Talpeş: Popoarele se află în faţa unei mari întrebări: dacă vor reuşi să continue într-o formulă care să îi definească şi în secolul următor ca popor

Fostul director al Serviciului de Informaţii Externe Ioan Talpeş a vorbit, în emisiunea „Aminitiri din viitor”, despre situaţia actuală din Istrael, dar şi despre istoria acestui popor.

Ioan Talpeş a vorbit despre situaţia politică existentă în acest moment din Israel. Mai jos vă prezentăm principalele declaraţii:

Ceea ce este şocant este că politica promovată şi care la un moment dat începuse să fie promovată ca o politică aventuroasă, ca o politică ce provoacă dificultăţi, totuşi a fost confirmată, pentru că este susţinută de mai mulţi alegători în Israel, asta este surpriza. Când am vazut pe mulţi care trâmbiţau înfrângerea lui Netanyahu şi apariţia altor formule care să meargă pe ideea acelei înţelegeri privitoare la relaţia cu statul Palestinian sau cu viitorul stat Palestinian. El există, dar în condiţia de independenţă, de recunoaştere. Aici lucrurile sunt întotdeauna hazardate când vrei să forţezi o imagine şi un rezultat în acea zonă.

Noi ne-am cam săturat de şicanele şi de disputele care ne marchează în secolul 20, dar dacă e să ne gândim de când există aceste dispute în zona vechii Palestine, zona Israelului şi iudeii.

Tensiunile acestea au existat dintotdeauna. Ar fi o greşeală să spunem că de când s-a constituit statul Israel, pentru că tensiuni au exista şi înainte de constituirea primului stat Israel. În perioada antichităţii, după ce Moise a fugit din Egipt şi a venit în acest stat al Kanaanului, în care era ţara făgăduinţei, deci ar trebui să ţine cont noi care ne săturăm de ţară în fiecare zi, gândindu-ne la România şi neînţelegând despre ce este vorba. Este pur şi simplu un dar divin, ar trebui să ne gândim că prima ţară care a fost nominalizată ca un dar divin şi celora care li s-a dat este ţara Israelului. Asta este o simbolistică care ar trebui să transceadă la toate celelalte popoare ca să înţeleagă că sunt favorizaţi că au propria lor ţară şi că au ajuns pe parcurs, unii la o mie de ani, alţii la două mii de ani. Noi am ajuns cam la trei mii de ani şi ne-am şi săturat de ea.

Aici e păcat de ţară pentru că este locuită de cine este locuită. Aici este o forţare. Ar trebui să ne gândim cum s-a ajuns la această situaţie şi atunci nu poţi să excluzi acest demers istoric.

Magda Vasiliu: Practic, nu suntem doar noi, ci şi factorii externi.

Categoric, aici trebuie să vezi dacă eşti în stare să te impui acestor factori externi. Am impresia că toate popoarele se află la ora actuală în faţa unei mari întrebări: Vor reuşi să continue, vor reuşi să continue într-o formulă care să îi definească şi în secolul următor ca popor? Graniţele nu îi mai vor porteja. Atunci se va genera o sumă de valori care va fi transmisă, iar suma va proveni din capabilitatea purtătorilor valorilor respective de a le impune celorlaţi sau de a le face să fie acceptate de ceilalţi. Nu este deloc uşor, adică geşind neluând în seamă aceste înstrăinări, multe dintre ele explicabile, dar nimeni nu insistă asupra acestor zone a explicaţiilor care le-ar putea face acceptabile chiar şi astăzi. 

Nu trebuie să uităm că pe parcursul devenirii noastre istorice, ceea ce a rămas ca matrice s-a datorat faptului că nu am fost introduşi într-un proiect de dezvoltare, ci că am fost menţinuţi ca o zonă marginală a proiectelor de dezvoltare ale tipului ca o zonă de alimentare a celorlaţi şi nu introduşi în formulele lor de dezvoltare. Acum am intrat într-o altă epocă în care aproape mixajul acesta este aproape global şi care este evident că ai noştrii participă într-un mixaj european în care sunt poli deja stabiliţi de influenţă şi de determinare a condiţiei celorlaţi. Câteodată chiar mă îngrozesc că rostim nişte adevăruri despre noi inconştioenţi. Mereu vorbim despre această ţară ca grădină a Maicii Domnului. Noi suntem o grdină până la urmă şi dacă ne uităm la ce s-a întâmplat după 1989, caracteristicile unei grădini absolut ecologice le-am dobândit distrugând tot ceea ce înseamnă geografie industrială. 

Magda Vasiliu: Cineva nu a vrut să facem parte dintr-un proiect de distrugere?

Categoric cineva a vrut şi mereu s-a căutat ca să se imprime aşa ceva, dar ceea ce se întâmplă acum nu s-a mai întâmplat. Vedeţi, ne aflăm în faţa altei provocări. Ceea ce s-a făcut până acum a demonstrat că nu suntem în stare ca nici măcar grădina asta să ne-o administrăm şi să ne-o facem productivă. Şi atunci pe fondul unor aranjamente făcute de nişte personaje mult mai pregătite pentru ce va însemna dezvoltarea ulterioară, şi mă gândesc la anii 1980 – 1990, şi vedeţi că mă refer la acea substanţă care ne face sau ne-ar păstra într-un joc care să ne definească matricea, o transferăm altora, este vorba de pământ. Aceştia vor fi implanturile care vor relansa o condiţie de nouă Românie în perimetrul corului general european şi mondial.

Dincolo de aceste misiuni fundamentale în ceea ce priveşte condiţia umanităţii ar trebui să cercetăm mai profund şi trebuie să vedem că a fost acolo (Ierusalim n.r.) de ceea ce se cheamă relaţia indivizi-popoare şi acel teritoriu, teritoriu fundamental. Problema în sine te obligă la a gândi despre ce a fost vorba în rădăcinile unei lumi care şi-a pus amprenta, nu numai asupra Orientului Mijlociu, ci asupra lumii moderne. 

Umanitatea în sine are nevoie de acest popor şi în acelaşi timp cred că a sesizat că se poate crea un tandem şi ei cred că au văzut că este un tandem. Ei cred că sunt un popor şi ceilaţi sunt o întâmplare. 

Trebuie să vedem că mulţi din ceea ce însemnă disputa din Israel şi cea din zona Orientului Mijlociu - Palestina vine din toată acestă încărcături de legende şi emoţii transferată în conştiinţă.