VIDEO Sven Joachim Irmer, directorul pentru România şi Republica Moldova al Fundaţiei Konrad Adenauer: România şi-a învăţat lecţiile după criza politică din 2012
0Lupta dintre premier şi preşedinte a fost un şoc, iar daunele produse României la nivel de imagine s-au putut vedea şi în amânarea intrării în Schengen, crede Sven Joachim Irmer, care adaugă însă că Germania şi Bruxelles-ul trebuie să sprijine Bucureştiul pentru punerea în practică a reformelor promise.
Cancelarul german Angela Merkel a fost politicianul străin care a avut cele mai dure poziţii faţă de criza politică prin care a tracut România în vara lui 2012. Sven Joachim Irmer, directorul diviziei pentru România şi Republica Moldova a Fundaţiei Konrad Adenauer, strâns legată de Uniunea Creştin-Democrată din Germania, partidul condus de Merkel, vorbeşte acum despre implicarea Germaniei în evenimentele de atunci şi despre sprijinul pe care Berlinul şi fundaţiile germane îl acordă acum României pentru a-şi îmbunătăţi imaginea pe plan comunitar.
Amânarea intrării în Schengen a fost cauzată şi de acea criză politică, însă motivele care încă ţin România la poarta spaţiului sunt cunoscute de ani buni, continuă acesta.
„Adevărul”: Aţi declarat recent că România reprezintă un adevărat paradis fiscal pentru Germania, unde cota de impozitare ajunge la 42%? Se poate imputa României faptul că nu face suficiente eforturi pentru a-şi armoniza cadrul fiscal la cel comunitar?
Sven Joachim Irmer: Adevărul este undeva la mijloc. Cred că fiecare ţară trebuie să lucreze mult pentru a îmbunătăţi circumstanţele pentru popor şi pentru a atrage investiţii străine. Românii fac ceea ce pot pentru a-şi plăti taxele, dar bineînţeles că 16% reprezintă un paradis fiscal pentru nemţi. Întrebarea este dacă o cotă de impozitare de 42% este prea mult sau dacă 16% este prea puţin pentru a asigura finanţarea necesară dezvoltării de durată a statului. Cred că actualul Guvern, precum şi cel dinaintate, au făcut paşi pentru a îmbunătăţi situaţia.
Dar care trebuie să fie ţinta finală? Să majorăm noi cota unică sau aceasta să scadă la nivel european?
Impozitele reprezintă un subiect amplu dezbătut în UE acum: dacă sunt prea ridicate, prea reduse, dacă ar trebui să ne mutăm cu toţii la Monaco şi să nu mai plătim aproape deloc impozite. În Germania există o polemică acum despre cât de uşor este să locuieşti acolo, dar să-ţi ţii banii în Elveţia.
Noul Guvern a anunţat că vrea să modifice cadrul fiscal, din câte ştiu are un program în trei paşi pentru modernizarea acestuia, ceea ce va aduce şi mai multă transparenţă.
Trebuie să fie un sistem corect, clar pentru contribuabili. Persoanele care câştigă mai mult plătesc mai mult către stat, dar şi cheltuiesc mai mult, plătesc TVA. Trebuie să fie un sistem care să nu permită celor cu mulţi bani să se strecoare cu uşurinţă prin el pentru că-şi permit să plătească avocaţi buni. Trebuie să găsim o soluţie pentru Uniunea Europeană, dar cred că în România s-au făcut deja primii paşi şi primele anunţuri.
Problema paradisurilor fiscale din Europa rămâne una foarte prezentă, dar cât de corect este să compari România cu Monaco, Luxemburg sau Lichtenstein?
A fost un adevăr spus mai mult sau mai puţin în glumă. Atunci când vii din Germania, unde lucrezi aproape jumătate din zi pentru a-ţi plăti impozitele la stat şi abia apoi pentru tine, da, este un paradis. Între Berlin şi Bucureşti este un drum de o oră şi jumătate cu avionul, două ore cu vreme rea. Există diferenţe în Europa şi trebuie să vorbim despre ele. Atunci când ajungi aici şi găseşti o cotă unică de 16%, pentru majoritatea germanilor ea reprezintă un paradis fiscal.
Germania a fost cea mai puternică voce care a cerut austeritate în UE de la izbucnirea crizei, alături de FMI şi de Banca Mondială. Între timp, cele două organizaţii au anunţat că poate strânsul curelei a fost puţin prea drastic. Este cazul României, am impus prea multe măsuri de austeritate?
