Suflarea securistică bucureşteană unită în Firea şi simţiri

Firea şi-a încununat jalnica prestaţie unind, electoral oportun, suflarea securistică bucureşteană. L-a ridicat pe scut pe-un turnător. Cu mizeria ei şi cu linşajele anteniste, campania se apropie de finalul ei abject.

Moare greu securismul românesc. În disperată căutare de voturi, ca să nu piardă o primărie ce-i asigură putere, bani, influenţă şi protecţie, Gabriela Firea i-a mai dat recent securismului românesc o salvatoare gură de aer.

Concomitent, a aplicat o lovitură mortală memoriei românilor, nu doar bucureştenilor. Căci i-a ridicat pe scut pe doi dintre cei mai siniştri turnători, politruci şi lachei ai infamului regim ceauşist.

Bălăceanu şi victimele lui

I-a făcut cetăţeni de onoare pe Dumitru Radu Popescu şi pe Bălăceanu-Stolnici. Primul e ex-şeful Uniunii Scriitorilor, în epoca în care singura organizaţie legală a breslei poeţilor, eseiştilor şi prozatorilor se transformase într-o oficină a celui mai ticălos cult al personalităţii dictatorului comunist. Dumitru Radu Popescu şi-a confundat vocaţia cu prostituţia şi şi-a maculat scrisul îmbinându-l profitabil cu condiţia de lacheu coprofag al tiranului de Scorniceşti.

Şi mai flagrant nesimţită e cealaltă decizie a Gabrielei Firea. A-i acorda cetăţenia de onoare informatorului poliţiei politce, Bălăceanu-Stolnici, unul dintre cei mai productivi şi eficienţi delatori şi complici la crime ai regimului comunist, e o palmă grea. Iar Firea le-a aplicat-o tuturor celor sacrificaţi de regimul comunist, nu doar victimelor sale directe. Între ele figurează, vai, eminentul, lucidul şi curajosul istoric şi director al Europei Libere în limba română, Vlad Georgescu. E omul asasinat, ca şi alţi câţiva mari jurnalişti şi martiri ai cuvântului liber şi ai românilor, de Securitate, după ce a fost vizitat, spionat şi turnat de Bălăceanu.

Nae Constantin Munteanu l-a inclus pe bună dreptate în topul celor cinci informatori dintre "cei mai scârboşi", de vreme ce, pe o pungă de arginţi, i-a livrat poliţiei secrete comuniste atât pe membrii familiei sale, ai clasei sale, cât şi pe colegii şi pacienţii lui.

Potrivit lui N.C. Munteanu "oricât i se dădea, mult, puţin, omul lua. De la bacşişul mizer de 125 de lei la 4.000 de lei, jumătate din costul unui voiaj în Vest. I-au fost decontate chiar şi fleacurile artizanale dăruite celor vizitaţi şi turnaţi. A fost primit, la cererea lui, de Vlad Georgescu... (la München). Vizita s-a soldat cu o schiţă detaliată a apartamentului gazdei..." inclusă în dosarele ucigaşei Securităţi. Acest sicofant malodorant, dar cu aere boiereşti, n-a turnat deci în silă. Sau pur şi simplu, din inconştienţă. Ori doar din lăcomie şi arghirofilie. A făcut-o de plăcere, cu satisfacţie, din răutate. Iar de pe urma turnătoriilor sale au fost ruinate vieţi omeneşti.

Românii, Firea şi turnătorii

E extrem de curios şi de regretabil că legislaţia românească le acordă o imunitate de facto securiştilor şi turnătorilor gen Bălăceanu-Stolnici. Dar una e să nu fie pedepsiţi, cu totul alta să li se facă onoruri oficiale. Şi să li se dea şansa de a se reuni "în Firea şi simţiri" cu restul suflării nomenclaturiste, comuniste şi ceauşiste, după ce PSD n-a reuşit să debarce PNL şi se resimte, deşi, de 30 de ani, această faună postcomunistă e bine mersi. Pusă la lucru de Firea pentru a-şi face interesele, cetatea se vede astfel transformată de fosta slugă de la Antene a turnătorului securist Felix în complicele dictaturii, al poliţiei politice şi crimelor ei.

Iar valorile ei, în putregai. E deci bizar că decizia scandaloasă a Gabrielei Firea, una pentru ea oportună din perspectiva ralierii la urne a comuniştilor şi delatorilor, dar criminală în raport cu datoria faţă de memorie şi reperele ei, nu i-a scos în stradă pe români.

