Studiu OLAF despre costurile corupţiei în achiziţiile publice: România, printre primele locuri la fraudă cu fonduri comunitare

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Serviciile în domeniul formării personalului prezintă cea mai mare probabilitate de corupţie FOTO Shutterstock
Serviciile în domeniul formării personalului prezintă cea mai mare probabilitate de corupţie FOTO Shutterstock

Deşi are una dintre cele mai mici rate de absorbţie a fondurilor europene dintre ţările membre, România este campioană în ceea ce priveşte corupţia din achiziţiile publice cu fonduri comunitare, arată un studiu OLAF făcut pe opt state membre.

UPDATE

Prezent la dezbaterile pe marginea studiului OLAF, europarlamentarul român Monica Macovei a declarat că „nota de plată” pentru frauda cu fonduri europene este decontată de populaţie.

“Studiu ne arată că întotdeauna corupţia costă bani. Şi bani mulţi şi nu e vorba de banii care pleacă din buzunarul meu în buzunarul tău ca mită, ci este vorba de banii din bugetele publice, fie fonduri europene, fie bugete naţionale, care se pierd din cauza corupţiei. De exemplu, cost al corupţiei este diferenţa dintre  preţul de piaţă al unui kilometru de autostradă şi preţul din contract. Şi, dacă preţul din contract este de 3-5 ori mai mare decât preţul de piaţă, se datorează corupţiei celui care a dat contractul firmei X , diferenţa aceasta de preţ este cost al corupţiei. Exemplele pot continua, dar acesta este costul real al corupţiei, repet, dincolo de suma dată ca mită”, a declarat Macovei. 

Cu un procentaj cuprins între 28% şi 35% al probabilităţii nivelului de corupţie, România s-a situat pe locul trei dintre cele opt state analizate în studiu. Primele două locuri sunt ocupate, în ordine, de Spania (34-41%) şi Lituania (31-37%). La polul opus se situează Olanda (mai puţin de 1%) şi Franţa (2-3%). 

Studiul “Identificarea şi reducerea corupţiei în achiziţiile publice în Uniunea Europeană”, a fost comandat de Comisia Europeană, reprezentată de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) şi realizat de PwC EU Services şi Ecorys, cu sprijinul Universităţii din Utrecht, în perioda martie 2012 - iunie 2013.

Studiul, care a testat baza de date de achiziţii, s-a făcut pe opt state membre UE: Franţa, Ungaria, Italia, Lituania, Olanda, Polonia, România şi Spania. Analiza a vizat cinci domenii: construcţii rutiere şi feroviare, apă & deşeuri, construcţii urbane/de utilităţi, formare profesională, cercetare şi dezvoltare/tehnologie şi medical.

Achiziţii publice în UE de 2406 miliarde de euro

Importanţa economică a achiziţiilor publice în Europa este considerabilă, se arată  în analiza OLAF. În 2010, 2406 miliarde de euro (aproximativ 20%) din PIB-ul UE au fost cheltuite de guverne, sectorul public şi furnizorii de servicii de utilităţi pentru lucrări publice, bunuri şi servicii. Însă nu toate domeniile în care se fac cheltuieli publice sunt acoperite de norme/reguli privind achiziţiile publice.

Studiul a avut în vedere costurile materiale directe ale corupţie - consecinţele financiare imediate pentru bugetele naţionale (inclusiv bugetele regionale şi locale) şi pentru bugetul UE, atunci când sunt implicate şi fonduri UE.

Pagubele din bugetul public care au fost investigate reprezintă estimarea valorii financiare a pierderilor prin corupţie cauzate de lipsa de eficacitate (adică un proiect nu îşi atinge în totalitate obiectivele) sau de ineficienţă (adică rezultatele unui proiect nu corespund investiţiilor în proiectul respectiv, costurile proiectului sunt mai mari decât preţul pieţei sau rezultatele sunt de calitate inferioară).

Seturile de date

Studiu OLAF a analizat 192 de cazuri de achiziţii publice, din care 96 se referă la achiziţii corupte sau gri (cazuri cu indicatori mai slabi de corupţie) şi 96 la cazuri “curate”.

Pagubele publice directe întâlnite în cazurile de corupţie şi cazurile gri  analizate se ridică la 18% din bugetele totale ale proiectelor în cauză, din care 13% pot fi atribuite corupţiei. Astfel de pagube directe rezultă, de obicei, din depăşiri de costuri, întârzieri în implementare şi pierderi în eficacitate (inclusiv calitate inferioară şi utilitate îndoielnică).

Potrivit analizei, ponderea bugetelor pierdute prin corupţie tinde să fie mai mare în cazul proiectelor mici decât în cazul proiectelor mari. Cu toate acestea, sumele totale pierdute sunt, evident, mai mari în cazul proiectelor mari.

În termeni relativi, cele mai mari pierderi directe din bani publici sunt în cazul proiectelor de formare profesională (44% din volumul bugetului a fost pierdut în proiecte afectate de corupţie), urmate de toate celelalte sectoare (29% în construcţii urbane/utilitare, 20% în drumuri şi căi ferate, 16 % în apă şi deşeuri şi 5% în cercetare şi dezvoltare).