Nu ştiu, dar trebuie spus că Guvernul Boc a fost forţat de FMI şi de BM şi de CE să ia măsuri şi nu e uşor să iei măsuri în vremuri grele, să-ţi respecţi bugetul. Acum, Germania reprezintă personajul negativ pentru unele ţări, dar nu este corect. Este greu să spui contribuabililor că nu mai avem bani de cheltuit ca înainte şi că trebuie să respectăm regulile. Reprezintă o schimbare a obişnuinţelor, a regulilor, iar noi, germanii, suntem obişnuiţi să respectăm regulile, chiar dacă nici pentru populaţia noastră nu este uşor să le respecte.
Cum spuneam mai devreme, nu e uşor să plăteşti impozite de 42%, oamenii muncesc din greu pentru asta. Oamenii trebuie însă să nu uite că şi în Germania s-au aplicat măsuri dure, care au afectat muncitorii, dar acum vedem beneficiile.
Acum trebuie să găsim soluţii şi pentru Europa, dar nu trebuie să învinovăţim Germania pentru că, într-un mod de a spune, şi-a făcut temele anul trecut, în timp ce alţii încă mai au de lucru. Şi muncitorii germani au suferit – să ne uităm la industria auto.
Noi exportăm cea mai mare parte a autoturismelor produse, aşa că am fost afectaţi. Astfel că nu mai este foarte uşor să învinuieşti Germania. Da, ea a fost un factor puternic, dar şi unul care a ajutat la stabilizarea altor ţări. Este o problemă care poate fi rezolvată doar prin dialog între companii şi guverne.
Merkel a vorbit în termeni admirativi faţă de măsurile luate de România începând din 2010. Este corect să spunem că acestea au fost copiate după model german?
Nu sunt un adept al copierii şi aplicării de modele pentru că, în final, nu funcţionează. Trebuie să-ţi găseşti propria strategie, ca ţară. Dar ceea ce a făcut fostul guv – i s-a cerut să aplice măsuri şi a făcut-o. Dar este foarte important, în Germania, în România, oriunde în lume, să e explici oamenilor de ce ai luat acele măsuri. Bineînţeles că este greu, când tai pensii, când concediezi zeci de mii de bugetari, să creşti impozitele şi TVA – mai ales că aceste măsuri afectează toată populaţia, indiferent de venituri.
Aceste măsuri sunt riscante pentru un executiv şi cred că fostul guvern a plătit pentru ele. Trebuie să ai o strategie bună, să comunici cu cetăţenii şi să faci astfel încât să atragi investiţii străine. Modelul „copy/paste” nu este singura soluţie.
Sven Joachim Irmer: ”O cotă de 16% a impozitului reprezintă un paradis fiscal pentru nemţi”
Au existat voci care au acuzat Germania că s-a implicat într-un joc politic prin adoptarea unei poziţii ferme faţă de evenimentele de vara trecută. Cum comentaţi faptul că Angela Merkel a fost acuzată că l-a răsplătit pe Traian Băsescu prin sprijinul acordat atunci?
Cititorii trebuie să înţeleagă că eu nu sunt un politician. Mă aflu aici din partea fundaţiei Adenauer şi am ajuns în România anul trecut, la începutul lunii iunie, în mijlocul acestei lupte. A fost, din punctul meu de vedere, o luptă între două baze şi am văzut un conflict unic în Europa. Majoritatea celor din Germania erau şocaţi de ceea ce se întâmpla, aşa că primul pas a fost a le explica ce se întâmpla, de ce un premier tânăr se luptă cu preşedintele bătrân – nu contează dacă îl placeţi sau nu, el este unul dintre politicienii de succes din România, a fost ales de două ori la preşedinţie, asta înseamnă ceva în România şi în Europa.
Conflictul de anul trecut a fost un şoc. Dar ne-a arătat că Europa funcţionează, în final. Existau mulţi sceptici care mă întrebau dacă asta arată că România nu este pregătită pentru a fi în UE. Dar le răspundeam că nu este o întrebare corectă, România este deja în UE din 2007.
Bineînţeles că există teme care trebuie făcute, dar este de asemenea datoria Germaniei, a altor state şi a Bruxelles-ului să recunoască România ca membru deplin al UE şi că tot ceea ce s-a întâmplat vara trecută a fost un eveniment unic, lupta n-a fost una drăguţă, dar cred că toată lumea şi-a învăţat lecţiile.