"Crima" lui Nicuşor Dan

Nu e în schimb de mirare că "pepiniera" securisto-pesedisto-dragniotă care, pe lângă obişnuitele ei linşaje de presă a pregătit şi faima celei ce-avea să fie primăriţa Firea şi-a pus tunurile pe contra-candidatul ei perfect credibil, onorabil şi eligibil.

Care e Nicuşor Dan. Propaganda pesedisto-cleptocrată încearcă să-l desfiinţeze, împroşcându-l masiv cu noroi tocmai pentru că reprezentantul dreptei penelisto-useriste s-a comportat demn şi curajos."Crima" lui Nicuşor Dan rezidă în a fi încercat să prevină o demolare ilegală, fără să se lase manipulat de proasta reputaţie a proprietarului clădirii şi fără să cadă în cursa pe care i-au întins-o, întru kompromatul prin înregistrarea unei convorbiri, pesediştii.

Rostul publicităţii negative făcute lui Nicuşor Dan

E un pic hilar, dar şi trist că i se reproşează lui Nicuşor Dan o campanie "lipsită de zvâc". Chiar zvâcul să le fi lipsit bucureştenilor? Nu li l-a furnizat cu asupra de măsură execuţia publică a lui Nicuşor Dan? Abordând înregistrările pe subiectul Mitrache, postul lui Dan Voiculescu, care a lansat-o pe Firea, l-a linşat mediatic pe contracandidatulul ei din partea PNL şi USR-PLUS. Căci, aşa cum pe drept zice ActiveWatch într-o plângere întemeiată adresată CNA, "Nicuşor Dan a fost anchetat, judecat şi executat, fără să fie audiat, într-un stil de mult consacrat de Antena 3 (şi copiat... de alte televiziuni de trib)". Active Watch îl defineşte just şi pe marele perdant al acestui gen de spectacol: publicul.

Românii. Dar care e oare sensul eforturilor incomensurabile menite să-l demoleze prin abjecţii pe unul dintre cei mai rezonabili candidaţi din vremi imemoriale la Primăria Bucureştilor? Căruia justiţia i-a dat de altfel dreptate, dezavuându-l pe abuzivul primar pesedist? Nu e greu de intuit.

Se poate lesne imagina ce pericol ar fi un primar ca Nicuşor Dan pentru cleptocraţia care mai conduce din păcate, în parte, România. Unde ar ajunge ţara şi emulii corupţilor de la conducerea PSD gen Dragnea şi Năstase, dacă i s-ar permite unui om onest, ridicat pe merit şi nu prin pile, corupţie sau furtişaguri, să pună capăt erei de tristă faimă a sulfuroasei primăriţe Firea? Şi să acceadă la o funcţie înaltă, de natură să alimenteze speranţa românilor într-o ţară condusă, pe viitor, curat?

Cine e Firea de la primărie? Dar presa ei preş?

Nu ştim exact cine e cuplul Firea-Pandele. Soţi? Primari? Soţi-primari? Grup de interese? Nu ştim de ce mass-media îi scuteşte de fireşti investigaţii în ciuda afacerilor defel transparente ale familiei în Bucureşti şi Voluntari şi a deciziilor aiuritoare luate în ultimii patru ani de edilul capitalei române. Pentru că într-un stat cleptocrat există, iată, nu doar o impunitate în justiţie, ci şi în presă. 

Cristian Pantazi se miră şi regretă, pe drept că "o investigaţie G4Media.ro de acum fix o lună, care dezvăluia afacerea din spatele achiziţiei cu bani publici a Cinematografului Lumina, a fost pur şi simplu ignorată de cea mai mare parte a presei. Televiziunile au tăcut mâlc. Nu doar că nu a existat nici măcar o dezbatere. Nu au existat ştiri. De parcă e un fapt banal ca primarul să propună cumpărarea cu 1,6 milioane de euro a unei clădiri de la o firmă al cărei administrator îi plătea chirie tocmai Gabrielei Firea.

Un exemplu similar e trucarea licitaţiei pentru tramvaie, care nu şi-a făcut locul în prea multe dezbateri".

Spre ruşinea generală, campania electorală pentru locale se apropie astfel, cu tot cu turnători onoraţi şi securişti fidelizaţi, cu presa preş din ţară şi capitală, strâns unită în tăceri vinovate sau în mizerii şi linşaje anteniste, rtv-iste şau tvr-iste, de inexorabilul ei final abject.

Nu rămâne decât speranţa ca bucureştenii şi ceilalţi alegători să se unească. Să iasă masiv la un vot curat şi să-i pedepsească exemplar pe ticăloşi.

Petre Iancu - Deutsche Welle