În ziua bilanţului SRI pe 2017, liderul PSD Liviu Dragnea a anunţat că va iniţia constituirea unei comisii parlamentare speciale cu misiunea de a modifica Legea securităţii naţionale. Nu a spus în ce sens ar trebui modificată legea şi în ce fel se va răsfrânge asupra atribuţiilor Serviciului Român de Informaţii.

În orice caz, putem bănui că SRI-ul sau cel puţin cei care ocupă poziţii de comandă au destule temeri legate de evoluţiile politice care nu le-au fost în ultimii ani pe de-a-ntregul favorabile. Să reţinem seria de decizii ale Curţii Constituţionale împotriva aşa numitelor legi „Big Brother” care ofereau SRI accesul neîngrădit la comunicaţiile electronice ale tuturor cetăţenilor români sau decizia privind interceptarea suspecţilor în procesele penale. În decizia aceea, din februarie 2016, se arăta că mandatul de supraveghere tehnică trebuie „să fie pus în executare de procuror şi de organele de cercetare penală precum şi de către lucrătorii specializaţi din cadrul poliţiei”. Prin urmare SRI era scos din schema interceptărilor. Nu este clar astăzi dacă transferul de competenţe s-a făcut cu adevărat sau dacă măcar este în curs de a fi realizat. (Ca anecdotă, actualul ministru al Justiţiei, Tudorel Toader, pe atunci judecător constituţional, a semnat o opinie separată împreună cu judecătoarea Simona-Maya Teodoroiu.)

Un aspect îngrijorător - dacă judecăm după opiniile care au dat impresia că se fac ecoul stărilor de spirit din interiorul instituţiei – este că SRI nu a primit aceste decizii cu seninătate, ci ca pe nişte atacuri la adresa sa. O reacţie similară s-a produs la DNA, aşa cum a reieşit din înregistrarea în care şefa Departamentului, Laura Codruţa Kövesi, critica anumite decizii ale Curţii Constituţionale într-o şedinţă de lucru cu procurorii. Or, faptul că anumite instituţii cu puteri excepţionale fac opoziţie mai mult sau mai puţin discretă la deciziile CCR nu este deloc un fapt anodin sau tolerabil.  

Noul director al SRI, Eduard Hellvig, a avut în schimb o poziţie de natură să dea speranţe că excesele nu vor fi trecute cu vederea. În şedinţa de bilanţ pe 2016, directorul SRI spunea: „Susţin democraţia pentru că România nu poate progresa decât prin aceste valori. Este important pentru întreaga societate ca toate activităţile SRI să se încadreze strict în limitele Constituţiei şi legilor care stabilesc clar graniţele în interiorul cărora instituţia noastră este chemată să opereze.”

În orice caz, s-a creat o presiune asupra SRI, care ar putea culmina cu o modificare a legislaţiei şi în subsidiar cu o definire şi limitare mai clară a atribuţiilor.

În sfârşit, turbulenţele din jurul Serviciului au continuat cu o serie întreagă de dezvăluiri privitoare la modul excesiv în care ofiţerii SRI se vor fi implicat în desfăşurarea proceselor penale. Prim-ministrul Viorica Dăncilă şi apoi ministrul Justiţiei, Tudorel Toader, au cerut ca protocoalele încheiate între DNA şi SRI să fie desecretizate tocmai pentru a clarifica toate suspiciunile care apasă supra credibilităţilor cercetărilor judiciare. CSM s-a pronunţat de asemenea în favoarea desecretizării şi poate nu e lipsită de interes nici reacţia preşedintelui Iohannis care a emis un comunicat prin care explică că CSAT (şi prin urmare el însuşi) nu are nicio atribuţie legală privind desecretizarea. Semnificativ ar fi, de fapt, nu ceea ce spune, ci mai curând faptul că nu critică aceste iniţiative părând să lase cale liberă iniţiatorilor.

S-a remarcat pe bună dreptate că preşedintele Iohannis a adoptat o poziţie favorabilă faţă de Guvern şi în privinţa scrisorii adresate Comisiei Europene pe tema MCV-ului. Or, documentul adresat preşedintelui Comisiei, avea ca subtext tot presupusele abuzuri ale investigatorilor judiciari oricare vor fi fost aceştia şi de oriunde va fi venit indicaţia. E posibil însă să ne înşelăm şi, de astă dată, preşedintele Iohannis să nu fi urmărit decât o abilă aplanare a conflictului.

În orice caz, s-a creat o presiune asupra SRI, care ar putea culmina cu o modificare a legislaţiei şi în subsidiar cu o definire şi limitare mai clară a atribuţiilor. Deocamdată sunt simple presupuneri pe care le vom putea verifica pe parcurs, dar problema, nu e deloc neglijabilă. În esenţă e vorba de temerea societăţii că, sub stindardul legitim al luptei anticorupţie, s-a consolidat un sistem de putere care excede limitele constituţionale.

Horaţiu Pepine - Deutsche Welle