Mie îmi place să privesc spre viitor, nu spre trecut, avem un guvern ales, este de datoria lui să îndeplinească platforma electorală prezentată alegătorilor, care presupune reformarea cadrului fiscal, majorarea investiţiilor în infrastructură, modificarea Constituţiei. Guvernul are mult de lucru, precum şi Parlamentul. Am observat aceste demersuri şi am vorbit cu prietenii mei implicaţi în politică pentru a vedea cum noi, ca fundaţie, putem îmbunătăţi dialogul dintre România şi Germania, pentru că suntem parteneri, suntem prieteni.
Nu doar că avem o minoritate germană bine-dezvoltată aici, dar este vorba şi despre companiile pe care le avem aici, de programele de schimb de experienţă şi altele academice.
Aţi descris criza politică de vara trecută drept un şoc. Cât de afectată a fost imaginea României de acele evenimente?
Atunci când mă întorceam la Berlin şi vorbeam cu prieteni şi cu politicieni, mă întrebau cum de este posibil. Ce se întâmplă, cine se află în spate. Era vorba despre un politician tânăr care lupta cu altul bătrân, era vorba despre un partid care lupta cu sistemul de justiţie?
Cred că, în final, toată lumea ştie că s-au produs daune. Cât de importante, asta nu pot spune. Dar au existat daune la nivel de imagine. Acum, trebuie să privim spre viitor şi să ne distanţăm de această imagine.
Managementul daunelor.
Da, managementul daunelor, dar nu doar pe petice, cum ai face la o maşină. Trebuie să lucrezi la întreaga caroserie. Au început cu modificarea Constituţiei, adică o parte a întregului – care cuprinde România, Constituţia, statul de drept şi sistemul politic. Germania şi alte ţări observă şi, când se vor produce următoarele daune, atunci va deveni cu adevărat o problemă pentru România, chiar şi când vorbim despre Schengen sau altceva.
Vorbim despre oameni care pleacă în Germania pentru a căuta un loc de muncă sau pentru a scăpa de sărăcie. Toţi aceşti factori sunt băgaţi în aceeaşi oală, dar trebuie să clarificăm faptul că se fac mari eforturi pentru a se lucra la întreg, la Constituţie, la respectarea statului de drept, economie, educaţie. Trebuie să observăm care sunt rezultatele atunci când vorbim, spre exemplu, de regionalizare, în raport cu Constituţia. Guvernul va fi judecat de alegători la următoarele europarlamentare, la fel şi de următorul raport de la Bruxelles, care este planificat pentru decembrie. Nu e uşor să modifici Constituţia, dar aveţi mulţi specialişti şi trebuie să avem încredere în ei.
Activitatea Fundaţiei Konrad Adenauer în România
Sven Joachim Irmer (40 de ani) şi a venit în România în iunie 2012 pentru a conduce divizia pentru România şi Republica Moldova a Fundaţiei Konrad Adenauer. Aceasta poartă numele primului cancelar al Republicii Federale Germania, care a fost şi unul dintre cofondatorii Uniunii Creştin-Democrată.
De aceea, Fundaţia rămâne strâns legată de partidul aflat acum la guvernare şi condus de Angela Merkel. Organizaţia colaborează cu instituţii guvernamentale, partide politice şi societatea civilă, având ca scop principal consolidarea cooperării politice pentru a înlesni cooperarea în vederea dezvoltării. În România Fundaţia educă tineri politicieni care să ajute la construirea unei societăţi civile puternice.
„Vorbim despre fiscalitate şi astfel de probleme dar, în final, dacă nu ai o societate civilă bine dezvoltată nu vei avea oameni care să-şi exprime nemulţumirea”, spune Irmer.
„Românii sunt, uneori, complet neajutoraţi”
„Adevărul”: Luna trecută, doi europarlamentari germani au acuzat România că este motivul pentru care Bulgaria nu a intrat în Schengen. Este corect să spunem că statul de la sud a făcut progrese mai rapide decât noi pentru a îndeplini condiţiile de aderare?
Sven Joachim Irmer: Aţi vorbit despre daunele aduse imaginii României. Acesta este unul dintre rezultate a ceea ce s-a întâmmplat anul trecut. Raportul (MCV – n.r.) a arătat clar că evenimentele de vară trecută reprezintă o neîndeplinirea regulilor pe care le avem în Germania sau în alte state din UE. Bun, vreţi să aderaţi la Spaţiul Schengen, s-au întocmit mai multe rapoarte, dar apoi se întâmplă ceva precum evenimentele din vară şi toate alarmele de la Bruxelles au pornit.