Practicile cele mai frecvente de corupţie

Pe parcursul realizării studiului au fost întâlnite patru tipuri principale de practici corupte:
- Fraudarea licitaţiei (contractul este “promis” unui contractor, cu sau fără acordul funcţionarului public care face oferta). Fraudarea licitaţiei se face prin suprimarea licitaţiei, oferte suplimentare, rotaţia licitaţiei şi subcontractare.
-Comisioane ilicite (funcţionarul public cere sau este receptiv la mită,
care va fi luată în considerare pe parcursul licitaţiei, inclusiv în procedurile administrative).
-Conflict de interese (funcţionarul public are interese personale în cadrul
companiei câştigătoare).
-Altele, inclusiv management defectuos intenţionat/ignoranţă (funcţionarul public nu a efectuat corect verificările sau nu a urmat procedurile necesare şi/sau tolerează/ignoră în mod evident managementul defectuos intenţionat al unui contractor).

Cât ne costă corupţia

Studiul UE a concluzionat că grupurile de produse cu cea mai mare probabilitate de corupţie sunt serviciile în domeniul formării personalului (23-28%) şi construcţia staţiilor de tratare a apelor reziduale (22-27%). Probabilitatea corupţiei este estimată a fi mai scăzută pentru achiziţia materialelor de construcţii feroviare (15-19%), precum şi pentru lucrări de construcţii de autostrăzi (11-14%), pentru achiziţia de materiale de radioterapie, mecanoterapie, electroterapie şi fizioterapie (11-14%) şi lucrări de construcţii de pistă (aeroport) (11-13%).
Pe ansamblu, costurile totale directe ale corupţiei în achiziţiile publice în
2010 pentru sectoarele studiate în cele opt state membre au fost estimate între 1,4 şi 2,2 miliarde de euro.

Cifrele corupţiei cu fonduri comunitare în România

România se situează pe locul trei dintre cele opt state analizate în studiul probabilităţii nivelului de corupţie. În cifre, ţara noastră înregistrează următoarele procentaje la cele patru tipuri principale de practici corupte relevate de studiul OLAF: fraudarea licitaţiei – 24% din cazuri, comisionul ilicit – 46%, conflictul de interese – 24% şi managementul defectuos deliberat – 6%.
Potrivit studiului, relevant este costul mediu al proiectelor derulate cu fonduri europene. În cazul României, 56% din bugete sunt pierdute. Cu toate acestea, pierderile sunt concentrate în proiecte mici. Pierderea publică directă se arată a fi ridicată şi în Spania (de asemenea, ca procent din volumul bugetului pierdut) şi Italia, unde 40% şi 34% din bugetele medii implicate pe caz se arată că sunt pierdute în cazurile de corupţie/gri.

De asemenea, stăm prost şi în cazul licitaţiilor pentru care s-a primit o singură ofertă (pe baza numărului de achiziţii între 2006-2010). Cu un procentaj de 33,8%, România este pe locul al treilea, după Lituania (43,5%) şi Polonia (39,7%). Spania (11%), Olanda (6,9%) şi Franţa (7,1%) se înscriu cu mult sub media UE.

Statisticile cu privire la dimensiunea achiziţiei şi numărul de steguleţe roşii (cazuri de corupţie) ne plasează printre primele locuri. Astfel, la un total al fondurilor de doar 6 milioane de euro pentru cazurile analizate, România are 26 de steguleţe roşii. La polul opus este Franţa, care la un total de 138 milioane de euro a avut doar 17 steguleţe roşii.

Comisionul ilicit, frecvent în licitaţiile din România

Per total, studiul estimează că fraudarea licitaţiei se practică în aproape jumătate din practici (48%). Fraudarea este cea mai prezentă în proiectele din Apă-Deşeuri şi Cercetare-Dezvoltare. Fraudarea licitaţiei apare cel mai des în Ungaria, Polonia, Lituania şi Italia.
Comisioanele ilicite apar în aproximativ unul din trei cazuri. Această practică este răspândită în mod egal în toate sectoarele. Comisioanele ilicite sunt forma de corupţie cea mai des întâlnită în Spania şi România.
Conflictul de interese se înregistrează în circa 20% din cazuri şi în toate sectoarele, cu o frecvenţă mai ridicată în domeniile Formare profesională şi Construcţii urbane.
Managementul defectuos intenţionat se înregistrează în aproximativ 4% din toate practicile.

Cazuri tipice de fraudare

Studiul a relevat câteva cazuri tipice de fraudare a fondurilor comunitare.
Cazul I
Compania desemnată câştigătoare a primit 600.000 de euro pentru consultanţă tehnică şi control. În acelaşi timp, alte companii private au prezentat oferte pentru aceleaşi servicii cerând 400.000 de euro.

Cazul II
Oferta câştigătoare este cu doar 180 de euro sub limita bugetului anunţat. Apoi, funcţionarul public modifică contractul prelungindu-i durata iniţială de trei ani cu încă trei ani, dublând perioada de investiţii din proiect.

Cazul III
Singurul ofertant înscris depune o ofertă de 5,4 milioane de euro. Un evaluator extern declară licitaţia invalidă şi procedura de achiziţie se reia. Acelaşi şi singurul ofertant câştigă licitaţia cu o ofertă de 4,32 milioane de euro. În faza de execuţie costurile cresc cu 1,08 milioane de euro, ridicând costul total al proiectului la 5,4 milioane de euro (exact preţul licitat iniţial).
 

Evenimente



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite