia ţărişoarei care, în lipsa cătuşelor, ar dudui ca pe vremea în care premier era domnul Tăriceanu. Mai spun apostolii apocalipsei economice că există miniştri care, de frica procurorilor, şi-au delegat cam toate atribuţiile şi sunt un fel de oameni de paie care se duc la birou cu mâinile în buzunar (al lor de data asta) şi nu scot o vorbă de coordonare a subalternilor în viu sau la telefon ca să nu fie ascultaţi şi înregistraţi de maşina infernală a anticorupţiei. Merge ministrul la serviciu, îşi bea cafeaua cu mâinile secretarei – că ale lui stau în buzunare ca să nu creadă cineva că vrea să fure – şi la ora 16.00 rupe uşa biroului fără să spună măcar la revedere – ca să nu creadă SRI-ul că astea-s mesaje codificate. La fel şi oamenii de afaceri. Merg la firmă doar ca să asculte două-trei bancuri şi pleacă apoi acasă gândindu-se cum să-şi închidă mai repede afacerea că nu mai au cu cine lucra de când mare parte dintre colegi au fost săltaţi de anti-mafie.

Milioane de euro, uneori zeci de milioane s-au scurs din buzunarul statului în mâinile unora pe care acum ar trebui să-i plângem – că fără ei stagnează ţara, economia naţională şi nu mai circulă banii.

Unde se rupe teoria asta este când te uiţi atent – în rechizitoriile procurorilor – şi vezi sumele şpăgilor şi prejudiciul. Milioane de euro, uneori zeci de milioane s-au scurs din buzunarul statului în mâinile unora pe care acum ar trebui să-i plângem – că fără ei stagnează ţara, economia naţională şi nu mai circulă banii. N-ar conta că cei care învârteau roata economică erau bani furaţi, important era că ei circulau şi economia creştea.

Decât aşa creştere, cu hoţi de milioane de euro, mai bine o prăbuşire economică cinstită.