Este normal ca politicienii germani şi nu doar ei, dar cred că politicienii germani sunt foarte recunoscuţi aici, pentru că am avut un anumit rol şi pentru că Merkel şi-a exprimat foarte clar opinia, să admită că există o problemă. La fel cum au făcut-o şi liderul social-democraţilor europeni sau cei de la Bruxelles, Barosso. Cred că este vorba despre una dintre daunele produse, dar acum este responsabilitatea Guvernului să lucreze foarte tare.
Noi observăm procesul, la fel ca toate fundaţiile germane care sunt prezente în România, suntem de asemenea implicaţi în câteva aspecte ale acestui proces, printre care demersurile pentru modificarea Constituţiei, şi încercăm să ajutăm. Nu judecăm, ci încercăm să oferim sprijin şi asistenţă celor cu care lucrăm.
Care credeţi că sunt principalele motive care încă ţin România la poarta Schengen?
Principalul este controlul graniţelor, al doilea motiv este respectarea statului de drept la standarde europene. Apoi trebuie elaborată o Constituţie care să funcţioneze, care să arate stabilitate. Nu este uşor, dar sunt condiţii care trebuie îndeplinite. Nu este un secret, în ultimii ani, din 2007, se ştie că trebuie să se lucreze la aceste aspecte. Există multe discuţii despre ce s-a făcut sau nu s-a făcut în ultimii aproape şapte ani şi de ce nu s-a făcut. Vara trecută s-a produs o criză care a arătat că există dificultăţi, iar acum există un guvern nou-ales care trebuie să-şi facă treaba.
Este lipsa de unitate o problemă specifică acestei regiuni? Sunteţi la curent cu situaţia din Bulgaria, lucraţi şi în Republica Moldova. Credeţi că lipsa de unitate ne ţine pe loc?
Cred că fiecare ţară trebuie să se concentreze pe propriile puncte forte şi vulnerabilităţi. Da, privim totul ca pe o regiune, dar România trebuie să-şi facă temele, la fel şi Republica Moldova, care are acum un conflict ce se petrece la uşa noastră. Cred că toţi preşedinţii şi toate guvernele trebuie să se concentreze pe propriile priorităţi.
Bineînţeles că poţi acuza alte ţări că sunt mai slabe decât tine, dar, în final, trebuie să găseşti soluţia pentru a-ţi rezolva singur problemele pentru că celelalte state nu au mereu ocazia de a te ajuta cu uşurinţă.
Concentrează-te pe tine, elaborează programe care să-ţi ajute cetăţenii, să ducă la condiţii mai bune, să-ţi îmbunătăţească economia, cadrul fiscal, sistemul de învăţământ şi nu să stai şi să te uiţi tot timpul la ceilalţi. Atunci când vezi cel mai bun scenariu într-o altă ţară, poţi copia modelul, dar trebuie să ai mare grijă. Să analizezi cu mare atenţie, să faci pe rând fiecare pas. Bineînţeles că este o regiune, dar problemele sunt diferite. România şi Bulgaria sunt în UE, au o problemă cu aderarea la Schengen, dar atunci când privim către Moldova vedem cu totul alte probleme. Au un conflict îngheţat, se poartă acum o dezbatere importantă pe marginea Constituţiei. Am fost acolo săptămâna trecută, este derutant ceea ce se întâmplă, mai ales pentru alegători.
De aceea vedem ratele scăzute de prezenţă la vot, chiar şi în România. Aceasta este o problemă, că oamenii nu mai sunt interesaţi de politică, în special tinerii. Persoanele în vârstă rămân, dar tinerii întorc spatele şi pleacă. Nu poţi dezvolta o ţară fără tineri, oameni bine educaţi, ambiţioşi. Este la fel şi în Moldova: oamenii dispar. Sunt bine educaţi, instruiţi, ştiu limbi străine. Este uşor, limba română le este familiară, aşa că este destul de uşor pentru ei să plece într-o ţară străină. Este uşor să laşi totul şi să pleci în speranţa că vei găsi un loc de muncă şi o viaţă mai bună în altă parte.
Este datoria politicienilor să convingă oamenii să-i ţină pe oameni aici şi să ajute la dezvoltarea ţării. Este motivul pentru care Fundaţia educă tineri politicieni care să ajute la construirea unei societăţi civile. Vorbim despre fiscalitate şi astfel de probleme dar, în final, dacă nu ai o societate civilă bine dezvoltată nu vei avea oameni care să-şi exprime nemulţumirea. Aţi văzut asta şi anul trecut, când protestele faţă de ceea ce se întâmpla au fost reduse.
