Staţi liniştiţi la locurile voastre, începe unirea…

Ideea d-lui Victor Ponta de a fi “un preşedinte care uneşte” este foarte bună. E exact ce ne trebuie. Societatea românească e “dezbinată”, zice dumnealui. Corect. Coeziunea socială e slabă, încrederea românilor în ei înşişi şi în ceilalţi e la pământ, arată studiile. Corect. Să ne unim, aşadar.

Chiar înainte de a ajunge preşedinte, între cele două tururi de scrutin, dl Ponta a şi început să pună în operă ideea de a ne uni. A făcut o alianţă cu Călin Popescu-Tăriceanu, Corneliu Vadim Tudor şi Dan Diaconescu. Despre dl Tăriceanu spunea, acum câţiva ani, că e “Moliceanu” şi că “n-are ouă de numărat”. Vadim Tudor compunea, acum câteva săptămâni, versificări în care dl Ponta era “Mr. Pârţ”. Iar Dan Diaconescu, mai an, când cu privatizarea Oltchim, îl considera pe premier “ciocoi” şi îl acuza de escrocherie. Generos şi vizionar, mânat de înaltul ideal al unirii tuturor românilor, dl Ponta a trecut peste aceste “daraveri de clopotniţă” şi s-a aliat rapid cu toţi trei. În felul acesta, a arătat în ce fel vede unirea care ne pândeşte pe toţi. Pe unii îi va cumpăra cu posturi sau promisiuni (lui Tăriceanu i-a propus postul de premier, partidul lui DD a căpătat un post la guvernare), pe alţii îi foloseşte (Vadim Tudor e bun să-i înjure pe adversari, după ce-şi face treaba o să-l lase într-ale lui). În rest, se aplică vechiul principiu: “cine nu-i cu noi e împotriva noastră”.

Cam aşa arată schema. Pas cu pas, cu ajutorul partidului şi cu preoţii mergând înaintea credincioşilor, preşedintele Victor Ponta ne va uni, în numele mândriei de a fi români. Diverse categorii de cetăţeni îşi vor putea manifesta recunoştinţa pentru dovezile concrete ale unirii: mărirea pensiilor, acordarea unui ajutor pentru profesori, bani de la buget pentru construirea bisericilor (unde oamenii se vor putea ruga pentru sănătatea Unificatorului) etc., etc. Nu contează că nu avem buget pe 2015, nu contează că statul se îndatorează pentru plata pomenilor electorale. Datoriile statului le vor plăti copiii noştri, iar noi le vom explica, la bătrâneţe, că aceste datorii au fost făcute în numele măreţului ideal de a fi uniţi, ortodocşi, mândri că suntem români. Iar mândria de a fi român nu are preţ, nu?

Desigur, s-ar putea ca unii să nu accepte unirea aşa, cu una, cu două: să ceară explicaţii, să aibă observaţii critice, să pretindă respectarea unor chestii cam desuete, ne-ortodoxe, precum buna guvernare, transparenţa decizională, respectarea legilor etc. Nu-i nimic, se rezolvă, deja “s-au dat semnale” în acest sens. Dacă, bunăoară, românii din străinătate cer respectarea dreptului la vot, li se poate răspunde că sunt provocatori, casseurs, că au fost aduşi cu autobuzele să strice bunătate de sentiment măreţ şi unificator. Sunt, cu alte cuvinte, duşmanii românilor din ţară, vin pe-aici doar în vacanţă şi vor să ne dea lecţii de democraţie. Păi se poate una ca asta? Dacă nu vor să participe la unirea “noastră”, să ne lase în pace, să stea acolo la ei (că, oricum, dacă vin toţi înapoi o să ne crească şomajul). Dacă societatea civilă va zice că nu-i bine ce se întâmplă, o să i se pună placa veche: e plătită din străinătate, membrii ei sunt nişte cârcotaşi, nereprezentativi pentru poporul român. Ei sunt doar o minoritate, iar minorităţile trebuie să se supună majorităţii, că doar asta-i regula în democraţie, nu? Vor studenţii să protesteze, amintindu-şi că nişte studenţi ca şi ei au ieşit în stradă în 1989 pentru libertate? Ei, asta a mers atunci, acum avem alte condiţii, aşa că îi trimitem frumuşel pe studenţi într-o minivacanţă, să stea la bere şi la distracţii, că doar sunt tineri, de ce trebuie neapărat să voteze? Las’ că au toată viaţa înainte...

Şi tot aşa. O să fim uniţi. O să aibă grijă dl Ponta, ajutat de oameni de nădejde din partid. Şi din biserică. Şi din alte instituţii serioase, pe care partidul şi preşedintele le vor organiza cum trebuie, în aşa fel încât noi să n-avem nici o grijă. Până şi chestia asta cu votul, oameni buni, nu vedeţi câtă dezbinare aduce în societate? Unii votează cu unul, alţii cu altul, pierdem timp şi bani cu campania electorală, ne certăm cu familia şi cu prietenii pentru chestii politice. Şi e păcat. Dar se va rezolva şi asta la un moment dat. Important e să fim uniţi. Să fim mândri că suntem români. Să stăm liniştiţi la locurile noastre.