De ce şi-au pierdut tinerii interesul faţă de politică?
Dacă vorbim de studenţi, nu cred că şi-au pierdut interesul faţă de politică, ci faţă de intrarea într-un partid. De fiecare dată când ies în Bucureşti, majoritatea tinerilor vorbeşte despre politică. Tinerii sunt interesaţi de politică, dar nu să intre într-un partid.
Sau să voteze.
Sau să voteze. Pentru că ei consideră că votul lor nu schimbă nimic. Eu mi-am început cariera politică, într-un fel, atunci când aveam 14 ani, cu doi ani înainte de căderea Cortinei de Fier şi a Zidului Berlinului. Credeam în ceva care poate schimba, spre exemplu, sistemul de învăţământ atunci când consideram că acesta a luat-o într-o direcţie greşită. Aici, oamenii sunt uneori complet neajutoraţi pentru că au sentimentul că politicienii intră într-un partid doar pentru că a câştiga bani. Imaginea negativă pe care o au politicienii, situaţie cu care ne confruntăm şi în Germania.
Tinerii sunt mult mai concentraţi pe viaţa academică, învaţă şi apoi pleacă să facă masterate în străinătate şi apoi se mai gândesc dacă să se întoarcă sau nu în ţară. Este mai uşor să te conformezi decât să te implici în politică. De aceea am un respect profund pentru tinerii de aici şi de oriunde în lume care se intră într-un partid. Lupta dintre generaţii este foarte prezentă acolo, dar uneori tinerii trebuie să le arate persoanelor mai în vârstă că lucrurile s-au schimbat, există o nouă mentalitate, au apărut reţelele sociale şi new media, campaniile se desfăşoară pe Facebook.
Lumea se schimbă, iar nevoile societăţii civile, a tinerilor, se schimbă şi trebuie să existe un dialog. Dar acesta trebuie pornit în interiorul partidului, care trebuie să se deschidă şi să-şi transparentizeze procesul decizional.
Problema imigranţilor români s-a accentuat recent în unele state vest-europene. Cât de realistă este teama acestor popoare faţă de românii care vin să le ia locurile de muncă, să fure şi să comită infracţiuni?
Dezbaterea privind imigranţii n-ar trebui amestecată în campanii electorale, toţi europenii trebuie să fie atenţi atunci când îi judecă pe imigranţii care pleacă în căutarea unei vieţi mai bune. Temele trebuie făcute însă acasă, trebuie să se facă eforturi pentru îmbunătăţirea nivelului de trai. Bineînţeles că există temeri atunci când vin mulţi imigranţi peste noapte, trebuie să respectăm aceste temeri care sunt normale, dar trebuie să găsim soluţii.
Nu-i putem învinovăţi pe cei care pleacă în căutarea unei vieţi mai bune. Băgăm în aceeaşi oală imigranţii români, pe cei care vor să-şi îmbunătăţească nivelul de trai, dar şi pe cei care merg în străinătate pentru a studia. Sunt însă mulţi care pleacă pentru că primesc oferte bune. Când merg la Berlin, lângă mine în avion stau deseori oameni care merg în Norvegia, cu escală la Berlin, pentru că lucrează la o mare companie de computere.
„Nu-i putem condamna pe imigranţii români”
Dezbaterea privind imigranţii n-ar trebui amestecată în campanii electorale, crede Irmer atunci când vine vorba despre discuţiile legate de „valul” de imigranţi estici în state vest-europene.
„Toţi europenii trebuie să fie atenţi atunci când îi judecă pe imigranţii care pleacă în căutarea unei vieţi mai bune. Temele trebuie făcute însă acasă, trebuie să se facă eforturi pentru îmbunătăţirea nivelului de trai. Bineînţeles că există temeri atunci când vin mulţi imigranţi peste noapte, trebuie să respectăm aceste temeri care sunt normale, dar trebuie să găsim soluţii.” În plus, punctează acesta, una dintre marile erori care se fac în această dezbatere este generalizarea.
Băgăm în aceeaşi oală imigranţii români, pe cei care vor să-şi îmbunătăţească nivelul de trai, dar şi pe cei care merg în străinătate pentru a studia. Sunt însă mulţi care pleacă pentru că primesc oferte bune. Când merg la Berlin, lângă mine în avion stau deseori oameni care merg în Norvegia, cu escală la Berlin, pentru că lucrează la o mare companie de computere.
Se încarcă comentariile...
